Prima pagină Cultura

Jeanne Baret: prima femeie care a înconjurat Pământul

Nicu Pârlog | 10.02.2012 |
Jeanne Baret: prima femeie care a înconjurat Pământul     no tags + zoom
Galerie foto (8)

Galeria figurilor marilor exploratori şi cutezători care au contribuit decisiv la cunoaşterea lumii în care trăim nu ar fi completă fără portretul lui Jeanne Baret, prima femeie care a navigat în jurul Terrei. Deghizată în bărbat, cu numele schimbat, cu pieptul înfăşurat strâns în fâşii de pânză menite să-i ascundă feminitatea, trăind mereu cu frica de a fi descoperită, cu atât mai mari sunt meritele sale comparativ cu ale oricărui bărbat explorator. Evocarea personalităţii şi a eforturilor sale este un omagiu adus spiritului cunoaşterii umane, curajului - indiferent de sex, vârstă, naţionalitate sau origine socială – de a explora ţinuturile misterioase şi, nu în ultimul rând, un omagiu adus libertăţii îngemănate cu aventura.


Fata vraci care vroia să vadă Lumea

Pe data de 27 iulie 1740, în sătulul La Comelle din ţinutul francez Bourgogne (Burgundia), avea să vadă lumina zilei une dintre cele mai interesante şi importante (din nefericire, insuficient cunoscută) personalităţi feminine ale istoriei. Fiica unui muncitor cu ziua, analfabet, dar tată bun, Jeanne Baret avea să rămână orfană de ambii părinţi la o vârstă fragedă. Nu există date exacte despre acea perioadă tulbure a vieţii sale. Pe când naviga în jurul lumii, i-a destăinuit lui Louis Antoine de Bougainville că îşi pierduse toată moştenirea într-un proces dubios.

Pe atunci, Burgundia era una dintre cele mai sărace şi înapoiate provincii ale Franţei, iar clasa ţăranilor, din care făceau parte şi părinţii ei, avea de înfruntat o existenţă precară. Nu se cunosc informaţii cu privire la modalităţile în care Jeanne a reuşit să-şi asigure o educaţie şi cultură rudimentare, dar care i-au fost totuşi de mare ajutor în călătoriile sale. Semnătura sa pe mai multe documente de epocă ne demonstrează totuşi că ştia să scrie şi să citească într-o perioadă când majoritatea femeilor nu aveau acces la şcolarizare. Mai mulţi biografi ai săi sugerează că exploratoarea de mai târziu frecventase cursuri elementare ţinute în mediul rural de unii preoţi filantropi.

Obligată la o existenţă pauperă, Jeanne a decis să-şi sfideze soarta potrivinică şi să nu se dea în lături în faţa niciunei dificultăţi care ameninţa să-i umbrească destinul. Conştientă de handicapul de a fi săracă, Jeanne a avut de luptat şi cu neajunsurile faptului că era femeie într-o vreme când aproape singura şansă de supravieţuire a unei femei sărace era prostituţia. Conştientă de acest lucru, dar cu principii morale solide, Jeanne Baret a preferat să facă orice altceva pentru a se întreţine. A profesat o bună bucată de timp ca tămăduitoare locală, pasiunea sa pentru botanică ajutând-o să prescrie suferinzilor tratamente accesibile, pe baze de plante medicinale, pe care tânăra exploratoare de mai târziu le cunoştea la perfecţie.

Într-una dintre zilele când culegea plante, Jeanne l-a cunoscut pe Philibert de Commerson, un tânăr de origine nobilă a cărui soţie murise la naşterea unicului său copil. Cei doi împărtăşeau pasiunea comună pentru botanică şi ştiinţă, în general. Captivat de personalitatea tinerei Jeanne, nobilul a angajat-o iniţial ca asistentă şi persoană bună la toate.

Mai târziu, după ce s-au mutat împreună, au avut şi o relaţie. Doi ani mai târziu, animaţi de dorinţa arzătoare de a vedea lumea şi a cunoaşte alte meleaguri şi civilizaţii îndepărtate, cei doi au luat decizia de a porni în jurul lumii la bordul unei corăbii. Era încă frumoasa epocă a marilor descoperiri geografice şi a călătoriilor aventuroase într-o lume aproape necunoscută pentru europeanul de rând. Între anii 1760-1764, guvernul de la Paris luase hotărârea de a trimite în jurul lumii două nave cu misiunea de a explora şi anexa noi teritorii pentru Franţa.

