Imagine extrem de clară a unei proteine-cheie a virusului care produce SIDA, captată de americani

O imagine în detaliu a structurilor atomice ale acestei proteine, formată din trei părţi şi regăsită în învelişul virusului, este esenţială pentru a înţelege mai bine modul în care HIV reuşeşte să intre în celule, deschizând calea creării unui vaccin eficient, arată oamenii de ştiinţă, care au publicat rezultatele cercetării în revista Science.

Până acum, virusologii nu au reuşit să obţină o imagine cu rezoluţie mare la nivel atomic a acestei proteine din învelişul virusului, din cauza complexităţii şi fragilităţii structurii sale.

• O nouă metodă de fraudă face ravagii: Infractorii se dau drept angajați bancari
• Cum a justificat o mamă faptul că și-a tatuat copiii minori în mod repetat?

Pentru a depăşi aceste dificultăţi, cercetătorii au „fabricat” o versiune mai stabilă a proteinei şi au captat imaginea cu ajutorul unei tehnici de criomicroscopie electronică, ce a fost combinată cu o cristalografie cu raze X.

Cercetătorii au reuşit astfel să identifice structurile atomice ale proteinei, să observe modul în care se îmbinau componentele acesteia şi modul în care interacţionau cu anticorpii ce atacau virusul.

Cercetările relevă procesul complex prin care proteina intră în legătură cu alte proteine şi îşi schimbă forma în urma infectării cu HIV.

Acest lucru permite compararea cu proteinele de la suprafaţa altor virusuri, precum cel al gripei şi Ebola, explică Ian Wilson, principalul autor al studiului.

Proteina văzută la criomicroscopie electronică (stânga) şi la cristalografie cu raze X (dreapta)    (Credit: The Scripps Research Institute)

Marea dificultate de a pune la punct un vaccin capabil să lupte împotriva virusului ce produce SIDA constă în caracteristicile excepţionale ale acestui agent patogen în raport cu alte virusuri.

HIV are o diversitate enormă de secvenţe genetice, având o mare capacitate de mutaţii şi adaptări. Există trei grupe diferite de HIV, dintre care numai unul, cunoscut sub denumirea de M, este divizat în nouă subgrupe distincte, cu un număr nedeterminat de variante.

În plus, un virus dintr-o anumită subgrupă poate varia între 28 % şi 38 % în Africa, unde s-au descoperit variante multiple.

Mai mult, acest retrovirus poate cunoaşte mai multe mutaţii în timpul infectării unei singure persoane decât în timpul unei pandemii mondiale de gripă.

Până în prezent, un singur vaccin experimental a avut un efect protector modest în cadrul unui test clinic efectuat în 2009 în Thailanda, pe 16.000 de persoane.

Sursa: Mediafax