Partizanii francezi, motivul paranoii trupelor germane în Primul Război Mondial
Prima pagină Istorie

Partizanii francezi, motivul paranoii trupelor germane în Primul Război Mondial

Oana Bujor | 08.11.2018 | ● Vizualizări: 519
Sursa: Wikimedia Commons/Public Domain     + zoom
Galerie foto (1)

În timpul războiului franco-prusac, grupurile de „luptători liberi” au terorizat trupele germane. Peste ani, metodele de luptă ale acestor partizani aveau să le dea bătăi de cap unităţilor germane în ambele conflagraţii militare mondiale.

Trupele germane au luptat cu tenacitate atât în Primul Război Mondial, cât şi în cel de-Al Doilea Război Mondial. Având frontul estic asigurat, cucerirea celui vestic s-a dovedit a fi o provocare. 

Conform War History Online, modul de luptă al germanilor era cu totul diferit de cel al membrilor Antantei. Convenţia de la Haga din 1907, precursoare a Protocolului de la Geneva din 1925, avea ca scop definirea termenului de „crimă de război”. Acesta era un punct central al eforturilor Antantei de a civiliza războiul modern. Pentru ţările mai puţin autocrate din Europa, lucruri precum uciderea celor ce se predau sau a soldaţilor răniţi, atacarea civililor şi arderea oraşelor au reprezentat atrocităţi şi acţiuni ilegale demne de înaintat în cadrul Convenţiei de la Haga. 

În cadrul acestei acţiuni, filologii nemţi au adoptat aceeaşi poziţie precum cei 93 de profesori germani ce au redactat în octombrie 1914 o declaraţie în care respingeau acuzaţiile privind încălcarea legilor internaţionale. Aceştia aduceau ca argumente faimoasele atacuri de gherilă franceze din războiul franco-prusac (1870-1871). 

În cadrul unei declaraţii scrise în 12 august 1914, de către Şeful Statului Major General, Helmuth von Moltke, francezii şi belgienii erau avertizaţi cu privire la rezistenţa „luptătorilor liberi” civili. El a mai expicat că din această cauză măsurile militare pe care le vor lua vor fi mult mai aspre şi în unele cazuri vor afecta şi persoane inocente. 

Trupele de la sol păreau să fie de acord cu aceste declaraţii. În jurnalul unui soldat scria că „stresul privind o ambuscadă creştea, iar numărul ostaticilor creştea ca o măsură de siguranţă”. Tot în jurnalul soldatului era scris că pe 22 august o casă a fost incendiată „în încercarea de demascare a poziţiei” trupelor. Deşi nu se ştie dacă focul a fost pus intenţionat sau nu, toţi soldaţii au devenit paranoici. Frica de partizanii francezi, combinată cu teama că Germania era deja înconjurată de inamici, au dus la un pragmatism brutal pe care mulţi dintre membrii Antantei l-au considerat exagerat. 

Un incident produs în urma paranoii a avut loc pe 23 august 1914 pe frontul vestic. Un regiment avansa către comuna Fresnois-la-Montagne. La scurt timp, de la aproximativ 500 de metri a început un atac puternic. Comandantul ce s-a ascuns de arme în spatele unui balot de paie a văzut cum oamenii lui ce credeau că partizanii locali îi atacă au „avansat cu putere către sat”. Soldaţii au dat foc satului de la distanţă încât nu au putut observa cine erau atacatorii şi cine localnicii nevinovaţi. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: