Prima pagină Natura

Anaconda – Sarpele Zeu al Amazonului

Nicu Parlog | 18.08.2008 |
Anaconda – Sarpele Zeu al Amazonului     anaconda, sarpe, reptila, piton, boa, constrictor, sarpe gigant, herpetolog + zoom
Galerie foto (1)

Povestile primilor exploratori al Amazonului relatau despre un sarpe gigant care putea vana usor un om adult. Ani la randul, oamenii de stinta au fost sceptici in privinta performantelor de care este capabil cel mai mare sarpe al lumii. Ultimile studii ale herpetologilor, precum si relatarile pertinente ale indigenilor, aduc o noua lumina asupra unei reptile intr-atat de temuta incat a ajuns sa fie venerata ca un adevarata divinitate a apelor.

In lumea serpilor a fi cel mai lung nu inseamna intotdeauna a fi cel mai mare. Aceasta regula a fost demonstrata cu putin timp in urma de o echipa de herpetologi americani care a investigat cei mai lungi serpi din lume. Acestia au descoperit in junglele Malaeziei pitoni reticulati mai lungi decat orice anaconda. Dar momentul scurt de superioritate al pitonului reticulat se opreste aici. Un sarpe anaconda de aceeasi lungime cu un piton este de trei ori mai greu, are o circumferinta a corpului aproape dubla, iar forta sa de constrictie este incomparabila cu a oricarui sarpe din lume. Ciclurile vietii celui mai puternic sarpe sunt inca invaluite in mister, in ciuda faptului ca exista inca echipe de cercetatori care il studiaza prin junglele umede ale Amazoniei. Capacitatile si adaptariile sale perfecte la mediu sunt secretul prin care marele sarpe verde al mlastinii a reusit sa supravietuiasca si sa prospere in cea mai mare aglomeratie de vietati si plante din lume. Acolo unde aerul musteste de viata si jungla se intinde pana in sufletul oamenilor, acolo unde cel mai mare fluviu al lumii hraneste o padure ecuatoriala intinsa pe o suprafata de unsprezece ori mai mare decat a Romaniei. Acolo in Amazonia!

Cel ce pandeste din apa

Anaconda este de fapt denumirea pentru patru specii din familia boidelor, toate fiind intalnite exclusiv in America de Sud. O singura specie dintre acestea, Anaconda verde ( Eunectes murinus), a devenit celebra in lumea oamenilor odata cu descoperirea si descrierea sa in fata lumii stiintifice inca din anul 1758 de catre renumitul naturalist suedez Carl Linnaeus. Pentru ca este cel mai mare reprezentant al familiei serpilor boa, fermierii venezueleni si brazilieni il denumesc boa verde, datorita culorii sale, sau boa de apa, cu trimitere directa la mediula acvatic in care traieste acest colos cu solzi. Indienii din triburile sud americane o denumesc Sucurinju, Yakumama sau Jiboia. Anaconda traieste exclusiv in America de Sud, in Brazilia, Venezuela, Peru, Guyana, Ecuador, Columbia si Bolivia, preferand bazinul amazonului si al fluviului Orinoco. Un adult de anaconda verde este cu adevarat o priveliste care nu va fi niciodata uitata. Termenul definitoriu al acestui rege al serpilor este puterea. Un anaconda este un sarpe masiv la propriu, o femela adulta are un corp la fel de gros ca al unui om, poate atinge o lungime maxima de peste 9 metri, si o greutate incredibila de 250 kilograme! Diametrul corpului unui anaconda adult poate depasi 30 cm si se poate mari considerabil atunci cand sarpele a inghitit o prada.