Louis Antoine de Bougaiville

Cum era nevoie de un vânător şi botanist la bord, prietenii l-au ajutat pe Philibert de Commerson să obţină această poziţie.
Cei doi tineri doreau să plece împreună, dar pe atunci Marina Franceză interzicea în mod categoric prezenţa oricărei femei la bord. Cum Philibert avea nevoie de un asistent care să-l ajute la sortarea şi examinarea noilor specii de plante şi animale întâlnite, tinerii au luat împreună decizia de a merge amândoi cu orice preţ.

Prin urmare Jeanne a decis, fără nicun regret, să se îmbrace şi să se poarte ca un bărbat timp de mai mulţi ani, cât urmau să dureze expediţiile.
Acela a fost momentul în care Jeanne Baret a devenit tânărul asistent Jean Baret.
Soarta urma să ia întorsături nebănuite pentru temerara Jeanne. Unele la care nici ea nu s-a aşteptat, cu siguranţă.

Jeanne Bare într-o reprezentare de epocă


Bietul băiat castrat de turci...

Cei doi s-au îmbarcat pe corabia Etoile, aflată sub comanda exploratorului francez Louis Antoine de Bougainville. Au plecat din portul Rochefort la sfârşitul lunii decembrie 1766. Ideea lor era cu adevărat nebunească şi periculoasă, dar cuplul neobişnuit trăia la proporţii maxime farmecul marilor călătorii şi aventuri.

Commerson a profitat de faptul că avea cu sine o mare cantitate de echipament specific activităţilor sale şi a primit o cabină mare unde, pe lângă echipament, putea să-l găzduiască şi pe "Jean". Astfel, Jeanne Baret nu era nevoită să rişte să se expună la toaletele comune folosite de membrii echipajului.

Fiecare zi, pentru ea, avea să se dovedească un chin. În timp ce, pentru femeile din Franţa natală, dimineaţa era dedicată ritualurilor de înfrumuseţare tipice sexului frumos, Jeanne trebuia să-şi lege un bandaj gros în jurul pieptului pentru a-şi ascunde cât mai bine atributele sexuale care ar fi putut să o dea de gol. Bandajarea strânsă a pieptului o împiedica să respire în voie, iar marinarii au sesizat curând că Jean nu stătea niciodată să socializeze cu ei, nu bea cu ei, nu fuma, nu mânca, nu cânta şi nu prea gusta compania lor. Mai mult, tânărul asistent ciudat purta asupra sa un pistol în permanenţă încărcat.

Când suspiciunile echipajului au devenit prea insistente, cei doi au venit cu o explicaţie oarecum bizară. Jeanne le-a "destăinuit", roşind, că fusese un biet băiat capturat în copilărie de către turci, castrat de aceştia şi dus la Istanbul pentru a deveni eunuc al seraiului. Pe drum, cu ajutorul unor coincidenţe minunate, reuşise să evadeze de pe nava turcilor şi să se reîntoarcă în Franţa...

Povestea a ţinut o vreme, mai ales că Jeanne muncea din greu, purtându-se asemenea unui asistent desăvârşit. Căra non-stop uneltele, instrumentele, sacii, ierbarele şi armele lui Commerson şi explora împrejurimile alături de acesta, ca şi cum ar fi fost un bărbat.

În acelaşi timp, se purta ca o desăvârşită soţie grijulie şi atentă. Commerson suferea neîncetat de rău de mare, iar în partea a doua a voiajului se pricopsise cu un ulcer al gambei, la unul dintre picioare. În momentul în care Etoile a acostat în îndepărtatul Montevideo, cei doi exploratori au investigat cu atenţie împrejurimile. Piciorul lui Commerson nu se vindecase, iar Jeanne era astfel obligată să facă munca acestuia de etichetare şi descriere a noilor specimene de plante şi animale. Când nava a acostat în Rio de Janeiro, piciorul lui Commerson s-a vindecat, în sfârşit, dar Jeanne îşi trăia chemarea la maximum şi nu a vrut să se oprească din activitatea sa frenetică de explorare şi colectare. Atunci, pe pământ brazilian, Commerson a descris frumoasa plantă ornamentală Bougainvillea, plantă descoperită de Jeanne Baret şi botezată în onoarea căpitanului Louis Antoine de Bougainville.


