Lumea care nu va fi

Tot asa, nu pot admite, nici in cele mai negre visuri, ca vom fi parte a unui Regim Islamic Planetar sau a oricarei alte forme de agregare transcontinentala, desi vor exista conflicte generate de raportul dintre venitul global si dinamica populatiei (34,5% dintre locuitorii planetei vor fi islamici, dar vor avea acces la doar 3,5% din venituri, in timp ce europenii vor reprezenta 14% din populatia globala, insa vor beneficia de 22% dintre venituri). 

Nu va functiona nici un guvern mondial sau, macar, vreo comisie multinationala care sa poata decide la nivel panafrican, panasiatic sau panlatinoamerican. Mai mult, e posibil ca multe dintre formele organizationale suprastatale care functioneaza azi – de tip Comunitatea Europeana sau ONU – sa fie golite de sens, iar natiunile sa renasca, multe dintre ele pe alte criterii decat cele considerate definitorii astazi. 

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Unii sociofuturologi considera ca, in 2030, ii va fi extrem de greu Chinei (a carei economie o va fi depasit pe cea a Japoniei, conform lui Robert A. Mundell) sa supravietuiasca in formula de azi si, aidoma URSS-ului dupa 1989, se va descompune in mai multe tari si tarisoare, cum ar fi Taiwan (neintegrata inca in Marea China), Tibet, Xingjiang sau Mongolia Interioara. Nu doar factorul nationalist ar putea conta (minoritatile din China sau din India, bunaoara, vor atinge si depasi, separat, pragul de 100 de milioane de oameni), ci si ratiuni de ordin economic, religios (o treime din populatie ar putea fi crestina, iar un alt procent semnificativ ar putea adera la secta Falun Gong, ca­re practica forme de meditatie de in­spi­ratie budista), de mediu sau dispari­tatea flagranta a veniturilor intre difer­i­te­le regiuni ale unitatilor statale actuale. Totusi, daca unele dintre sta­te­le-ma­mut de azi sunt amenintate cu dis­pa­ritia sau cu diminuarea progre­siva, in anumite zone ale lumii (cum ar fi Maghrebul, Africa Subsahariana, America Latina, Caraibe sau Pacific) vom asista, dimpotriva, la noi forme de agregare statala, pe criterii lingvistice sau economice. 

Europa va reprezenta cazul cel mai complex, orgoliile nationaliste facand pandant exploziv cu unionismul de tip Maastricht. Cel mai probabil, se va face apel la un federalism cu grade mari de autonomie, iar unele enclave – cum ar fi Elvetia – vor continua sa reziste presiunilor aglutinante.

Indiferent de cupola statala sub care ne vom aciua, nu vom renunta la cartea de hartie in favoarea celei de pe Internet, cum nu vom abandona sportul sau diferitele hobby-uri in favoarea satisfactiilor de substituire oferite de avatarii din Second Life. De altfel, cred ca nu vom face din Internet o interfata reala a omului cu constiinta lui, iar trendul va fi unul de reintoarcere la individualitate si specificitate, nu de masificare distructiva. Asta, in primul rand, pentru ca Internetul nu tine de foame, iar in 2030 resursele alimentare ar putea sa nu mai fie suficiente decat, sa zicem, pentru nivelul mediu de hranire al unui indian sarac din ziua de azi. Oamenii vor fi obligati sa se reintoarca la natura sau, ma rog, la ceea ce va mai fi ramas din ea atunci. Iar mancarea nesintetica, tot mai greu de procurat, nu va fi platita cu o moneda universala electronica. Vor reinvia anumite forme de troc, iar prostitutia – deloc virtuala – va fi una dintre acestea. Sexul va continua sa joace un rol motrice in evolutia culturii si civilizatiei, insa, in egala masura, prejudecatile legate de el se vor acutiza: de pilda, membrii comunitatilor LGBT (Lesbian-Gay-Bisexual-Transexual), chiar daca se vor putea casatori cu acte in regula, vor putea infia copii si vor avea drept de mostenire in tarile nonislamice, nu vor primi si dreptul de a se clona…

Insa, indiferent de contextul epidemic ori de infometarea cronica, unificarea mondiala nu va avea loc pana in 2030. De altfel, 2030 va fi doar anul stabilit conventional de civilizatiile crestine. In calendarul armean va fi anul 1479, in cel Ab urbe condita (de la crearea Romei) va fi 2783, in cel Baha’i 186-187, in cel budist 2574, in cel chinezesc 4666-4667, in cel copt 1746-1747, in cel etiopian 2022-2023, in cel evreiesc 5790-5791, in diferitele calendare hinduse va fi 1952-1953, 2085-2086 sau 5131-5132, in cel iranian 1408-1409, in cel islamic 1451-1452, in cele japoneze 42, 2690 sau, chiar, 12030, in cel coreean 4363 si, in fine, in cel solar thailandez 2573. De fapt, anul nu e batut in cuie nici pentru toate calendarele crestine. Anul 2030 este valabil doar pentru calendarul grego­rian, fiindca in cel iulian va fi fost deja 2075…