Cel mai mare anaconda capturat vreodata a fost o femela adulta impuscata in selva inundata din apropierea granitei dintre Columbia si Venezuela in anul 1944. Femela a fost masurata, iar lungimea ei s-a dovedit a fi de 9,5 metri. Gigantica anaconda fost ranita superficial si a reusit sa se elibereze singura, dupa care a profitat de neatentia membrilor expeditiei de vanatoare reusind sa dispara in jungla. Spre deosebire de restul rudelor sale care traiesc incolaciti in arbori, anaconda s-a adaptat sa vaneze in mediul acvatic. Asa se explica modalitatea in care evolutia a dus la dezvoltarea absoluta a taliei serpilor anaconda verzi. Traind si vanand in mlastinile putin adanci, acest mediu permite serilor anaconda mobilitatea si manevrabilitatea corpului masiv a carui greutate absoluta nu le-ar permite sa vaneze cu succes in mediul terestru sau arboricol. Anaconda are o culoare verde-maslinie patata cu puncte negre. De alungul capului serpii anaconda au cate o dunga distincta de culoare portocalie. Pe abdomen desenul solzilor este alcatit dintr-o combintaite de pete si dungi neregulate de culoare neagra pe un fond galben-verzui. Capul este ingust comparativ cu corpul, ochii sunt asezati sus la acelasi nivel cu craniul pentru a-i permite sa observe tot ce se afla la suprafata apei, fara a fi nevoit sa-si faca simtita prezenta.

Inelele mortii

Fiind o specie de serpi adaptata vanatorii in apele dulci, anaconda consuma orice fel de prada pe care o poate prinde. Cad victime fortei si rabdarii sale proverbiale pestii, pasarile de apa, broastele testoase, amfibienii, reptilele. Anacodele adulte pot prinde pecari, porci domestici, gaini, gaste, caini, oi, capre, cervide, tapiri, capybara, caimani. Au fost documentate unele cazuri rare in care au reusit sa ucida chiar jaguari, desi in mod obisnuit anaconda va evita un astfel de adversar periculos. Puii de anaconda se hranesc cu prazi accesibile dimensiunile lor, broaste, pesti mici, soareci, sobolani de apa si pui de pasari. Anaconda nu este un sarpe veninos, el apartine clasei serpilor constrictori, adica face parte dintre speciile de ofidieni care isi ucid prada prin forta musculara incolacindu-si corpul in jurul victimelor, dupa care incep sa stranga pana cand prada este ucisa. Acest mod de a-si ucide prada este unic in lumea animala, fiind caracteristic tuturor serpilor neveninosi, de la marele anaconda la banalul sarpe de casa. O secventa de vanatoare a anacondei este un fenomen de neuitat pentru cei care au avut rara ocazie de a imortaliza o astfel de scena din salbaticia Amazoniei.

Anaconda isi pandeste prada stand incolacita in mlastinile si baltile care presara nesfarsita selva amazoniana, de obicei evita cursurile repezi de apa. Din ascunzisul sau anaconda zace nemiscata ore in sir pana in momentul in care prada ajunge in dreptul razei sale de atac. Acesta este fulgerator, imensul resort din muschi se destinde brusc cu o viteza prea mare pentru ochiul uman. Prada este insfacata cu multitudinea de dinti dupa care, daca victima este mica, urmeaza sa fie tarata in apa si inecata. In cazul in care a prins o prada de talie mare, corpul anacondei se infasoara in jurul victimei, dupa care urmeaza teribila inclestare a fortei. Inel cu inel, milimetru cu milimetru, sarpele incepe sa isi stranga musculatura pana cand prada este sufocata si intr-un final moare. Pe cat de puternica este stransoarea, pe atat este de senzitiva, anaconda simtind literalmente cata viata a mai ramas in victima sa. Prada incepe sa respire din ce in ce mai greu iar sarpele poate simti rata respiratiei, pulsul si miscarile spasmodice ale prazii din momentul mortii, dozandu-si puterea stransorii in functie de aceste semnale transmise de prada. Cercetatorii su fost uimiti sa constate ca anaconda nu isi foloseste nici macar un sfert din forta totala pentru a-si sufoca victimele. Daca ar proceda astfel, coastele si oasele mai mari s-ar rupe, ar iesi prin piele si ar impiedica astfel sarpele sa isi inghita prada. Procesul inghitirii si digerarii prazii este unul deosebit de interesant, favorizat de faptul ca anaconda are oasele maxilarelor articulate printr-un ligament elastic, ceea ce duce la capacitatea de a inghiti prazi mai mari decat propriul diametru corporal. Digestia dureza in medie 2-3 luni, dar in cazul in care a consumat un caiman sau un cerb, procesul digestiv poate dura sase luni. Anaconda nu este totusi pradatorul perfect, multi cad prada jaguarilor care raman cei mai mari dusmani naturali, iar daca o anaconda este ranita in apa, cel mai adesea cade victima hoardelor de pesti piranha

