Prima pagină Cultura

Cercetasii in actiune

Mihaela Stanescu | 05.31.2007 | ● Vizualizări: 226
Cercetasii in actiune     Cercetasii in actiune + zoom
Galerie foto (3)

In urma cu 100 de ani, un aristocrat englez cu idei progresiste a avut un moment de inspiratie de la care au pornit o carte si o tabara experimentala. In cativa ani, initiativa a triumfat, depasindu-i asteptarile. Indemnul sau inspirat este valabil si pentru vremurile de astazi: "Incercati sa lasati lumea un pic mai buna decat ati gasit-o."

Cine a fost B-P? Un aristocrat englez. Un militar de cariera. Un om excentric pentru vremea sa. Un om cu idei. Un scriitor extrem de prolific (compulsiv, zic gurile rele). Lordul Robert Baden-Powell a intrunit toate aceste trasaturi, dar a ramas cunoscut mai cu seama ca intemeietor al miscarii cercetasilor. De la initialele numelui sau, B-P, deriva deviza cercetasilor: "Be prepared!" (Fii pregatit!).

In 1907, Baden-Powell a avut ideea de a incerca ceva nou. De multa vreme era obsedat de problema educatiei tinerilor. Ca militar (in postura generalului care aparase, la 1899, in timpul razboiului cu burii, orasul asediat Mafeking din Africa de Sud), fusese neplacut impresionat de tinerii soldati pe care-i comandase. Ii gasea slabi atat fizic, cat si psihic, inapti pentru viata ostaseasca si incapabili de a lupta asa cum se cuvine pentru idealurile ce stateau la temelia Imperiului Britanic. B-P considera ca gasise si radacina problemei: observase ca tinerii din marile orase britanice aveau toate sansele sa ajunga rau. Coplesiti de tavalugul industrializarii, care dusese la o crestere a somajului, baietii lipsiti de ocupatie capatau apucaturi proaste: isi pierdeau vremea fumand la colturile strazilor, band excesiv si dezvoltandu-si o morala dubioasa. Sanatatea lor fizica - erau prost hraniti si-si duceau viata in atmosfera poluata a oraselor industriale - lasa mult de dorit. Adultii din jurul lor nu-i puteau invata ceva mai bun, prin urmare tinerii duceau lipsa de modele, cum am spune astazi. Toate aceste evidente erau alarmante. Pentru un militar de cariera, pentru un ofiter englez imperialist, erau semne ingrijoratoare ale slabirii natiei, ale degenerarii populatiei britanice.

Baden-Powell a inceput nu prin a scrie, nu prin a teoretiza principiile sale despre educatie, asa cum ar fi facut cei mai multi. A inceput cu practica. 20 de baieti londonezi, proveniti din diferite paturi sociale, au fost adunati de B-P intr-o tabara (camp), pe insula Brownsea. Tinerii au dormit in corturi, au taiat lemne si au invatat sa aprinda focul, au navigat pe mare, au facut drumetii, au stat in jurul focului de tabara, cantand si spunand povesti. Au invatat sa se descurce fiecare pe cont propriu, dar si sa se bazeze unii pe altii, au invatat valoarea prieteniei si bucuria aventurii.

Nimeni n-ar fi putut prevedea ca ideea avea sa prinda atat de puternic: in numai doi ani, in Marea Britanie erau 100.000 de cercetasi. Douazeci de ani mai tarziu, cercetasii lumii erau in numar de doua milioane, iar organizatia se extinsese in 78 de tari. Disciplina, nu militarie Succesul a fost amorsat de aparitia cartii Scouting for Boys (Cercetasie pentru baieti), scrisa de Baden-Powell si aparuta in 1908. Cartea avea la baza un manual militar al aceluiasi autor (dupa cum am spus, omul scria mult) si fusese gandita ca un indrumar pentru folosinta unor organizatii de tineret, cum existau multe in acele vremuri, destule dintre ele avand, in mod declarat, un caracter crestin si militarist. Insa B-P se gandea mai degraba la un mod de educatie vizand dobandirea unui corp sanatos, a unui spirit viu, a unei morale solide, a unui simt al rostului social al omului - toate elemente absolut necesare pentru propasirea Imperiului Britanic.

Canada, Australia si Noua Zeelanda - toate colonii britanice - au fost, in mod explicabil, primele care au adoptat modelul, practic fara modificari. Dar ideea s-a raspandit incredibil de rapid si in restul lumii, luandu-l prin surprindere pana si pe fondatorul ei.

