Prima pagină D:News

Interviu cu înotătorul Avram Iancu: ,,Alimentaţia contează foarte mult. Degeaba eşti Ferrari dacă te alimentezi cu gazolină''

Simona Tudorache | 11.08.2017 | ● Vizualizări: 971
Foto: Justinel Stavaru/Mediafax     + zoom
Galerie foto (1)

Se numeşte Avram Iancu, duce povara unui nume. E bibliotecar. La 42 a decis să plece într-o călătorie. A vrut să arate lumii întregi că se poate, aşa că pentru 89 de zile a lăsat cărţile şi s-a lansat la apă. A vrut să îşi cunoască limitele, s-a hrănit cu seminţe şi a parcurs Dunărea înot.

 A jonglat cu valurile fără un costum de protecţie, s-a ales cu răni, dar nu a abandonat. Astăzi, aseamănă această cursă cu o viaţă plină de obstacole, pe care nu o poţi abandona, chiar când simţi că nu mai poţi, pentru că mintea nu te lasă, scrie CSID.

CSID: Când v-aţi hotărât să plecaţi în această aventură?

Avram Iancu: După ce am recitit ,,Pilotul de pe Dunăre'' a lui Jules Verne, o călătorie extraordinară, m-am hotărât să dau viaţă acestui roman într-un mod dificil, să parcurg înot toată Dunărea. Am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al românilor care m-au sprijinit.

Ce simţeaţi când vă aflaţi în apă?

Era un tumult de senzaţii.Edident că nu este deloc uşor din punct de vedere fizic. În acele momente, mintea doreşte să evadeze, ar vrea să iasă efectiv din acel corp chinuit, dar nu poate face asta, trebuie să rămână şi să găsească forţa necesară pentru a trece peste obstacolele pe care le întâlneşte.

Aţi fost vreodată în pericol?

Bineînţeles A fost un risc asumat. În cele 89 de zile am suferit de hipotermie, de arşiţa soarelui, de vânt, am dat peste valuri puternice şi curenţi periculoşi, mai ales în zona Budapestei. Chiar m-am înfipt, la propriu, într-un obstacol subacvatic, pe care nimeni nu a putut să îl observe, să îl îndepărteze, iar în acel moment am tras o sperietură foarte mare. În  urma acestui accident am dobândit o rană deschisă pe piept. A trebuit să ies la mal, a fost un moment dificil, pentru că rana s-a vindecat foarte greu în următoarea lună. Dormeam şapte- opt ore pe noapte. Înotam între şapte şi zece ore pe zi, a fost infernal. Parcurgerea unui fluviu este ca parcurgerea unei vieţi cu obstacole.

Ne poate ajuta înotul să scăpăm de o stare proastă, de depresie?

Bineînţeles. Înotul şi alergarea sunt exerciţii benefice. Dacă sunt practicate cu moderaţie, îi pot da organismului o anume relaxare.

Cât a durat perioada de pregătire?

M-am pregatit şase luni pentru acest test, această premieră mondială. Am înotat foarte mult în bazin, am alergat pe munţii din jurul oraşului meu, Petroşani.

Citeşte continuarea interviului pe CSID.