Navajo – limba care a schimbat istoria

Odata cu dezvoltarea razboaielor moderne si poate chiar si inaintea acestora, transmiterea informatiilor criptografiate pe campul de lupta, precum si decodarea acestora, s-au dovedit, de cele mai multe ori, armele cheie in obtinerea unei victorii decisive. Sunt deja celebre codurile folosite de Uniunea Sovietica in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, la fel ca si Enigma, masina electro-mecanica inventata de Germania nazista pentru a cifra si descifra informatiile, precum si sistemele Typex sau SIGABA, folosite de britanici si de americani in ultima mare conflagratie mondiala.

Si totusi, niciunul dintre codurile considerate, odata, indestructibile nu s-a dovedit suficient de sigur in fata expertilor criptografi sau in fata serviciilor de spionaj inamice. A existat insa o exceptie, un cod care niciodata nu a putut fi descifrat, un cod care a dat batai de cap tuturor celor care au avut de a face cu el si care, intr-un final, aducea victoria Aliatilor in fata Japoniei si a Germaniei naziste, codul Navajo.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Secretul victoriei

Ideea folosirii unui text intr-o limba necunoscuta nu era nou. Ea fusese incercata de diferite puteri militare, de-a lungul timpului, fara a inregistra, insa, succese notabile. Asemanarile gramaticale sau fonetice cu limbile natiunilor aflate in razboi duceau, mai devreme sau mai tarziu, la descifrarea acestora. Era nevoie de un limbaj total necunoscut, un limbaj care sa nu se asemene cu niciun altul si care sa nu poata fi descifrat de niciun inamic.

Totul parea o utopie; in fond, toate marile forte militare isi doreau asa ceva, dar niciuna dintre ele nu aratase ca este capabila sa dezvolte un asemenea sistem. Era momentul in care, la inceputul anilor 1942, un simplu soldat american, Philip Johnston, veteran in Primul Razboi Mondial, ii scria superiorului sau, general-maior Clayton B. Vogel, comandantul general al flotei americane din Pacific, pretinzand ca a descoperit un cod suficient de puternic pentru a nu fi spart de expertii germani sau cei japonezi. Johnston solicita, nici mai mult nici mai putin, decat folosirea limbajului indienilor Navajo.

Argumentele americanului erau cat se poate de puternice. Navajo era un limbaj de o extrema complexitate, care nu fusese transcris, si in care, sintaxa si tonalitatile cuvintelor, ca sa nu mai mentionam de dialecte, il faceau de neinteles pentru orice persoana care nu intrase intr-un contact de durata cu un vorbitor nativ al acestui idiom. Mai mult, pe langa faptul ca nu se asemana cu nicio limba europeana sau asiatica, Navajo avea „proprietatea” de a nu fi vorbit decat de un grup restrans de oameni, aflat in cateva rezervatii din sud-vestul Statelor Unite ale Americii.

Ideea lui Johnston nu era, insa, noua. Armata americana folosise si in Primul Razboi Mondial transmisionisti amerindieni, cu diferenta ca acestia erau din triburile Comanche, Cherokee, Choctaw sau Meskwaki, ale caror limbi erau, totusi, cunoscute de un numar restrans de straini. Mai mult, Adolf Hitler aflase de intentiile americanilor si, inainte de izbucnirea celui de al doilea Razboi Mondial, trimisese o echipa de peste 30 de experti lingvisti pentru a invata dialectele pieilor rosii. Era imposibil, insa, ca in numai cativa ani, un grup atat de restrans sa poata culege informatii despre sutele de idiomuri amerindiene desi, numai tentativa germanilor fusese suficienta pentru a obliga armata americana sa renunte la asemenea proiecte.

Propunerea lui Johnston era, insa, una extrem de tentanta. Arhaicul limbaj Navajo parea suficient de complex pentru a nu putea fi descifrat pe durata razboiului. Idiomul indian se deosebea de celelalte tocmai prin folosirea unui sistem complicat de imagini sonore, subtilitati de pronuntie si, mai mult, un singur termen putea defini mai multe obiecte sau actiuni total diferite. In aceeasi nota, zeci de cuvinte puteau avea acelasi inteles. Spre exemplu, in limba Navajo, exista peste 30 de expresii pentru a defini vantul.

Chiar daca indienii nu puteau numi gradele militare, armele sau masinile de lupta, precum si numele proprii ale tarilor sau comandantilor europeni, transmisionistii Navajo inventau asa numitul Dictionar Code-Talkers, ce continea aproape 280 de semnificatii lexicale si parafraze. Astfel, Germania era numita „casca de hotel” – besh-be-cha-he; Japonia devenea „ochi oblici” – beh-na-ali-tsosie; in timp ce America era cunoscuta sub denumirea de „mama noastra” – ne-he-mah. In acelasi sistem, notiunile englezesti capatau cu totul alte semnificatii in limba Navajo: un corp de armata era numit „clan” – din-neh-ih; un general devenea „sef razboinic” – bik-keh-he; un avion era denumit „colibri” – wo-tah-de-ne-ih; iar un submarin era cunoscut ca „pestele de otel” – besh-lo.

Razboincii ascunsi

Peste 540 de transmisionisti Navajo au participat la luptele din cel de al doilea Razboi Mondial fara ca vreodata codul folosit de ei sa fie descifrat. Guadalcanal, Tarawa, Peleliu, Iwo Jima, Midway, Seipan sau Bougainville sunt doar cateva dintre locurile in care armata americana nu ar fi reusit sa invinga fara informatiile oferite de indieni. Numai la Iwo Jima, nativii Navajo au transmis in doua zile peste 800 de mesaje cu informatii vitale, fara a comite nici macar o singura eroare, ceea ce il determina pe comandantul Howard Connor sa exclame: „Fara Navajo nu am fi cucerit niciodata Iwo Jima!”. Datorita lor, vietile a mii de soldati aliati fusesera salvate iar razboiul isi schimba cursul ce parea, pana atunci, implacabil.

Datorita eficientei sale, limbajul Navajo avea sa fie folosit si in Razboiul din Coreea precum si in cel din Vietnam, in cel mai mare secret. Cu toate acestea, niciunul dintre amerindienii participanti in aceste conflagratii nu primea vreo recunoastere a meritelor pana la declasificarea dosarelor in 1968, si odata cu inlocuirea codului. De abia in 1982, presedintele Ronald Reagan, oferea supravietuitorilor amerindieni distinctiile meritate. Tot el avea sa numeasca ziua de 14 august drept „Ziua transmisionistilor Navajo”. De asemenea, in iulie 2001, presedintele american George W. Bush acorda Medalia de Onoare ultimilor cinci code-talkers amerindieni ramasi in viata. In 17 septembrie 2007, 18 transmisionisti Choctaw, care participasera la luptele din Primul Razboi Mondial, primeau post-mortem aceeasi distinctie.

Click aici pentru a citi Dictionarul Navajo folosit in cel de al doilea Razboi Mondial

Citeste si alte articole Descopera ce au ca tema amerindienii nord americani:

Pieile rosii – drama unei civilizatii (I)

Pieile rosii – drama unei civilizatii (II)