Robotul-şarpe explorează, operează şi salvează

Robotul-şarpe transportă cu el mici camere de luat vederi, foarfece şi forcepsuri, iar oamenii de ştiinţă continuă să lucreze la crearea unor senzori avansaţi. Pentru moment, mecanismul este alimentat de cabluri controlate de specialişti, dar oamenii de ştiinţă spun că, în viitor, roboţii vor avea capacitatea de a ajunge la ţintă fără ajutor uman.

Deşi doctorii susţin că robotul-şarpe este un instrument des folosit în operaţii chirurgicale şi că acesta le oferă o nouă perspectivă asupra problemei, oamenii de ştiinţă recunosc că roboţii de acest tip nu vor deveni autonomi prea curând.

• Abuzul de alcool, diabetul și poluarea cresc riscul de Alzheimer și Parkinson
• Vânzările de lux ale grupului LVMH au depăşit exporturile agricole ale Franței

Acum, Howie Choset de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh a creat un robot-şarpe mai flexibil şi mai mic decât modelele anterioare. Mărimea roboţilor chirurgicali le permite chirurgilor să opereze fără a produce leziuni majore în corp, ajutând pacienţii să se vindece rapid. În loc de a deschide întreg pieptul pacientului pentru a opera pe cord, este de ajuns o mică incizie prin care robotul să ajungă la inimă.

Dr. Ashutosh Tewari, de la Centrul Medical al Universităţii Cornell, a utilizat instrumente robotice pentru a realiza mii de operaţii de prostată. Specialistul susţine că precizia robotului este vitală nu doar pentru înlăturarea celulelor canceroase, ci şi pentru a observa nervii care nu trebuie atinşi. Tewari s-a declarat foarte mulţumit de performanţa roboţilor, care pe măsură ce devin tot mai mici, capătă mai mulţi senzori.

Choset a construit şi roboţi mai mari, concepuţi pentru fi utilizaţi în misiunile de salvare sau explorare. Roboţii-şarpe, construiţi de el, au capacitatea de a urca pe stâlpi sau în copaci pentru a înregistra peisajul de la înălţime.

„Am trimis roboţi-şarpe în peşterile de pe coasta Mării Roşii pentru a căuta dovezi cu privire la vechile nave egiptene. Pentru mine, arheologia este un fel de acţiune de căutare şi salvare, doar că toată lumea care trebuie salvată a murit acum 5000 de ani”, a declarat Choset.

Un alt expert de la Carnegie Mellon subliniază faptul că există un decalaj enorm între oameni şi chiar şi cei mai high-tech roboţi. Manuela Velosa a remarcat că roboţii au fost construiţi pentru a excela la una sau două activităţi, neavând capacitatea de a a executa o varietate de sarcini, aşa cum fac oamenii.

Velosa a construit atât roboţi care cer ajutorul oamenilor atunci când se află în impas, cât şi echipe de roboţi care joacă fotbal unii împotriva altora. Uneori, a spus cercetătoarea, roboţii reuşesc să o surprindă. În timpul unui joc împotriva unei alte universităţii, echipa Carnegie Mellon a marcat un gol special. Acest proces a trimis un semnal pozitiv către computerul robotului, conceput pentru a recompensa succesul şi a descuraja eşecul în joc. Când jocul s-a reluat, roboţii lui Velosa au înscris din nou, ca urmare a faptului că ei singuri au reuşit să identifice un defect de programare la cealaltă echipă.

„Deşi erau programaţi de mine, mi-au dat impresia că învăţaseră să găsească slăbiciunea adversarilor. Cred că suntem foarte aproape de crearea roboţilor capabili să coexiste cu oamenii”, a declarat cercetătoarea.

Sursa: The Washington Post

Imagine: Carnegie Mellon University