Ce se întâmplă în şcolile din România? Fenomene îngrijorătoare afectează destinul ulterior al copiilor

Obiectivul de a reduce rata de părăsire timpurie a şcolii, care era de 17,3% în 2013, este menţionat într-o strategie al cărei proiect a fost făcut public, în această săptămână, de Ministerul Educaţiei Naţionale.

În proiect, părăsirea timpurie a şcolii (PTS) este definită în România ca procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani care au finalizat cel puţin nivelul secundar inferior (echivalentul clasei a opta) şi care nu mai urmează nicio altă formă de şcolarizare sau formare profesională.

• Mici, dar istețe: cum influențează lumea insectele și alte nevertebrate?
• Coreea de Nord sfidează ONU și lansează mai multe rachete balistice

În ultimii zece ani, rata de PTS a înregistrat mai întâi o scădere constantă, însă criza economică a anulat ulterior progresul, aducând acest indicator, anul trecut, departe de ţinta europeană de 10%. Doar în patru ţări din UE, respectiv în Italia, Portugalia, Spania şi Malta, rata de PTS este mai mare.

În România, părăsirea timpurie a şcolii predomină mai ales în rândul anumitor grupuri aflate în situaţie de risc, în special tineri din comunităţile rurale.

Realizatorii proiectului de strategie subliniază totodată că părăsirea timpurie a şcolii are implicaţii sociale şi economice importante. „PTS este un factor major care contribuie la excluziunea socială ulterioară în viaţă. Tinerii care părăsesc prematur şcoala sunt mai predispuşi riscului asociat şomajului sau al celui de a câştiga mai puţin odată ce găsesc un loc de muncă. Estimările legate de competenţe necesare în Europa sugerează că, pe viitor, doar 1 din 10 locuri de muncă va putea fi accesat de o persoană care a părăsit timpuriu şcoala. Iar această problemă generează o serie de costuri publice şi sociale, sub forma unor venituri şi a unei creşteri economice mai mici, a unor venituri fiscale mai reduse şi a unor costuri mai ridicate pentru serviciile publice, cum sunt cele din sănătate, justiţie şi plata prestaţiilor sociale”, se arată în proiect.

În opinia realizatorilor strategiei, ratele de abandon şcolar explică doar parţial fenomenul PTS, dar oferă o imagine alarmantă: în cifre reale, aproximativ 12.000 de elevi din învăţământul primar şi peste 28.000 din învăţământul secundar inferior părăsesc sistemul în fiecare an. „De fapt, dacă analizăm o singură grupă de vârstă, numai 84% dintre elevii înscrişi în clasa întâi în 2004 se mai află în şcoală la finalul clasei a opta”, se mai menţionează în proiect.

Conform recomandărilor Consiliului European, o strategie completă pentru reducerea PTS ar trebui să combine măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare şi să se concentreze mai ales pe intervenţii la nivelul şcolilor şi al elevilor.

„Măsurile de prevenire sunt menite să reducă riscul de părăsire timpurie a şcolii înainte de debutul problemei, prin asigurarea unei baze solide timpurii copiilor, în vederea dezvoltării potenţialului şi înlesnirii procesului de integreze în mediul şcolar. Măsurile de intervenţie au rolul de a prveni şi/sau corecta fenomenul părăsirii timpurii a şcolii prin îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi formării profesionale la nivelul instituţiilor de învăţământ, prin reacţionarea la semnele de avertizare timpurie şi prin furnizarea de sprijin specific elevilor sau grupurilor aflate în situaţie de risc de PTS. Măsurile de compensare sunt menite să îi sprijine pe cei care au părăsit şcoala timpuriu pentru a reveni în educaţie, oferind rute de reinserţie în învăţământ şi formarea profesională şi de dobândire a calificărilor”, mai spun realizatorii proiectului de strategie.

Conform aceluiaşi document, strategia propusă are în vedere, în principal, grupurile care sunt supuse celui mai mare risc de a părăsi timpuriu şcoala.

Astfel, grupurile ţintite de strategie includ copii şi tineri cu vârste între 11-17 ani, cei din familii cu statut socio-economic de nivel scăzut, copii şi tineri din zonele rurale, romi şi alte grupuri marginalizate sau subreprezentate.

„Orice strategie care eşuează în prioritizarea sprijinului pentru aceste grupuri riscă să compromită obiectivul de a reduce PTS în Romania. Cu toate acestea, strategia îşi propune să sprijine intervenţiile care se adresează nu doar grupurilor ţintă principale. Cei ce pot face acest lucru sunt acei profesionişti şi actori interesaţi care vor asigura implementarea corespunzătoare a strategiei şi, mai important, sustenabilitatea rezultatelor în viitor. Împreună, ei sunt parteneri care asigură succesul Strategiei şi al tuturor copiilor din România. La nivel central şi regional, membrii acestui grup includ profesionişti ai MEN, inspectori şcolari şi furnizori de pre-servicii, cum ar fi profesorii universitari. La nivel local, acest grup include cadre didactice şi educatori-puericultori, directori de şcoală, consilieri şi mediatori, părinţi, asistenţi sociali, instructori şi tutori din cadrul companiilor, ONG-uri şi membrii comunităţilor”, se precizează în acelaşi proiect.

Practic, strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii propune patru piloni şi şase programe reprezentative, compuse din măsuri de prevenire, intervenţie şi compensare. „Pilonii şi programele reprezentative propuse vor încerca să reducă rata PTS de la 17,3% în 2013 la 11,3% în 2020. Vor încerca, de asemenea, să asigure accesul câtor mai mulţi elevi dincolo de finalizarea învăţământului secundar inferior, ajungând cel puţin la finalizarea învăţământului obligatoriu”, se mai arată în document.

Prin urmare, spun realizatorii strategiei, aceasta îşi propune „să asigure accesul fiecărui copil la o formă de învăţământ sau formare profesională, cel puţin până la vârsta de 16 ani şi absolvirea clasei a 10-a”.

Sursa: MEDIAFAX