Regina mlastinii

La anaconde, femela este cea care dicteaza toate conditiile imperecherii. Intotdeauna la aceasta specie, femela este considerabil mai mare decat masculul. Fenomenul canibalismului la anaconda este unul des intalnit. In toate cazurile documentate, femelele au ucis si consumat masculi. Cercetatorii care au studiat aspectele vietii anacondelor pun acest fenomen straniu pe seama situatiei clare de dimorfism sexual in care femela este mai mare decat masculul. Un alt motiv este cel reprezentat de faptul ca imediat dupa imperechere femela are nevoie de un aport urgent de proteine si calorii care sa-i sustina perioada indelungata a gestatiei. Anaconda este un pradator oportunist, iar in cadrul acestei specii femela ataca masculul imediat dupa imperechere din simplul motiv ca acesta este cea mai accesibila si apropiata prada. Pentru a reduce cat mai mult impactul intraspecific al acestui sinistru obicei, imperecherea anacondelor este un fenomen interesant unic in lumea reptilelor. In timpul sezonului de imperechere femela elimina un miros specific care atrage ca un magnet toti masculii de pe teritoriul strabatut de ea. Masculii se strang intr-o adevarata "Minge de imperechere" in care circa 12-15 masculi se incolacesc in jurul unei femele. Copulatia are loc in apa iar gestatia dureaza circa 6 luni. Anaconda sunt serpi ovovivipari, adica femela produce oua care eclozeaza in interiorul corpului sau, dupa acest aspect puii se nasc vii. Nou nascutii masoara 60 cm in medie si nu au nevoie de ingrijirea parintilor. La varsta de 4 ani tinerele anaconde ating maturitatea sexuala.

Sarpe si om

Vestea ca anaconda este cel mai masiv si mai puternic sarpe au ajuns in scurt timp la cunostinta oamenilor, iar acestia actionand deseori sub impulsul momentului au dorit sa-l aleaga drept animal de companie. Decizie deloc inteleapta daca ne gandim ca pentru un anaconda adult actul uciderii si inghitirii unui om nu prezinta nici o problema. Au fost documentate nenumarate cazuri de anaconda impuscate care au fost disecate apoi pentru a se descoperi in stomacul lor cadavre de bastinasi cazuti victime sarpelui suprem. Printre detinatorii de anaconda cel mai des intalnit accident este prezentat de lipsa catorva degete, cazute prada sarpelui urias care tine astfel sa le transmita oamenilor ca nu este un animal de companie, iar locul sau nu este in interiorul unui terariu, ci in mlastinile nesfarsite din selva. Datorita temperamenului lor agresiv anacondele sunt totusi cei mai putini intalniti serpi constrictori detinuti in captivitate.

Orice herpetolog pasionat va marturisi ca un piton sau boa este mult mai prietenos cu omul decat un anaconda. Sarpele suprem din Amazonia a fost venerat de multe triburi de indieni datorita fortei si atractiei sale. Intre aceste triburi s-a nascut mitul anacondei gigant care poate atinge dimensiuni incredibile. Legenda sau adevar, multi cercetatori, vanatori sau zoologi au cautat si inca cerceteaza selva urmarind anacondele gigantice care bantuie atat miturile indienilor cat si imaginatia si visurile celor pasionati de acest sarpe aparte. Conform cercetatorului Lee Krystec, o expeditie de prospectare petroliera din Columbia anului 1944 confirma ca au doborat un anaconda care a masurat 11,43 metri. Relatarea pare o exagerare, mai credibila fiiind marturia cercetatorului Vincent Roth care ar fi impuscat in Guyana o anaconda a carei lungime atingea 10,3 metri. In decursul timpului au mai aparut relatari despre anaconda lungi de 15 metri, din nefericire fara nici o dovada palpabila. Sarpele suprem continua sa se ascunda de oamenii care i-au incalcat regatul…