Prima pagină Istorie

Expediţia în Sicilia a Atenei din timpul Războiului Peloponesiac este una dintre cele mai dezastruoase campanii militare din istorie

Alexandru Voiculescu | 12.29.2017 | ● Vizualizări: 1142
Credit: neutrondev.com     + zoom
Galerie foto (2)

În cadrul Războiului Peloponesiac, desfăşurat între anii 431 şi 404 î.e.n. între Atena şi Sparta, au existat numeroase campanii, expediţii, mişcări, atât militare, cât şi politice, care au format istoria din peninsula Greciei. În acest război, este prima instanţă în care vedem soldaţi spartani care se predau şi multe trădări. De asemenea, în 415 î.e.n., are loc campania dezastruoasă a atenienilor în Sicilia, care este subiectul articolului.

Sicilia, insula din sudul Italiei, a devenit un punct strategic important  pentru atenieni. Marele oraş de pe coasta estică a insulei (vezi harta), Siracuza, a fost văzut ca o ameninţare întrucât erau cultural mai similari cu spartanii care dominau regiunea peloponesiacă, scrie War History Online.

Credit: Wikipedia

Totuşi, unele oraşe greceşti din Sicilia aveau potenţialul de a deveni aliatele Atenei. Se credea că dacă Siracuza continua să domine insula, puteau fi o sursă de provizii şi soldaţi pentru Sparta. De asemenea, cucerirea insulei ar oferi atenienilor o bază puternică pe partea cealaltă a Greciei, dominată de altfel de Sparta, prinzând astfel la mijloc regiunile aflate sub influenţa spartanilor.

Aceste argumente au fost discutate în Atena după ce oraşul Segesta, aflat pe coasta vestică a Siciliei, a dorit intervenţia ateniană pe insulă, din cauza creşterii influenţei Siracuzei. Segesta s-a oferit să finanţeze expediţia, dar erau de fapt prea săraci pentru o campanie de o asemenea anvergură.

Planul era să trimită 60 de vase cu trupe, dar nu şi hopliţii, celebrele trupe de elită ale popoarelor din Grecia. Unul dintre cei mai mari oponenţi ai campaniei era Nicias, care credea că Siracuza ar fi prea puternică pentru ca trupele ateniene să o cucerească. Mai mult, avea îndoieli că Segesta ar putea finanţa expediţia. Cu războiul împotriva Spartei fiind atât de aproape de Atena, nu era înţelept să se trimită trupe la o distanţă atât de mare.

Apoi, Nicias a făcut o propunere şi mai riscantă, spunând că expediţia trebuie să fie de o anvergură mai mare sau nu o va susţine. A presupus că oamenii nu vor fi de acord cu organizarea unei forţe mai mari, având în vedere că spartanii erau atât de aproape. Într-un mod spectaculos, planul lui Nicias s-a întors împotriva lui şi atenienii au fost de acord să întărească expediţia cu 40 de nave în plus şi o forţă de 5.000 de hopliţi. Aliaţii Atenei au trimis şi ei mici contingente de trupe şi nave, iar expediţia a început în 415 î.e.n.

Prima zi, prima (mică) victorie pentru atenieni

Liderii expediţiei erau experimentatul general Lamachus, Nicias, care, ironic, nu a susţinut misiunea şi Alcibiades, un alt general. Acesta din urmă a fost rechemat în Atena pentru a fi judecat pentru mai multe crime, care l-ar fi condus la moarte sau exil. În loc să se întoarcă, acesta a mers direct la spartani şi şi-a vândut serviciile acestora.

Expediţia ateniană trebuia să debarce pe coasta estică a Siciliei, la nord de Siracuza.  În prima zi, atenienii au avut o mică victorie, cu ajutorul hopliţilor, dar Siracuza avea o cavalerie superioară, care i-a oprit pe atenieni. Prezenţa cavaleriei a însemnat că înfrângerea oraşului a fost mai degrabă o luptă întreprinsă prost decât o înfrângere categorică, păstrând influenţa asupra Siciliei.

În timpul iernii 415-414 î.e.n., ambele părţi au încercat să atragă oraşele din jur prin diplomaţie. Deşi multe oraşe aveau simpatie pentru Atena, se temeau de Siracuza şi chiar unele oraşe neutre trimiteau în secret ajutor acestora din urmă.

