Prima pagină Istorie

Prima teorie a evoluţiei a fost elaborată cu 500 de ani înaintea lui Darwin. Arabii ştiau că ''omul se trage din maimuţă''

Alexandru Voiculescu | 07.08.2017 | ● Vizualizări: 5230
Credit: The Vintage News/Wikipedia     + zoom
Galerie foto (1)

În lucrarea sa numită Akhlaq-i-Nasri, Nasīr al-Dīn Tūsī (1332–1406), un gânditor persan al Evului Mediu, a emis o teorie a evoluţiei care are principiile de bază ale teoriei darwiniene.

Tusi Îşi începe teoria cu evoluţia universului care conţinea mai întâi elemente egale şi similare. Conform lui Tusi, contradicţiile interne  încep să apară şi ca rezultat - unele substanţe au început să se dezvolte mai rapid şi diferit faţă de alte substanţe. Apoi explică modul în care elementele au evoluat în minerale, apoi în plante, apoi în animale, iar apoi în oameni, scrie The Vintage News

Tusi explică apoi cum variabilitatea ereditară a fost un factor pentru evoluţia biologică a creaturilor:

„Organismele care beneficiază de noi trăsături într-un mod mai rapid sunt mai variabile. Ca rezultat, câştigă avantaje asupra altor creaturi. [...] Corpurile se schimbă ca rezultat a interacţiunilor interne şi externe”.

Apoi, Tusi discută despre modul în care organismele sunt capabile să se adapteze mediului din care fac parte:

„Priviţi lumea animalelor şi a păsărilor. Au tot ce le trebuie pentru apărare, protecţie şi viaţa de zi cu zi, inclusiv putere, curaj şi unelte adecvate (organe) [...] Unele dintre aceste organe sunt arme adevărate. [...] Spre exemplu, coarnele, dinţii, ghearele, ţepii, picioarele şi copitele. Spinii şi ţepii ale unor animale seamănă cu săgeţile. [...] Animalele care nu au alt mijloc de apărare (precum vulpile şi gazelele) se protejează prin şiretenie şi viteză. [...] Unele dintre ele, spre exemplu albinele, furnicile şi unele specii de păsări, s-au unit în comunităţi pentru a se proteja şi a se ajuta între ele”.

De asemenea, gânditorul oriental a recunoscut că există trei tipuri de vieţuitoare: plantele, animalele şi oamenii:

„Animalele sunt superioare plantelor, pentru că au capacitatea de a se deplasa în mod conştient şi de a căuta hrană, a găsi şi a mânca. [...] Există multe diferenţe între speciile de plante şi de animale. [...] În primul rând, regnul animal este mult mai complicat. În plus, raţiunea este cea mai benefică trăsătură a animalelor. Cu ajutorul raţiunii, pot învăţa noi lucruri şi pot adopta noi abilităţi pe care nu le-au moştenit.  Spre exemplu, calul antrenat este la un nivel mai înalt în lumea animală. Primul pas către perfecţiunea umană începe de aici”.

Apoi, Tusi explică modul în care oamenii au evoluat din animalele avansate:

„Astfel de oameni (probabil primate antropoide) trăiesc în vestul Sudanului şi în alte părţi îndepărtate din lume. Sunt apropiaţi de animale prin comportamentul şi obiceiurile lor. [...] Oamenii au trăsături care îi fac să fie distincte de alte creaturi, dar alte trăsături îl unesc cu lumea animală, cu cea vegetală şi chiar cu obiectele neînsufleţite. [...] Înainte (de creaţia oamenilor), toate diferenţele dintre organisme erau de origine naturală. Următorul pas va fi asociat cu perfecţiunea spirituală, voinţa, spiritul de observaţie şi cunoaşterea. [...] Toate aceste fapte au arătat că fiinţa umană este plasată pe trapta de mijloc a scării evoluţionare. Conform naturii sale inerente, omul este asociat cu fiinţele inferioare şi doar cu ajutorul voinţei poate atinge un nivel superior de dezvoltare”.

Există diferenţe, dar şi similarităţi esenţiale cu teoria lui Darwin

Există unele elemente care vin în contradicţie sau cel puţin nu îşi au locul în teoria darwiniană a evoluţiei, precum ultima menţionată, care se referă la perfecţiunea umană. De asemenea, contextul, alături de reacţiile pe care o astfel de teorie le-a generat, sunt diferite. În Europa secolului al XIX, în speţă în Marea Britanie, teoria evoluţiei a schimbat paradigma de la o imagine a lumii organice care era explicată prin proiectul inteligent, unde toate speciile erau create individual, într-un transformism bazat pe adaptare. Intenţia lui Darwin a fost de a înţelege şi a elabora un mecanism care să explice evoluţia organismelor în parametri mecanici, asemenea principiilor fizicii mecanice newtoniene dezvoltate cu două secole înainte. De asemenea, chiar şi termenul de „teorie” este impropriu pentru gândirea orientală medievală, astfel trebuie înţeles în acest context într-un sens mai larg.

Chiar şi în lipsa unui astfel de punct de reper, a mecanicii newtoniene şi a contextului determinismului specific Europei de secol XIX, gânditorul persan a reuşit să elaboreze, cu 500 de ani înaintea lui Darwin, o teorie care are elemente centrale în evoluţia darwniană. Dintre acestea este variaţia organismelor şi avantajele pe care aceste variaţii le au în faţa altora. De asemenea, la fel ca Darwin, Tusi a remarcat că  speciile sunt adaptate pentru a face faţă pericolelor şi sunt „echipate” cu „uneltele” necesare supravieţuririi.

Nasīr al-Dīn Tūsī nu se remarcă doar prin această lucrare

În afară de această teorie, Tusi era un gânditor care acoperea o multitudine de domenii, precum matematica şi astronomia, care erau extrem de populare în şcolile de gândire ale Orientului medieval. Printre aceste subiecte seculare (desigur, a abordat şi temele religioase), a scris versiuni arabe de lucrări ale lui Euclid, Arhimede şi Ptolemeu. Acesta a scris 150 de lucrări, dintre care 25 în persană, iar restul în arabă, iar un tratat este în persană, arabă şi turcă; fiind cea mai vastă colecţie de lucrări a unui autor islamic.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Procesul de evoluţie al organismelor este mult mai complex decât se credea

5 aspecte care atestă faptul că evoluţia umană continuă

Cum a ajuns ''ruşinea familiei'', Charles Darwin, să schimbe omenirea. Cinci lucruri puţin ştiute

ZIUA DARWIN. Si totusi cine a fost Charles Darwin?