Cum trebuie să reacţionezi atunci când câinele nu te ascultă? Un etolog oferă soluţia

Unul din cele mai importante aspecte, spune autorul, este să
ştii cum să reacţionezi atunci când câinele nu te ascultă.
Deşi mulţi proprietari recurg la pedepse fizice, este bine
de ştiut că acestea nu vor avea un rezultat benefic, căci câinele
interpretează orice contact fizic – orice fel de atenţie – ca pe o
recompensă. Prin urmare cea mai bună metodă este ignorarea
câinelui, lucru ce îl va face să înţeleagă că ceva nu este în
regulă.

Având în vedere că studiile arată că majoritatea câinilor
preferă compania oamenilor, cei mai mulţi dintre ei îşi vor
îndrepta comportamentul pentru a primi înapoi atenţia stăpânului.

• Abuzul de alcool, diabetul și poluarea cresc riscul de Alzheimer și Parkinson
• Vânzările de lux ale grupului LVMH au depăşit exporturile agricole ale Franței

De asemenea autorul atinge un subiect delicat care îi priveşte
pe stăpânii care îşi lasa animalele singure în casă, mai multe ore
pe zi. Câinii nu au noţiunea timpului, spune autorul, motiv pentru
care ei pot intra într-o stare de nervozitate în momentele de
singurătate în care îşi asteaptă stăpânul. Pentru a face faţă
acestui lucru, câinii pot fi dresaţi. Cel mai bine este ca plecarea
de acasă să fie o rutină anunţată de un set de „ritualuri”. De
aceea este bine ca haina, cheile şi încălţămintea să fie mereu
luate în aceiaşi ordine pentru a-l obişnui pe animal cu lipsa
stăpânului. Bradshaw spune că în cazul cânilor mici este bine ca
acţiunea să aibă loc progresiv: mai întâi va duceţi până la uşă şi
vă întoarceţi, apoi luaţi cheile, va duceţi până la uşă şi
reveniţi. Data următoare faceţi ca mai înainte, doar că ieşiţi din
casă şi închideţi uşa după dumneavoastră, urmând să vă întoarceţi
după câteva secunde. În felul acesta animalul va înţelege că vor
exista momente în care veti pleca de acasă, lăsându-l singur.

Pe de altă parte, etologul încadrează câteva sfaturi
date de alţi specialişti drept mituri. Cele mai
semnificative sunt cele despre dorinţa animalului de a-şi domina
stăpânul, precum: cel care spune că atunci când vine timpul de
plimbare, nu ar trebui, niciodată, să lăsăm câinele să iasă pe uşă
înaintea noastră, pentru că astfel el se va considera dominant, sau
că nu ar trebui lăsaţi să „câştige” atunci când se joacă cu
stăpânul pentru că îi inspiră o stare de control. Din contră, spune
Bradshaw, faptul că el câştigă îl va apropia şi mai mult de stăpân.

Ceea ce vrea autorul să sublinieze prin cartea sa este faptul
că, fără să-şi fi dorit, câinii se găsesc astăzi în pragul unei
crize, luptându-se să ţină pasul cu ritmul tot mai mare al
schimbării societăţii umane. Dacă înainte câinii
supravieţuiau pe cont propriu în mediu rural, azi ei sunt
dependenţi de oameni, majoritatea trăind în medii circumscrise şi
asteptându-se de la ei să fie mai cuminţi decât copiii şi mai
înţelegători decât oamenii maturi. Noile standarde care
le-au fost impuse sunt nerealiste şi solicitante. De aceea este
nevoie de o mai bună înţelegere a naturii şi a nevoilor lor.

Pe lângă adaptarea drastică la care îi supunem, în ultimele
decenii le-am controlat şi împerecherea. Din dorinţa de a
crea câini perfecţi (din punct de vedere estetic) nu am permis
combinarea raselor, lucru care a făcut ca nivelul consangvinităţii
să crească uimitor de mult în ultimii ani, determinând astfel
multiple malformaţii genetice.

Ştiinţa, a afectat şi ea, fără să vrea, această specie, plin
aplicarea zoologiei comparate care a făcut paralele între rase
care, deşi arată la fel, au stiluri de viaţi foarte diferite.
Problema a fost că majoritatea cercetătorilor au interpretat
comportamentul câinilor ca şi cum acesta este moştenit de la lupi,
animale vicioase care se luptă mereu pentru putere. Această
presupunere a condus în mod inevitabil la concepţia greşită că
fiecare câine încearcă constant să îşi domine stăpânul.

Sursa:
NPR