O poveste a jocurilor de noroc

„S-a stins viata falnicei Venetii“

In Grecia si Roma antica, aristocratii isi petreceau
vacantele in statiuni special amenajate pentru ei, unde se puteau
relaxa inclusiv jucand jocuri de noroc. Treptat, statiunile s-au
inmultit, desi au ramas la fel de exclusiviste, iar jocurile de
noroc au devenit o practica curenta a inaltei societati din acele
vremuri. Si daca, mai tarziu, la 1387, francezii si-au
adjudecat titlul de inventatori ai cartilor de joc, cei care le-au
popularizat au fost germanii, care, in 1440, gratie tiparnitei lui
Gutenberg, au realizat primele pachete cu asemenea carti.

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Cuvantul cazinou este de provenienta italiana si desemneaza o
casa de dimensiuni reduse – casini – unde se intalneau cei
bogati, unde, nu de putine ori, viciul era la el acasa si unde,
intre doua jocuri de noroc, se puneau la cale treburile tarii.
Prima casa oficiala de jocuri de noroc si-a deschis portile
la Venetia, in
1626, orasul lagunelor ramanand vreme indelungata Mecca jucatorilor
impatimiti. Atat de mult se castiga aici, incat, de-a
lungul canalelor, functiona o adevarata retea de hoti si asasini,
care ii atacau adesea pe castigatori, dupa ce acestia paraseau
localul. Se pare ca infractorii aveau complici atat printre
jucatori, cat si printre salariatii cazinoului.

Lipsa de siguranta a castigatorilor dupa ce ieseau din casele de
joc a scos treptat orasul din circuitul pariurilor. A urmat
o explozie a cazinourilor in Franta, Germania si chiar in
Anglia. Au fost introduse jocuri noi, iar progamul de
functionare a localurilor a fost prelungit. Daca britanicii nu se
pot lauda cu un cazinou-emblema, in schimb cazino-urile se pot
lauda cu uriasele sume de bani castigate de pe urma insularilor. In
treacat fie spus, englezii sunt aceia care au inventat un precursor
al jocului cu zaruri.

In ceea ce priveste pokerul modern,
specialistii in istoria jocurilor de noroc sustin ca acesta
este o combinatie de jocuri persane, italiene si englezesti, fara a
putea spune insa cu exactitate cine l-a inventat.

Napoleon, cartoforul

Cazinourile de la Baden Baden si Bad Homburg sunt cele
mai vechi din Germania. Cel de la Baden Baden a fost inaugurat in
anul 1748 si, cu toate ca a fost inchis de nenumarate ori,
a rezistat pana in ziua de astazi. Una dintre personalitatile care
i-au trecut pragul a fost Mark Twain.

Scriitorul a fost atat de impresionat de sumele puse in joc,
incat la intoarcerea acasa a notat: „Sunt convins ca am scapat de
reumatism in salile acestui cazinou.” Istoria orasului Bad Homburg
incepe in urma cu aproape 2.000 de ani, cand imparatii romani au
construit in zona un puternic avanpost, pentru a se apara de
atacurile barbarilor. Cazinoul din Bad Homburg este insa de data
mult mai recenta, mai exact din 1863, cand fratii Le Blanc si-au
pus amprenta atat pe istoria jocurilor de noroc din Europa, cat si
pe dezvoltarea orasului german: cei doi au construit o serie de
cladiri si bazine cu apa termala pentru turistii care veneau aici
la tratament, au introdus iluminatul pe strazi si au pus temeliile
caii ferate Bad Homburg-Frankfurt.

Se poate spune chiar ca orasul a supravietuit datorita
fratilor Le Blanc. Iar cand cazinourile din Germania au fost
interzise, in 1872, acestia au plecat la Monte Carlo, facand
ulterior din capitala Principatului Monaco cel mai renumit oras al
Europei. Nici Bad Homburg nu i-a uitat si cand, dupa ani
indelungati, cazinoul de aici a fost redeschis, el a fost botezat
Tatal Cazinoului din Monte Carlo. „Rien ne va plus” O propozitie
inseparabila de notiunea de cazinou.