Diplomaţia era marea speranţă pentru Nicias, dar cu puţine speranţe pentru noii aliaţi, a trimis un mesaj Atenei pentru a anula misiunea, pentru că aceasta era fără speranţă fără forţe adiţionale. Atena a răspuns prin trimiterea a încă 5.000 de hopliţi, 73 de nave şi alte mii de trupe sub comanda lui Demotene, care era generalul responsabil pentru prima capitulare a soldaţilor spartani din istorie, în Bătălia de la Sphacteria.

Spartanii nu au rămas indiferenţi

De asemenea, de partea cealaltă, Alcibiade, oficial spartan, dar atenian la origine, care a schimbat partea, a propus trimiterea trupelor spartane în Siracuza pentru apărarea oraşului. A mai propus şi atacarea oraşului atenian Decelea din Attica.

În luptele din jurul oraşului Siracuza ce au urmat, generalul Lamachus a fost omorât. Bătălia a ajuns într-un punct mort, până când Demostene a ajuns cu întăririle. Iniţial, au străpuns liniile de fortificaţie ale oraşului, dar şi forţele spartane au reuşit să ajungă în oraş, ceea ce a dus la înfrângerea atenienilor.

Văzând că Siracuza şi aliaţii spartani sunt o forţă prea puternică, Demostene a pierdut speranţa, mai ales după ce a văzut starea primei expediţii trimisă pe insulă. Boala şi-a făcut apariţia printre soldaţi, ajungând chiar la Nicias. Văzând acestea, comandaţii au decis că trebuie să părăsească insula cât mai curând, mai ales după ce au aflat că mai multe întăriri spartane sunt pe drum.

Eclipsa de soare, întârzierea şi înfrângerea atenienilor la specialitatea lor

Chiar înainte de plecarea lor, a avut loc o eclipsă de soare, care a dus la o întârziere cu o lună a retragerii, în urma avertismentelor preoţilor. Profitând de poziţia ateniană, cei din Siracuza şi aliaţii lor au luat o decizie îndrăzneaţă: au atacat flota ateniană. Deşi atenienii erau slăbiţi şi bolnavi, erau totuşi maeştrii mărilor, astfel, decizia a fost una riscantă.

Riscul a adus totuşi o mare victorie a apărătorilor. Deşi forţele erau egale, spartanii şi Siracuza au reuşit să împingă navele ateniene spre ţărm, ceea ce înseamnă că atenienii au fost prinşi între flotă şi uscatul controlat de inamici. Atenienii au debarcat, dar acest lucru a dus ca forţele să rămână prinse pe o insulă ostilă.

Înfrângerea usturătoare şi definitivă

În acest punct, aproape toată speranţa a fost pierdută, iar comandanţii au decis să se retragă în sud, sperând să găsească un oraş aliat care să-i adăpostească sau o cale să iasă din Sicilia. Din păcate pentru ei, nu au existat asemenea opţiuni, iar forţa ateniană a fost hărţuită constant până când a fost împărţită în grupuri şi anihilată. Au fost capturaţi aproape 7.000 de oameni. Au fost ţinuţi într-o carieră unde au fost făcuţi sclavi sau au murit de foame. Comandanţii Demostene şi Nicias au fost executaţi.

Doar câteva zeci au reuşit să scape din Sicilia. Primul care a venit cu vestea a fost torturat de atenieni pentru că se credea că aduce veşti false.

Mai mult decât atât, dispariţia trupelor experimentate a dus la goluri în apărarea oraşelor ateniene. Astfel, oraşul Decelea, menţionat mai sus, a căzut în mâna spartanilor.

Alcibiade s-a întors în Atena, dar acest lucru nu a împiedicat capturarea oraşului de spartani în 404 î.e.n.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

De ce filosofia lui Platon trebuie să fie lectură obligatorie pentru profesorii de astăzi

Singurul moment din istorie în care vitejii spartani s-au predat. ''Vă puteţi decide singuri soarta, atâta timp cât nu dezonoraţi''

Arheologii greci susţin că au descoperit dovezile primului eveniment datat cu exactitate din istoria Atenei, ''Conspiraţia lui Cylon'' - FOTO

Cat de duri erau spartanii?