Home » D:News » Structura sociala determina gramatica

Structura sociala determina gramatica

Structura sociala determina gramatica
Publicat: 26.01.2010
Limbile cele mai raspandite au gramatici foarte simple, in vreme ce unele cu sub 100.000 de vorbitori ating complexitati impresionante.

De ce anumite limbi au o structura sintactica si gramaticala
simpla, iar altele una extrem de complexa? Potrivit conceptiei
celei mai raspandite, aceasta diferita articulare ar fi legata pur
si simplu de schimbari intamplatoare survenite in contexte
istorico-geografice separate: doua limbi foarte diferite, ca
engleza si turca , si-ar datora diferentele mai ales istoriei lor,
care le-a tinut indepartate in spatiu si timp. Acum, dupa cum au
ilustrat intr-un articol publicat in revista PlosOne, Gary Lupyan
de la Universitatea Pennsylvania si Rick Dale de la Universitatea
Memphis au identificat o corelatie profunda intre anumite
caracteristici ale mediului social si unele proprietati structurale
ale diferitelor limbi.

Prin intermediul unei analize statistice, cea mai ampla realizata
vreodata, care a luat in calcul peste 2.000 de limbi, cercetatorii
au descoperit legaturi interesante intre caracteristicile unei
limbi, precum dimensiunea populatiei care o vorbeste, complexitatea
gramaticala si raspandirea ei.

Limbile vorbite de un numar mare de persoane si cele care s-au
raspandit cel mai tare in lume au gramatici mult mai simple, mai
ales din punctul de vedere al morfologiei, decat cele cu putini
vorbitori si o raspandire redusa. De asemenea, limbile vorbite de
peste 100.000 de persoane au o probabilitate de sase ori mai mare
sa aiba conjugari ale verbelor simple fata de cele vorbite de mai
putin de 100.000 de persoane.

De exemplu, a explicat Lupyan, engleza are o gramatica relativ
simpla. Verbele sunt usor de conjugat si substantivele sunt
declinate la plural, in plus adaugandu-se un „s” Prin comparatie,
idioame din Africa occidentala, precum hausa, au zeci de moduri de
a obtine pluralul, iar in multe limbi, precum turca, aymara,
ladakhi sau ainu, verbe de tipul „a cunoaste” includ informatii cu
privire la sursa respectivei cunostinte a vorbitorului. Aceasta
informatie este adesea vehiculata prin intermediul unor reguli
complexe, de care alte limbi mai raspandite, ca mandarina, sunt
lipsite.

Sursa: Le Scienze

CITESTE SI:

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase