Prima pagină Maratoanele Descopera Maratonul misterelor

Sarpele de mare – Misterul abisului albastru

Nicu Parlog | 11.12.2008 | ● Vizualizări: 1651
Sarpele de mare – Misterul abisului albastru     sarpe de mare, creatura, dinozaur, paleontologie, serpentiform, mister, oceanul planetar, creatura marina + zoom
Galerie foto (1)

Timp de milenii oamenii au folosit termenul de Sarpe de mare pentru a descrie o varietate de creaturi cu sau fara creasta, de dimensiuni gigantice si avand aspect serpentiform care ar trai in majoritatea marilor si oceanelor lumii. Insa ceea ce parea la inceput un mit stravechi s-a tranformat cu timpul intr-o realitate care ar bantui inca adancurile Oceanului Planetar.

Timp de milenii oamenii au folosit termenul de Sarpe de mare pentru a descrie o varietate de creaturi cu sau fara creasta, de dimensiuni gigantice si avand aspect serpentiform care ar trai in majoritatea marilor si oceanelor lumii. Insa ceea ce parea la inceput un mit stravechi s-a tranformat cu timpul intr-o realitate care ar bantui inca adancurile Oceanului Planetar.

Serpii giganti ai marilor au fost descrisi inca de acum peste 2 000 de ani. In ciuda acestui aspect, alte creaturi din bestiarul criptozoologiei precum Big Foot, Yeti, Monstrul din Loch Ness sau Mokele-Mbembe au reusit sa surclaseze Sarpele de Mare ca si popularitate in ultimii ani. Cu toate acestea observatiile acestui animal marin au fost atat de detaliate si variate incat in secolul XIX existenta sa a fost dezbatuta in cele mai prestigioase cercuri stiintifice ale Coroanei britanice. Sarpele de Mare are o istorie indelungata in cadrul mitologiei multor popoare si a influentat foarte mult miturile popoarelor scandinave. Aici apare pentru prima data figura lui Jormungandr sau Migardsormen, cum mai era cunoscut. Relatarile din Edde spun ca Jormungadr era atat de mare incat putea sa inconjoare intreaga lume in stransoarea sa. In cadrul folclorului norvegian Sarpele de Mare rivalizeaza direct cu Kraken-ul – calmarul gigant care traieste la mari adancimi si care, odata descoperit de oamenii de stiinta, a iesit din lumea criptozoologiei, lasand astfel deschisa usa speculatiilor referitoare la o situatie similara si in cazul Sarpelui Marii.

Prima relatare serioasa vine din partea lui Olaus Magnus, arhiepiscopul catolical Uppsalei. Naturalist pasionat, acesta a scris Carta Marina, un tratat zoologic in care descrie fauna Suediei. Aici face prima relatare detaliata a unei fiinte misterioase asemanatoare, in aparenta, cu un gigantic sarpe lung de peste 70 de metri, care ar trai in pesterile si fiordurile din apropierea orasului Bergen. In noptile de vara creatura isi parasea adapostul si cutreiera tarmurile hranindu-se cu vitei, miei, porci. In restul anului Sarpele de Mare se hranea cu pesti, crabi si moluste. Prezenta o coama impresionanta pe gat, (fapt imposibil pentru o reptila), solzi negri pe spate si ochi de culoare rosie. Nu rareori ataca barcile de pescuit si chiar corabiile, insfacand oamenii de pe punte. Ciudata creatura primeste chiar si o denumire stiintifica, Megophias megophias, se stabileste ca doar masculii purtau coama si este primita in randul regnului animal de catre invatatii suedezi ai vremii…Cu toate acestea, pana in prezent nu exista vreo evidenta fizica a Sarpelui de mare, nici un exemplar pastrat in vreun muzeu sau capturat in vreo expeditie. Totusi, exista un numar mare de oameni de stiinta care sunt convinsi ca in viitorul apropiat, odata cu dezvoltarea radarelor si sonarelor marine, nu va mai fi decat o chestiune de timp pana cand omenirea va face cunostinta in direct cu indelung asteptatul Sarpe de Mare !

Himera marilor


Episcopul norvegian Eric Potoppidan aduce la randu-i o serie de informatii si observatii ale Serpilor marini in lucrarea Istoria Naturala a Norvegiei. Hans Edgede Sfantul si Patronul local al Groenlandei observa un Sarpe de Mare de la bordul corabiei sale pe data de 6 iulie 1734. Infricosat, Edgede apuca totusi sa noteze ca sarpele are un cap mic, numeroase riduri ale pielii, si se deplaseaza in apa cu ajutorul unei inotatoare caudale. Evident este mai lung decat corabia…

De fapt, o data cu secolul al XVII-lea, centrul mondial al observarii de serpi marini se muta din Scandinavia inspre zonele costiere din Nord-Vestul Statelor Unite, mai precis in apele teritoriale ale statelor Maine si Massachussets. Pentru o buna bucata de timp, din acesta zona au pornit cele mai multe observatii si rapoarte referitoare la aceste fiinte.
Raportul Capitanului George Little din data de 18 August 1817, de pe fregata Boston, descrie un incident petrecut in incinta golfului din Maine, in care un urias sarpe marin de culoare neagra a parcurs golful trecand inot pe langa nava sa. Speriati marinarii au deschis fosul asupra-i. Sarpele s-a speriat si s-a departat in viteza inotand la suprafata apei pana a disparut din campul vizual al membrilor echipajului.

In secolul XIX, odata cu cresterea ratei traficului maritim international, se inmultesc si rapoartele cu privire la serpii marini. Din avalansa de observatii si insemnari dintre care multe sunt fanteziste, sau s-au dovedit a fi confuzii cu balene, rechini, bancuri de pesti sau inlantuiri gigantice de alge marine, se desprind totusi o serie de observatii pertinente a caror veridicitate este greu de pus la indoiala chiar si de catre cei mai acerbi sceptici. Dintre acestea, intamplarea din august 1848, cand intregul echipaj al navei HMS Daedalus a vazut de aproape un Sarpe de Mare, este cea mai cunoscuta. In secolul XX febra cautarii Sarpeului de Mare este alimentata de sute de rapoarte venite din toate marile lumii. Fapt demn de retinut, majoritatea acestor observatii vin din zona Atlanticului de Nord.

Incidentul Calypso

In decada anilor 1970-1980 faimosa nava de cercetari oceanografice Calypso a cunoscutului savant Jaques Yves Cousteau a fost implicata intr-un incident pe cat de putin probabil, pe atat de fascinant. Proiectat initial pentru studii amanuntite asupra faunei marine, Cousteau a luat decizia ca navei Calypso sa i se monteze in dreptul chilei un fel de cabina subacvatica prevazuta cu hublouri si reflectoare in scopul cercetarii subacvatice a vietuitorelor marine.

Intr-o noapte, pe cand se afla intr-o expeditie in Atlantic, intregul echipaj a fost trezit de o serie de zguduituri puternice care balansau nava de pe o parte pe alta. Dimineata nu mica le-a fost mirarea marinarilor cand scafandrii au raportat ca noua cabina subacvatica era serios avariata. Odata ajunsi in portul Toulon surpriza a fost si mai mare. Cabina era puternic deformata (in ciuda grosimii de 2.5 cm a peretilor metalici), ca si cum o pereche de falci imense au cuprins-o si au strans-o puternic. Stratul de cauciuc gros de 10 cm care servea la izolarea termica si acvatica a cabinei era sfartecat in fasii. In ciuda grosimii totale de aproape 2 metri a cabinei, toate faptele indicau ca acesta a fost atacata si muscata de catre un animal imens…Nu exista in prezent nici un animal pe Terra care sa poata deschide gura incat sa cuprinda o cabina de 2 metri. Si totusi cineva a facut-o in acea noapte de cosmar din Atlantic.

O specie noua sau un dinozaur supravietuitor ?


O scurta privire intr-un tratat de paleontologie unde sunt portetizati dinozaurii marini din Jurasic si Cretacic duce cu gandul la frapanta asemanare dintre unele specii si Sarpele de Mare. Cel putin, singurii monstri care ar fi putut musca din cabina lui Calypso sunt Tylozaurul si Cronozaurul, doar ca acesti dinozauri marini au disparut acum circa 60 milioane ani. Sau nu?

Pe data de 31 mai 1982 s-a reusit filmarea in premiera a unui sarpe marin in Golful Chesapeake, conform estimarilor biometrice creatura surprinsa pe pelicula avea circa 20 metri lungime si un diametru de 1 metru. In luna august a aceluiasi an, pelicula care intre timp crease valva in randul opiniei publice a fost analizata amanuntit de catre nu mai putin de 7 cercetatori din domenii precum cinematografie, fizica optica, zoologie, paleontologie, geologie. George Zug, cercetator in cadrul prestigiosului Smithsonian Museum of Natural History, a declarat ca proba video este autentica doar ca nu au putut identifica animalul…Ce este de fapt Sarpele de Mare nu se stie cu exactitate nici in prezent, in ciuda celor 587 de rapoarte examinate de Bernard Heuvlemans, dintre care 358 par uimitor de autentice!