Gheţarii de pe insula Spitzbergen alunecă rapid spre fiorduri

În timpul verii, Golful Ny-Alesund este presărat cu blocuri de gheaţă desprinse de pe faţada gheţarului albăstrui scăldat în apă, iar împrejur se află munţii pustii, alţi gheţari şi tundra.

„Gheţarii costieri dau naştere unor aisberguri, rezultând un transfer de gheaţă de pe pământ spre fiorduri”, a explicat pentru AFP Heidi Sevestre, doctorand în glaciologie la Universitatea Svalbard din Longyearbyen, uşa de intrare în Spitzbergen.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Acum, sub efectul încălzirii semnificative în regiunea arctică şi în special în Spitzbergen, avansarea gheţarilor se accelerează, iar ei pierd din ce în ce mai multă gheaţă în fiecare an, a menţionat omul de ştiinţă.

Kronebreen, unul dintre gheţarii monitorizaţi în cadrul unui proiect de cercetare colectiv (Crios), nu face excepţie de la regulă.

Acest „monstru” (de 30 km lungime, 3-400 de metri grosime şi 4 km lăţime) avansează cu „până la cinci metri pe zi în timpul verii”, a explicat Heidi Sevestre. „Este unul dintre cei mai rapizi gheţari din arhipelagul Svalbard”, a adăugat experta.

La Ny-Alesund, un fost sat minier trasformat în staţii de cercetare ştiinţifică, temperatura aerului în timpul verii este între 5 şi 10 grade Celsius. În acest anotimp se topesc gheţarii, apa se infiltrează, ducând la accelerarea fluxului de gheaţă care alunecă pe stâncă.

Însă această avansare este însoţită de un declin dramatic al părţii frontale a gheţarului Kronebreen. „Partea frontală a gheţarului este foarte sensibilă şi la temperatura aerului, şi la cea a apei”, care sunt brusc mai mari, a explicat omul de ştiinţă.

„Partea din faţă a gheţarului Kronebreen s-a retras cu un kilometru în trei ani, este incredibil”, a adăugat cercetătoarea. În 30 de ani, gigantul de gheaţă a pierdut 7% din suprafaţă, mai notează AFP.

Această diminuare se produce la toţi gheţarii, atât în Svalbard (unde sunt 1600 de gheţari), cât şi în alte părţi ale lumii, cu excepţia unor locuri, destul de rare, unde ninge mai mult.

„Gheaţa stocată pe continente de multă vreme începe să se topească repede”, a explicat Florian Tolle, glaciolog care merge în misiune în golful Ny-Alesund de 10 ani. În acest ritm, ‘înseamnă că variaţii ale nivelului mării se vor produce mai rapid decât în ultima perioadă glaciară’, a spus telefonic cercetătorul care lucrează la Besançon (estul Franţei).

Comitetul interguvernamental privind schimbările climatice (GIEC) prognozează o creştere cu 26 — 82 de centimetri a nivelului oceanelor între perioada 1986-2005 şi sfârşitul acestui secol (din cauza topirii gheţarilor şi a dilatării apei care se încălzeşte).

Sursa: Agerpres