Istoria franceza a jocurilor de noroc a inceput pe
timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, perioada cea mai decadenta
din istoria inaltei societati franceze. Dupa ce Revolutia
a interzis aceste jocuri, imparatul Napoleon le-a repus din nou in
drepturi, legalizand cazinourile in 1806. Mai mult, marele
cuceritor a pierdut nenumarate ore la mesele lor, adorand jocul de
21, care l-a precedat pe celebrul Black Jack. Imediat dupa
legalizarea cazinourilor, pe coasta franceza a Atlanticului, in
special la Dieppe, Biarritz si Deauville, au aparut si au inflorit
nenumarate astfel de localuri si, timp de cateva zeci de ani, totul
a mers de minune pentru impatimitii jocurilor de noroc.

Deceniul patru al secolului al XIX-lea avea sa aduca insa o
perioada neagra pentru ei, cazinourile fiind scoase in afara legii
in anul 1837. Spre sfarsitul veacului al XIX-lea, aristocratia
britanica descoperea Riviera franceza, iar saloanele inamicilor
traditionali ai batranului Albion se umpleau cu lorzi englezi si cu
insotitori de-ai lor. A fost perioada cand au aparut saloanele
private, unde sumele care se pariau erau, pentru prima oara,
nelimitate.

Perla monegasca

Nimeni nu poate intelege cum a fost posibil ca o
bucatica de pamant de numai 200 de hectare sa ramana in afara
granitelor celor trei tari care o marginesc: Franta, Spania si
Italia. La mijlocul secolului al XIX-lea, independenta micutului
stat Monaco a fost insa grav amenintata de datoriile mari pe care
le avea fata de vecinii sai. Totusi, in 1857, cand nimeni
nu mai vedea o alta rezolvare decat disolutia, printul Carol al
III-lea, un vizionar in felul sau, a introdus aici jocurile de
noroc, acordand facilitati patronilor si reduceri de impozite
castigatorilor. Insa cei care au ridicat standardele si au
transformat cazinoul monegasc in cea mai cautata locatie de acest
tip din Europa au fost celebrii frati Blanc.

Crupierii le relateaza si astazi celor dornici istorii cu
personalitatile care au trecut pe la Monte Carlo in urma cu multe
decenii. Una dintre povesti il are ca personaj principal pe
celebrul tenor Caruso, care si-a anihilat ghinionul de la
masa de joc gratie vocii sale superbe. Se spune ca glasul
sau i-a impresionat atat de tare pe proprietarii de atunci ai
cazinoului, incat acestia i-au acordat credit nelimitat. Credit de
care orgoliosul tenor nu s-a folosit vreodata, dar a stiut sa
aprecieze gestul si sa cante, pentru clientii localului, ori de
cate ori timpul i-a permis-o. Cazinoul inca functioneaza, iar cei
interesati il pot vizita contra sumei de 10 euro.

Fabulosul Flamingo

Puritantismul englez si-a impus autoritatea si in
nou-nascutele State ale Americii, unde jocurile de noroc au fost
interzise prin lege. Dar, ca peste tot, urmand principiul
ca orice problema isi are solutia ei, mintile inventive au pus la
dispozitia pasionatilor de pariuri adevarate tripouri plutitoare,
de pe care, nu o data, cei faliti se aruncau in valuri. Legile erau
atat de stricte, incat vapoarele-tripou nu aveau voie sa ancoreze
la mal nici macar pentru aprovizionare, autoritatile tragand in
plin in cei prea indrazneti.

Abia in 1932, legislatia americana a devenit mai
permisiva, iar cazinourile si-au castigat dreptul la functionare.
In 1911, intr-o zona desertica din statul Nevada, lua fiinta
Las Vegas, o
asezare ce nu parea sa iasa din comun prin nimic. 20
de ani mai tarziu, sase asociati care obtinusera concesionarea unor
suprafete din jurul micutei localitati au inceput aici constructia
celui mai mare cazinou cunoscut pana atunci. Initiatorul
proiectului se numea Benjamin Siegel – Bugsy, cum ii spuneau
prietenii -, iar localul a fost botezat The Fabulous
Flamingo. Desertul a inflorit brusc, iar Las Vegas a
devenit capitala mondiala a jocurilor de noroc, unde oricine putea
saraci sau se putea imbogati intr-o clipa..