Tahitienii au mirosit-o

Secretul cu ajutorul căreia Jeanne a reuşit să înconjoare globul pământesc la bordul unei corăbii, devenind astfel prima femeie din istorie care a izbutit această realizare admirabilă, a fost dezvăluit cu ocazia unui incident extrem de interesant.
Cu toate că, timp de peste 2 ani, niciunul dintre marinarii francezi nu a reuşit să-şi dea seama că Jean era de fapt Jeanne, momentul adevărului a sosit prin intermediul unor aşa-zişi "primitivi". În momentul în care expediţia a ajuns, la sfârşitul lunii aprilie 1768, în Insulele Tahiti, Commerson şi Jeanne au coborât primii pe una dintre insule, în râvna lor de a colecta noi specii de plante şi animale. Atunci, au fost înconjuraţi de băştinaşi care se înghesuiau în jurul lui Jeanne, mirosind-o cu nesaţ şi exclamând că este femeie.

Temându-se ca Jeanne să nu devină victima unui viol din partea tahitienilor care deveneau vizibil din ce în ce mai excitaţi, Commerson a trimis-o urgent cu barca înapoi pe corabie. Cu toate acestea, în zilele următoare, un băştinaş pe nume Aotouru, care a urcat la bordul corabiei franceze, a continuat să gesticuleze spre Jeanne, arătându-le prin semne marinarilor francezi că al lor coleg este, de fapt, o colegă...
Într-una dintre variantele istorisirilor care au circulat despre prima femeie care a navigat în jurul lumii, variantă preluată de Glynnys Ridley, se pare că la primul popas pe care corabia l-a făcut după ce a părăsit Tahiti, mai mulţi membri ai echipajului ar fi pândit momentul în care ofiţerii nu erau la bord şi ar fi violat-o pe Jeanne. Adevărat sau nu (nu există nicio altă dovadă, nicio înregistrare a unui astfel de incident grav în notele de bord ale tuturor participanţilor) Jeanne a născut un copil peste 9 luni.

Problemele de sănătate ale lui Commerson au continuat să se agraveze, iar acesta a murit, în cele din urmă, în luna februarie 1773, exact în momentul în care nava acosta în Insula Mauritius. Fără nicio sursă de venituri, cu identitatea dezvăluită şi cu un copil nou-născut în braţe, Jeanne a fost abandonată pe acest dominion francez, Bougainville fiind mai mult decât fericit să se debaraseze de problema prezenţei unei femei la bordul navei sale.

Din fericire pentru ea, guvernatorul Insulei Mauritius era Pierre Poivre, un botanist pasionat, care împărtăşea acelaşi interes pentru misterioasa lume a plantelor pe care îl avea şi Jeanne din copilărie. Cu ajutorul acestuia, Jeanne a reuşit să-şi găsească de lucru în Port Louis. Acolo l-a întâlnit pe Jean Dubernat, viitorul ei soţ, un ofiţer în armata franceză, care urma să se întoarcă la Paris. Referitor la acest eveniment, nu există date sigure asupra momentului exact când Jeanne s-a întors pe tărâm francez.

Totuşi, în luna aprilie 1776, Jeanne Baret intră în posesia sumei de bani lăsată prin testament de către Commerson şi se stabileşte împreună cu Jean Dubernat în satul Saint-Aulaye.

În anul 1785, Jeanne primeşte o binemeritată pensie de 200 lire pe an din partea Ministerului Marinei. Pe data de 5 august 1807, la vârsta de 67 de ani, prima femeie care a reuşit, în ciuda tuturor adversităţilor, să călătorească în jurul lumii, pornea într-o nouă expediţie. Aceea spre Eternitate.