Prima pagină D:News

Un studiu de-a dreptul şocant: dacă au de ales între a sta cu propriile gânduri sau a fi electrocutaţi, oamenii aleg a doua variantă!

07.04.2014 | ● Vizualizări: 218
La prima vedere, a sta în compania propriilor gânduri pentru câteva minute pare să fie una dintre cele mai uşoare sarcini imaginabile. Un nou studiu arată, însă, că oamenii găsesc acest lucru a fi extraordinar de greu, cercetarea arătând că aceştia preferă de multe ori să-şi administreze şocuri electrice pentru a nu se plictisi.     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (1)

La prima vedere, a sta în compania propriilor gânduri pentru câteva minute pare să fie una dintre cele mai uşoare sarcini imaginabile. Un nou studiu arată, însă, că oamenii găsesc acest lucru a fi extraordinar de greu, cercetarea arătând că aceştia preferă de multe ori să-şi administreze şocuri electrice pentru a nu se plictisi.

Timothy Wilson de la Universitatea Virginia, coordonatorul acestui studiu, explică: „La fel ca mai toată lumea, am observat cât de lipiţi par să fie oamenii de tehnologia modernă şi că par că evită să-şi folosească doar propriile gânduri pentru a-şi ocupa timpul. Din acest motiv, ne-am gândit să vedem dacă nu cumva este o manifestare a unei tendinţe fundamentale”.

„Aşadar, am vrut să vedem cât de uşor le este oamenilor să-şi ţină companie doar cu ajutorul propriilor gânduri”, explică cercetătorul. „Sincer, nu mă aşteptam să fie aşa de greu. Ne-am gândit că avem acest creier uriaş plin de amintiri plăcute şi capabil să genereze fantezii - cu siguranţă nu poate fi chiar atât de greu să petrecem câteva minute doar în compania propriilor gânduri? Am efectuat mai multe studii şi am descoperit că acest lucru nu este adevărat pentru majoritatea oamenilor”, relatează Wilson.

Cercetătorul a dezvăluit rezultatele studiilor sale în cadrul unei întâlniri recente ale Society for Personality and Social Psychology, publicându-le totodată în cel mai recent număr al jurnalului Science.

Wilson şi echipa sa au efectuat 11 experimente. În majoritatea cercetărilor, ei au solicitat participanţilor să pună deoparte toate distracţiile şi să stea doar în compania propriilor gânduri preţ de 6 până la 15 minute. De-a lungul primelor şase studii, 58% dintre participanţi au clasificat dificultatea ca fiind mai mare de jumătate unei scale, iar 42% au estimat plăcerea sub jumătatea unei scale de evaluare. În cel de-al şaptelea studiu, participanţii au efectuat sarcina acasă, iar 32% au recunoscut că au trişat folosind telefoanele, ascultând muzică sau făcând orice altceva în afară de a sta locului. (În studiile de laborator, datele unui participant au fost anulate deoarece un cercetător lăsase din greşeală un pix în cameră, iar participantul la studiu l-a folosit pentru a scrie o listă de cumpărături. Datele altui participant au fost anulate deoarece cercetătorul lăsase o foaie cu instrucţiuni în cameră, iar participantul a folosit-o pentru a învaţa origami).

În cel mai şocant studiu, participanţii au fost conectaţi la nişte fire electrice şi li s-a dat şansa de a se curenta în perioada în care erau instruiţi să o folosească doar pentru a gândi. Înainte de studiu, toţi participanţii au avut oportunitatea de a încerca dispozitivul pentru a vedea cât de dureros este. Totuşi, chiar şi acei participanţi care au declarat că ar da bani doar să nu mai fie curentaţi vreodată de acel aparat, un sfert dintre femei şi două treimi dintre bărbaţi au folosit aparatul pentru a-şi administra un şoc electric atunci când au fost lăsaţi doar în compania propriilor gânduri. Unul dintre participanţi a apăsat pe buton de 190 de ori de-a lungul a 15 minute. Întrebat care ar putea fi atractivitatea curentului electric prin corp, Wilson afirmă că „încă sunt derutat de asta”.

De ce ne este atât de greu să ne distrăm singuri? Poate subiecţii pur şi simplu nu puteau hotărî încotro să-şi îndrepte gândurile? Nu. În mai multe studii, cercetătorii le-au oferit participanţilor teme de gândire (cum ar fi mersul într-o drumeţie), însă această variabilă nu a avut niciun efect asupra dificultăţii sarcinii sau a nivelului de satisfacţie.

Poate tehnologia modernă ne dereglează creierele? Nu. Nivelul de satisfacţie nu avea legătură cu vârsta sau cu nivelul de folosire al telefoanelor inteligente sau a reţelelor de socializare. Wilson afirmă că, mai degrabă, folosirea tehnologiei este un simptom, nu o cauză a dificultăţii de a sta cu noi înşine, deşi poate fi vorba şi de un efect circular.

Wilson crede că explicaţia cea mai plauzibilă este cea a „ipotezei scannerului”. Mamiferele au evoluat pentru a monitoriza mediul pentru pericole şi oportunităţi, astfel că a ne concentra în totalitate asupra elementelor interne preţ de mai multe minute este ceva nenatural. „Ar fi puţin ciudat să vedem un cimpanzeu stând precum gânditorul lui Rodin pentru o perioadă extinsă de timp”, spune el.

Pentru a testa ideea, Wilson şi colaboratorii săi au oferit participanţilor la studiu doar o sursă mică de distracţie externă - o bandă de cauciuc cu care să se joace. În alte experimente, ei le-au spus unor voluntari să monitorizeze un ecran de computer care ar fi afişat din când în când mesaje. Faţă de sarcina obişnuită, aceste alternative ofereau rezultate neclare - uneori duceau la mai multă satisfacţie, alteori la mai puţină, iar în alte dăţi la acelaşi nivel. Discutând ipoteza scannerului, Wilson notează că cercetătorii nu au încă dovezi solide în favoarea sa, dar totodată spune că „sunt convins că este ipoteza corectă”. 

Wilson şi cercetătorii din echipa sa vor continua să caute dovezi în favoarea ipotezei, vrând totodată să vadă dacă antrenamentul face această sarcina mai uşor de dus la bun sfârşit. Cercetătorii au descoperit o legătură între experienţa de a medita şi abilitatea de a sta exclusiv în compania propriilor gânduri, afirmând că abilitatea de a ne controla gândurile ar putea fi unul din motivele pentru care meditaţia este atrăgătoare. „Suspectez că ar putea fi util şi un antrenament în care să ne gândim la gânduri plăcute”, spune Wilson. Acest lucru urmează să fie testat în experimentele viitoare.

Surse: The Atlantic, The Guardian