Pentru mult timp,
cazinourile din Las Vegas au fost conduse din umbra de
mafioti, care au gasit in jocurile de noroc o
modalitate facila de spalare a banilor murdari. Ruleta printre
ingeri Se joaca la bordul unui Boeing 747 care zboara deasupra
Mediteranei. Inedita solutie le apartine impatimitilor jocurilor de
noroc evrei, carora legea le interzice practicarea acestora pe
teritoriul statului Israel. Avionul are trei curse zilnice si
zboara la altitudinea de 10.000 de metri, respectand astfel
legislatia statului israelian, dar venind si in intampinarea
aspiratiilor jucatorilor, care, anterior, plecau, la fiecare
sfarsit de saptamana, catre diversele tari in care cazinourile
functionau.

Casinourile romanesti

• Govora, trista poveste a
  unui cazinou neispravit

  Prima femeie-arhitect din Romania si din Europa a fost Virginia
  Haret-Andreescu. Nu este o coincidenta de nume, Virginia a fost
  fiica ilustrului Spiru Haret. La anul 1929, dupa planurile
  Virginiei Haret-Andreescu a pornit constructia cazinoului din
  statiunea Govora (actualul judet Valcea). Cladirea a fost data
  partial in folosinta in anul 1930, dar nu a fost niciodata
  terminata. Situata in parcul central al orasului, constructia ar fi
  trebuit sa aiba doua aripi, simetrice. Una dintre ele, cea care a
  apucat sa fie ridicata, gazduia o cocheta sala de spectacole, iar
  cea de-a doua, ramasa pe planseta, ar fi urmat sa fie destinata
  cazinoului. Astazi, in parcul central din Govora, in cladirea
  proiectata de fiica lui Spiru Haret fiinteaza un cinematograf.
  Perla a turismului in perioada interbelica, Govora se stinge
  astazi, cu fiecare zi care trece. Celebrele sale izvoare cu ape
  minerale sunt colmatate, inchise sunt, in mare parte, si baile,
  domnii si domnitele nu mai sunt de mult, nici sindicalistii care-si
  tratau aici boalele sub comunism nu-i mai calca pragul.

• Invitatie la vals in
  Constanta
  

  Cu temeliile asezate in 1907, dar inaugurat abia patru ani mai
  tarziu, cazinoul din Constanta a fost cel mai mare edificiu de
  acest fel de pe teritoriul Romaniei, fiind construit de catre
  arhitectul Daniel Renard pe un promotoriu care a ramas, si la ora
  actuala, principala zona de promenada a orasului. In perioada
  dintre cele doua razboaie mondiale, la cazinoul tomitan se jucau
  sume uriase, se faceau ori se desfaceau averi, iar unii plecau
  direct catre faleza, pentru a se arunca in mare. Aici s-au nascut
  povesti de iubire si tragedii, una dintre ele fiind transpusa
  extraordinar de Marcel Drumes in a sa Invitatie la vals. In anii de
  dupa 1945, comunistii au transformat cazinoul in casa de cultura,
  dar, dupa 1990, acesta a reintrat in circuitul jocurilor de
  noroc.

• Micul Monte Carlo din
  Sinaia

  Construit in 1911, in parcul din centrul orasului, cazinoul din
  Sinaia este o replica arhitectonica a celebrului cazinou de la
  Monte Carlo si putea gazdui, in vremurile sale bune, pana la 800 de
  jucatori. Aici se aduna protipendada autohtona de fiecare data cand
  regele sau alti membri ai familiei regale soseau la castelul
  Peles.

CITESTE SI:

• Stiinta pariurilor
• Coolerii –
  aducatorii de ghinion din cazinouri
• Medicament impotriva
  cleptomaniei
• Maimutele inteleg
  conceptul de bani