Un fenomen misterios – “durerea membrului fantomă” – a fost în sfârşit explicat

Persoanele cu braţe amputate care resimt cel mai puternic asemenea dureri păstrează cele mai puternice reprezentări cerebrale ale mâinii pierdute, atât de puternice încât sunt practic identice cu cele observate la persoanele care au ambele mâini, a arătat un studiu realizat de curând.

Studiul a fost realizat de specialişti de la Universitatea Oxford, în colaborare cu Centrul Ortopedic Nuffield, Marea Britanie, iar rezultatele au fost publicate în jurnalul Nature Communications.

• Un traseu popular din Barcelona, șters de pe Google și Apple Maps din cauza turiștilor prea…
• Programul spațial civil al Chinei este de fapt militar, avertizează NASA

Cercetătorii afirmă că aproape toţi cei care şi-au pierdut un membru au încă impresia, în măsură mai mică sau mai mare, că acesta e încă la locul lui şi se crede că aproximativ 80% dintre cei cu membre amputate resimt o anumită senzaţie de durere asociată cu membrul absent. În cazul unora dintre ei, durerea este atât de puternică, încât afecteză grav calitatea vieţii.

Cercetătorii speră ca identificarea răspunsurilor creierului corelate cu durerea membrului fantomă să ajute la descoperirea unor tratamente mai eficiente pentru această problemă, ca şi la înţelegerea mai bună a felului în care creierul se reorganizează şi se adaptează la situaţii noi.

În momentul de faţă, tratamentul durerii membrului fantomă tinde să se limiteze la prescrierea unor analgezice obişnuite, pentru că originea acestei dureri nu este bine înţeleasă. E posibil să existe mulţi factori care determină durerea, precum leziuni ale capetelor nervilor la locul amputării şi modificări în ariile cerebrale asociate cu membrul absent.

Autorii studiului au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică (MRI) pentru a analiza modul în care durerea membrului fantomă resimţită de pacienţi este asociată cu anumite schimbări la nivelul creierului.

Ei au comparat datele MRI pentru 18 persoane cu braţe amputate, care prezentau diferite niveluri ale intensităţii durerii, cu datele a 11 pacienţi care aveau un braţ lipsă încă de la naştere şi cu ale altor 22 de persoane care aveau ambele membre complete (grupul de control).

Amputările fuseseră efectuate cu mult timp în urmă – în medie cu 18 ani – dar pacienţii încă mai resimţeau senzaţii asociate cu membrele lipsă.

Cercetătorii le-au cerut să “mişte” imaginar degetele mâinii absente în timp ce creierul le era scanat prin MRI, astfel încât să poată vedea cum este reprezentată în creier mâna absentă.

Au constatat că, surprinzător, creierul păstrează o proiecţie a mâinii respective, chiar dacă mâna nu mai există, iar măsura în care se păstra proiecţia mâinii pe scoarţa cerebrală era corelată cu intensitatea şi frecvenţa durerilor pe care le resimţeau cei cu braţul amputat: cei care simţeau cel mai puternic durerile aveau şi cea mai intensă reprezentare a mâinii pe scoarţă.

Cercetătorii au fost uimiţi să constate că la pacienţii care simţeau cele mai intense dureri ale braţului fantomă, răspunsul cerebral era identic cu cel observat la subiecţii care aveau ambele braţe intacte.

A mai rezultat că, la cei cu un braţ amputat, cantitatea de materie cenuşie din aria cerebrală asociată cu membrul fantomă era mai redusă decât la cei care aveau două mâini. Dar şi acest parametru era corelat cu intensitatea durerii resimţite: cei care încercau senzaţii de durere puternice prezentau, în urma pierderii braţului, alterări structurale mai slabe în aria cerebrală asociată cu membrul pierdut.

Amputarea ducea, totuşi, la alterări ale conexiunilor cerebrale ale ariei cerebrale respective cu alte regiuni ale creierului, de pildă desincronizări faţă de aria asociată cu mâna rămasă, arie situată în partea opusă a creierului.

Faptul că pacienţii simt durerea unei părţi din corp care nu mai există indică o deteriorare a legăturii dintre lumea fizică, a realităţii corporale, şi experienţele senzoriale încercate, iar această nepotrivire şi-ar putea avea originea în asemenea desincronizări care apar la nivelul creierului.

Descoperirea poate încuraja crearea unor tehnici de recuperare care vizează recuplarea reprezentării cerebrale a membrului fantomă cu universul senzorial extern.

Dar, deşi cercetătorii au descoperit că există o relaţie între anumite schimbări la nivelul creierului şi durerea membrului fantomă, nu pot spune încă dacă e vorba despre o relaţie cauză-efect.

Pentru a înţelege mai bine natura acestei corelaţii, ei au început, în prezent, un studiu asupra unor subiecţi cu un braţ amputat pentru a vedea dacă o anumită tehnică de stimulare a creierului influenţează durerea fantomă, realizând scanări cerebrale înainte de stimulare, în cursul ei şi după aceea.

Stimularea va fi realizată cu ajutorul unui curent electric slab ce trece prin doi electrozi plasaţi pe cap în dreptul anumitor arii cerebrale, astfel încât să stimuleze conexiunile dintre aria asociată membrului fantomă şi celelalte zone ale cortexului.

Sursa: Science Daily