Prima pagină D:News

Leii, gheparzii şi leoparzii ar putea dispărea în următorii 15 ani

07.14.2011 | ● Vizualizări: 464
no title     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Dereck şi Beverly Joubert, doi specialişti în protecţia mediului, au atras atenţia asupra pericolului de dispariţie a unor animale sălbatice.

Cei doi au sosit la Londra la începutul lunii iulie pentru a inaugura o expoziţie de fotografie pe tema animalelor sălbatice, proiect susţinut de National Geographic.

Cei doi studiază leii, leoparzii şi gheparzii în mediul lor natural de aproximativ 30 de ani şi au văzut efectivele acestor specii micşorându-se cu timpul: "Trăiau 450.000 de lei în lume atunci când ne-am născut, iar în prezent au mai rămas doar 20.000", susţine Dereck. "Leoparzii au scăzut de la 700.000, la 50.000, iar gheparzii de la 45.000 la 12.000. Şi tigrii sunt în scădere, de la 50.000, la 3.000", a adăugat soţia lui.

Este posibil ca nepoţii noştri să nu mai vadă aceste animale decât în poze. Chiar şi elefanţii, bivolii, zebrele şi antilopele, specii care supravieţuiesc ferindu-se din calea prădătorilor, sunt pe cale de dispariţie.

"Ne aşteptăm ca felinele mari să dispară din mediul lor natural în 10-15 ani, dacă nu se intervine în vreun fel", susţine Dereck. El caută sprijin din partea guvernelor ţărilor africane pentru schimbarea legislaţiei, fără de care eforturile lor ar fi lipsite de finalitate. "Gândiţi-vă la tigri. În ciuda eforturilor depuse pentru conservarea a speciei, au mai rămas doar 900 de exemplare în India. Se va întâmpla acelaşi lucru în cazul leilor. Este o problemă gravă", continuă Dereck.

"În fiecare an, 600 de lei sunt vânaţi legal în expediţii de vânătoare în Tanzania, Zimbabwe, Namibia, Africa de Sud şi Zambia. Ţările respective permit şi vânătoarea de leoparzi în limita a 2.000 de exemplare anual", explică Beverly.

"Dacă dispar prădătorii, nu mai există motiv pentru ca alte specii să migreze", adaugă Dereck. Elefanţii şi bivolii se vor stabili într-un loc şi vor dobândi multe boli. Ei se vor adăpa în aceleaşi locuri, vor elimina excrementele în zona în care pasc, iar numărul paraziţilor va creşte simţitor.

"Şacalii şi hienele se vor înmulţi în cazul în care leii nu vor mai exista şi vor elimina prada de talie mijlocie, precum impala şi alte specii de antilope, zebre, şi gnu, după care se vor vâna între ei", justifică Dereck.

Având sprijinul publicaţiei National Geographic, cei doi soţi au studiat felinele timp de un sfert de secol şi speră ca aceste specii să mai existe şi atunci când vor ieşi la pensie.

Prima lecţie pe care au învăţat-o soţii Joubert despre lei a fost cea despre sprijinul colectivităţii. Dacă o leoaică este bolnavă, ea poate fi scutită de "muncă" o zi sau două şi se poate hrăni din prada prinsă de alţii, spre deosebire de un leopard, care face parte dintr-o specie solitară ce vânează în păduri. O femelă de leopard care nu poate vâna nu mănâncă.

O altă lecţie învăţată a fost aceea a lucrului în echipă, valabilă şi în cazul oamenilor: "Un grup de 8 până la 10 indivizi are dimensiunile esenţiale pentru ca acesta să fie eficient. La aceste dimensiuni se pot obţine rezultate pozitive şi se pot lega relaţii între toţi membrii grupului. În cadrul unui grup de 50 de indivizi se vor crea duşmani comuni şi se va ajunge la împărţirea în alte grupuri eficiente de 8-10 indivizi", susţine Dereck.

Soţii Joubert susţin că nu doresc să intervină în viaţa animalelor sălbatice. "Am fost nevoiţi să respingem un pui de leopard pe care îl urmăream de trei ani, care se urca în maşina noastră, astfel încât să nu-i dărâmăm încrederea în noi, dar să nici nu-i compromitem şansele de supravieţuire în sălbăticie" povesteşte Dereck. Cei doi soţi au pornit motorul vehiculului lor pentru a imita mârâitul unei mame leopard nemulţumite, moment în care Legadema (personajul central din filmul Leopardul) a sărit din maşina lor şi nu a mai dorit niciodată să se apropie de ea.

Soţii Joubert şi-au dat seama că era nevoie de măsuri pentru protecţia leoparzilor. Aceştia erau vânaţi pentru carne, pentru agrement, pentru industria medicamentelor sau otrăviţi de fermieri şi nu puteau fi salvaţi decât prin impunerea de măsuri ferme.

O ultimă lecţie pe care soţii Joubert au învăţat-o de la Legadema, o femelă de leopard nu tocmai pricepută la vânătoare, a fost aceea că hotărârea, perseverenţa şi promovarea unei cauze în încercarea de a transmite un mesaj pot produce rezultate chiar şi atunci când nimeni nu pare să asculte.

Dereck şi Beverly Joubert au câştigat pentru filmul Leopardul cinci premii Emmy, un premiu Peabody şi un premiu World Ecology Award, meritele fiindu-le recunoscute şi de American Academy of Achievement (o organizaţie nonprofit ce urmăreşte educarea şi inspirarea tinerilor), precum şi de guvernul din Botswana, care le-a acordat ordinul naţional de merit.

Sursa: The Independent