Cum a fost posibil? Erau cateva elemente de atractie care ii puteau impresiona pe copiii acelor vremuri: tentatia aventurii, o schimbare fata de viata sufocanta din orase - aglomerate si insalubre -, ritualuri incitante, tovarasia unor copii de aceeasi varsta, chiar sentimentul placut al datoriei implinite. Cercetasia se sprijina pe doua elemente traditionale. Unul este Promisiunea (un fel de legamant privind modul in care fiecare cercetas isi va indeplini treaba); celalalt este Legea - un ansamblu de cateva principii de gandire si purtare ce caracterizeaza viata de cercetas. Cum copiilor le plac ritualurile, solemnitatile pe care le implica invatarea Promisiunii si a Legii i-au atras intotdeauna, iar tendinta de a se organiza in grupuri, pe criterii de varsta, exista oricum in firea oamenilor. Poate ca, in paralel, baietii asimilau si alte lucruri - cele la care se gandise B-P. El avusese in vedere, probabil, inculcarea unor idealuri ce caracterizau Anglia edwardiana: loialitate fata de tara si de autoritati si acceptarea senina a realitatii, a ordinii lumii asa cum era ea. B-P prefera, de altfel, un om supus unuia istet - ramasita a educatiei militare, care valoriza supunerea in fata ordinelor comandantului. E paradoxal, daca stam sa ne gandim: cercetasia urma­rea sa formeze tineri descur­careti, capabili sa gandeasca independent, dar in acelasi timp supusi si sustinatori ai ordinii sociale existente.

Cu toate acestea, ea nu era o miscare orientata spre o educatie militarista a tinerilor. Desi ideile lui B-P au fost preluate si puse in practica de organizatii cu un mai accentuat caracter militar si religios, precum Boys' Brigade (fondata in 1883), Church Lads' Brigade si Boys' Empire League (1900), cercetasia a fost infiintata cu un alt scop.

Primul-ministru britanic Winston Churchill - care a condus Marea Britanie in timpul celei de-a doua Conflagratii Mondiale - a fost unul dintre cei care se asteptau ca tinerii cercetasi sa se inroleze de indata ce atingeau varsta recrutarii. Cu toate ca B-P, in cariera sa militara, a antrenat trupe prin metode ce implicau activitati si abilitati specifice cercetasiei, s-a opus totusi introducerii pregatirii militare in randul cercetasilor. Si, desi cercetasii si-au adus contributia in primul si al doilea Razboi Mondial in activitati sani­tare, de paza si de transmitere de mesaje, B-P a de­plans militariza­rea lor si a sustinut mereu intoarcerea la cercetasia "de pace".

Modelul american
Pe vremea cand B-P lucra la cartea sa Scouting for Boys, a primit prin posta, din America, o carte insotita de o scrisoare. Scrisoarea purta, in chip de iscalitura amprenta unei labe de ma­mifer - definitorie pentru preocuparile autorului misivei. Acesta era Ernest T. Seton, un american nascut in Anglia, dar emigrat in Canada si stabilit ulterior in Statele Unite. Seton avea o adevarata pasiune pentru felul de viata al "pieilor rosii", pentru felul in care izbuteau nativii americani sa vietuiasca in armonie cu natura, luandu-si din ea toate cele necesare vietii si devenind astfel capabili de supravietuire in cele mai dificile conditii. Lui Seton i se datoreaza puternica influenta a culturii indienilor din SUA asupra miscarii americane a cercetasilor, Boy Scouts of America.

Cartea lui - Sulul de scoarta de mesteacan al indienilor padurii - descria o organizatie similara celei propuse de B-P, desi centrata mai ales pe modul de viata in sanul naturii, si care nu avea catusi de putin de-a face cu vreun ideal de viata in slujba Imperiului Britanic. Cateva aspecte de ordin organizatoric erau deosebit de interesante, de pilda diferitele ecusoane sau insigne (badges) si botezarea detasamentelor de baieti cu numele unor animale. Tocmai acestea l-au captivat si pe B-P.

Seton a venit la Londra in 1906, l-a cunoscut pe B-P, iar acesta nu s-a jenat sa imprumute unele dintre ideile lui Seton, incorporandu-le in cartea care l-a facut celebru, Scouting for Boys. Ceea ce a dus, evident, la neintelegeri cu autorul american. B-P a fost acuzat de plagiat, dar e mai probabil ca (asa cum sustin unii dintre biografii sai) nu a facut-o inadins. Stand indelung de vorba cu Seton despre subiecte de mare interes pentru amandoi, B-P a introdus pur si simplu in carte elemente din convorbirile lor, fara a se sinchisi de dreptul de proprietate intelectuala, despre care, probabil, nici nu stia prea bine ce inseamna.

In cele din urma, totusi, a inteles, se pare, ca avea o responsabilitate: intr-un acces de imensa generozitate, a transferat organzatiei Boy Scouts of America toate drepturile de autor ale cartii Scouting for Boys - o avere, de vreme ce cartea se vindea ca painea calda -, desi nu avusese personal nici o contributie la infiintarea organizatiei americane. Seton a continuat, insa, sa sustina ca el este adevaratul fondator al miscarii cercetasilor.

Totusi, desi in privinta amanuntelor organizatorice modelul american si cel european se aseamana, conceptiile celor doi - B-P si Seton (foto medalion) - au fost de la bun inceput diferite. Seton era obsedat de supravietuirea in natura si de modul de viata al indienilor americani, de soarta carora era profund preocupat, in timp ce B-P avea o viziune mai larga, vazand in scouting un model de educatie si o conceptie de viata destinate formarii de buni cetateni britanici, perfect adaptati si integrati in societatea timpului.

Dar fetele?
Asa cum se vede, cercetasia a luat fiinta ca o "treaba a baietilor" si asa a ramas ani buni. Printre organizatiile de cercetasi aparute in lume, cateva detasamente acceptasera si fete dar, probabil datorita educatiei sale militare, B-P nu prea se impacase cu ideea.

Cercetasia era o treaba menita se faca, din baieti, barbati adevarati, motiv pentru care fostul militar de cariera deplangea ceea ce el considera a fi "efeminarea" adolescentilor britanici. Insa erau vremurile de glorie ale feminismului insular, apogeul miscarii sufragetelor - care militau pentru acordarea dreptului de vot femeilor -, asadar un intreg context social in care segregarea implicata de insusi titlul cartii lui B-P, Cercetasie pentru baieti, suna suspect. In cele din urma, B-P s-a convins de necesitatea de a admite si fete, in cadrul unor organizatii similare celei a cercetasilor, dar separate. In 1910, a fost infiintata Girl Guides (Asociatia Fetelor-Ghizi) condusa de sora lui B-P, Agnes, careia insa i-a luat curand locul - dupa cat se pare, ca urmare a unor neplacute discutii intre cumnate - sotia lui B-P, Olave.

De la cei 20 de baieti care, in 1907, si-au schimbat pentru cateva zile felul de a trai sub indrumarea unui om care spera sa le schimbe astfel intrega viata si modul de a gandi, efectivele gruparilor de cercetasi au crescut cu un spor incredibil. In 1929, erau patru milioane. Astazi, la un secol de la infiintare, numarul lor ar impresiona pe oricine: 28 de milioane de cercetasi, in 216 tari ale lumii.

Cercetasii Romaniei
La numai cativa ani de la publicarea cartii Scouting for Boys, Romania capata propria organizatie cercetaseasca. "Autorul" ei a fost Gheorghe Munteanu-Murgoci, un om de stiinta roman care, aflat in vizita in Anglia, lua contact cu cercetasia "model Baden-Powell", iar odata intors in tara, avea sa infiinteze si sa conduca primele grupuri de cercetasi romani.

"Ziua de nastere" a fost 12 mai 1914, data la care Asociatia Cercetasii Romaniei a fost infiintata si recunoscuta in mod oficial in tara noastra.

In timpul primului Razboi Mondial, cercetasii romani au dat o mana de ajutor in spatele frontului, ingrijind bolnavii sau slujind drept calauze, curieri ori telegrafisti. Multi dintre ei si-au pierdut viata, iar in memoria lor, la Tecuci, a fost ridicat un monument, primul de acest fel din lume.

Incepand din 1937, din cauza unor presiuni politice, Asociatia si-a suspendat activitatea. Cercetasia de la noi a renascut insa dupa 1990, cand Asociatia Cercetasii Romaniei si-a reinceput activitatea si, sub numele de Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei, a devenit singura miscare cercetaseasca din tara noastra reacceptata de OMMC (Organizatia Mondiala a Miscarilor Cercetasesti), in 1993, la cea de-a treizeci si treia Conferinta Mondiala. Deviza "Be prepared!" a fost preluata la noi sub forma "Gata oricand!" Principiile traditionale de organizare si ideea autoeducatiei si a intrajutorarii, bazate pe Promisiune si Lege, se regasesc si in organizatia romaneasca. Astazi, Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei se afla in plina activitate. Iar anul acesta, agitatia e mai mare ca oricand: ONCR se pregateste sa participe, cu idei si realizari proprii, la sarbatorirea centenarului cercetasiei. Asadar, fiti pregatiti!

Foto: Photoland, Northfoto

EXPERTS


De vorba despre cercetasii nostri cu...

Iuliana Rada, coordonator de programe, Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei

Desi, in Romania, cercetasia e mai putin cunoscuta decat in alte tari si, in tot cazul, mult mai putin cunoscuta decat ar merita, exista totusi la noi o organizatie de rang national: Cercetasii Romaniei. Cum arata ea, in cateva cifre? Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei - ONCR, pe scurt - este cea mai mare organizatie educativa din tara: are, la ora actuala, aproximativ 2.500 de membri, repartizati in 65 de filiale. Cercetasia propune un sistem de valori care adesea vine in contradictie cu ceea ce vad copiii in jurul lor, in viata de zi cu zi. Cum izbutesc, totusi, acestia, sa accepte ceea ce ii invata cercetasia? Copiii asimileaza aceste valori in modul cel mai simplu si mai eficient: traindu-le. Ei participa la diverse activitati, unde intalnesc copii de aceeasi varsta, si invata. Invata ce inseamna empatia, invata sa fie solidari, sa nu aiba prejudecati; merg in natura, participa la campuri - asa numim noi taberele -, merg si in strainatate, cunosc alte culturi, alte moduri de viata si toate aceste lucruri sunt, pentru ei, extrem de atractive. Captivant pentru un copil e, in primul rand, faptul ca se afla impreuna cu alti copii; apoi, aceste activitati ii scot pe cei foarte tineri din rutina zilnica (dominata, de multe ori, de televizor si calculator) si ii pun in fata a ceva nou; or, asta reprezinta intotdeauna o provocare pentru ei. O miscare dedicata tineretului implineste o varsta matura: 100 de ani. Cum sarbatoresc cercetasii aniversarea? In Anglia, unde a luat nastere miscarea cercetasilor, va fi organizata o jamboree - termenul desemneaza o tabara la care ia parte un mare numar de cercetasi -, dar una de o amploare neobisnuita. La Jamboreea Mondiala va participa un numar impresionant de membri ai miscarii cercetasilor: aproximativ 50.000. Dar cercetasii vor celebra aniversarea si in alte tari, prin evenimente nationale. Cum va sarbatori, asadar, ONCR? Organizand, la Bucuresti, Rasaritul Cercetasiei. Ne propunem sa adunam toti cercetasii din Romania - dar si prieteni de-ai lor din strainatate, de ce nu? -, impreuna cu parinti, bunici si alti membri ai familiilor lor, in vecinatatea cladirii Parlamentului, pe care il vom inconjura cu un lant uman. Incercam sa intram in Cartea Recordurilor cu aceasta actiune: practic, cercetasii vor sa formeze, in jurul celei mai mari cladiri din Europa, cel mai mare lant uman realizat vreodata. Ne asteptam sa fie acolo peste 2.000 de cercetasi. Evenimentul va avea loc la 1 august 2007. Si, tot in aceasta zi, cercetasii vor organiza o manifestare expozitionala ampla: Targul Organizatiilor Neguvernamentale din Romania - cadru perfect pentru a prezenta numeroase optiuni educative nonformale si a promova voluntariatul ca pe o metoda de a crea o lume mai buna. Paralel, vor fi organizate campuri - la Sinaia pentru cercetasii cu varsta de 6-10 si 11-14 ani si la Sibiu, unde vom organiza un camp cu reprezentanti ai diverselor etnii din zona, incercand sa realizam legaturi cat mai stranse intre acestea si sa refacem, astfel, o istorie. Daca vreti sa aflati mai multe despre miscarea cercetasilor, accesati www.scout.org, www.scout.ro, www.scouting2007.ro, cercetasii.ong.ro

Tag-uri: Cercetasi |