Gustave – Ucigasul de oameni din Burundi

Numele sau este Gustave si continua sa ucida
nestingherit chiar in aceste momente…

Zeul din
Ruzizi

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Burundi este o mica si cvasi-necunoscuta (de catre europeni)
tara din lumea a treia, situata fix in centrul Continentului Negru.
Burundi este considerata una dintre cele mai sarace tari ale lumii,
un stat care, practic, traieste doar din exporturile de cafea si
zahar. Este insa un loc unde natura a ramas in mare parte
nepangarita de industrie sau alte borne ale civilizatiei
moderne.
Lasata libera sa fiinteze dupa legile
sale, natura acestor locuri uitate de lume a plasmuit un gardian
urias, care sa-i pazeasca tainele.
Nu s-a gandit la un leu mancator de oameni, cum au mai fost atatia
in istoria recenta a Africii, nici la un elefant turbat de furie
sau la un bivol salbatic, cu infatisare de cosmar si simtul
razbunarii in sange. Nu a ales nici macar un hipopotam irascibil,
cu toate ca, dintre toate animalele Africii, hipopotamii detin
recordul victimelor umane.
Nu, dupa socotelile ei tainice, Natura s-a hotarat asupra unui
crocodil, fiara straveche si monstru blindat contemporan cu
dinozaurii!
Ca o culme a ironiei, Leviathan-ul african a primit un nume de
contopist, un nume de plictisit functionar francez cu burta si
chelie.

„Nasul” fiarei din adancuri a fost Patrice Faye, un naturalist
francez care locuieste in Burundi, fascinat de crocodilul monstruos
pe care il studiaza si monitorizeaza minutios inca din anul 1998.
Din motive care au ramas si astazi necunoscute, Patrice Faye s-a
decis sa-l numeasca Gustave… Si Gustave i-a ramas numele.
Terenul sau de vanatoare se extinde intre malurile Raului Ruzizi si
plajele nordice ale lacului Tanganyka.
Cartea de vizita a lui Gustave este una deosebit de impresionanta:
fiara are o varsta de circa 60 de ani, lungimea totala de 6,1 metri
si o greutate de peste o tona. Este cel mai masiv crocodil de Nil a
carui prezenta a fost confirmata vreodata in Africa. Gustave il
depaseste in proportii si „record personal de oameni consumati”
chiar si pe crocodilul mascul ucis in Valea Mwanza din Tanzania
vecina. Monstrul din Mwanza avea o lungime de 6,45 metri, fiind
asadar mai lung decat Regele din Ruzizi, doar ca Gustave este mult
mai solid construit si are o reputatie cu adevarat
terifianta.
Care este recordul lui Gustave ?
Ei bine, autoritatile din Burundi au, pana in prezent, o lista care
contine numele a peste 300 de oameni care i-au servit drept gustari
locatarului din raul Ruzizi. Lista completa cuprinde mai multe
victime, numai ca aici este Africa, iar o parte dintre atacurile
fatale ale lui Gustave nu au fost semnalate inca autoritatilor,
deoarece victimele traiau in sate izolate, decesul lor ramanand
doar o trista amintire pentru rudele lor si altii care i-au
cunoscut.
In prezent, Gustave a atins un statut mitic, localnicii
considerandu-l, fara doar si poate, un zeu, o entitate protectoare
a apelor, care nu mai asteapta jertfe omenesti, ci purcede crunt in
cautarea lor…

Cand oamenii devin
prazi

Majoritatea victimelor sale au fost insfacate in momentele
periculoase cand acesti oameni fie se scaldau, fie se aflau in apa
pentru a strange plasele de pescuit. Gustave nu manifesta mila nici
fata de sexul frumos, o parte din victime fiind femei aflate la rau
pentru a spala haine. Regele apelor este insa atat de indraznet
incat, uneori, isi salta trupul imens deasupra apei pentru a
insfaca cate un pescar ghinionist direct din barca…
Gustave nu a fost dintotdeauna un mancator de oameni. Povestea sa
urmeaza cursul vietii tuturor marilor crocodili. Ajuns la o
asemenea talie si greutate colosale, orice crocodil devine,
practic, incapabil sa vaneze prazi de gabarit redus, de genul
pasarilor, pestilor sau mamiferelor mici. Obligat de
dimensiunile sale, mega-crocodilul se orienteaza spre mamifere
mari, precum antilopele gnu, zebrele, bivolii si chiar puii de
hipopotam.
Odata ajuns un colos, crocodilul devine si amator de carne de om,
dintr-un singur motiv, prozaic: oamenii sunt mult mai lenti si mai
nevolnici din punct de vedere fizic, comparativ cu animalele
salbatice. Mai ales in mediul acvatic, un om este la cheremul
crocodilului.

Dosarul
speciei

Crocodilul de Nil (Crocodylus niloticus) din specia caruia face
parte si cumplitul Gustave, este cel mai mare crocodilian din
Africa. De fapt, nu este intrecut in marime decat de crocodilul de
apa sarata (Crocodylus porosus) care traieste in Asia de sud-est,
India si Australia. Dar chiar si din randul celor mai mari
crocodili de apa sarata existenti in prezent, cu greu s-ar putea
identifica vreun exemplar capital care sa poata rivaliza cu
Gustave.
Crocodilul de Nil a avut parte de o
introducere respectabila pe portile stiintei, deoarece a fost facut
pentru prima data celebru de catre insasi Herodot, Parintele
Istoriei.
Desi numarul exemplarelor a scazut drastic in urma vanatorii si a
distrugerii habitatului, crocodilii de Nil mai pot fi, inca
intalniti in majoritatea raurilor, lacurilor, deltelor, estuarelor
si mlastinilor din Continentul Negru. Au o infatisare „clasica” de
crocodilian, cu piele blindata de solzi placodermi si colorit cu un
rol specific de camuflare. Sunt inotatori de elita, in mediul
acvatic putand atinge viteze de 30-35 km/ora, cu mult peste
capacitatile fizice ale oricarui inotator olimpic. Sunt
supravietuitori prin definitie. Nu doar ca specia lor traieste
neschimbata de milioane de ani, dar orice individ poate supravietui
luni de zile fara a manca nimic, daca situatia o cere. Desi
nu par, sunt scandalagii redutabili, cel putin in perioada de
imperechere, cand mlastinile africane rasuna de sunetele ascutite
si grohaitul specific masculilor intaratati. Acest maestru al
supravietuirii este capabil de performante impresionante in randul
membrilor intregului regn animal. In caz de pericol, poate sta in
submersie pana la 30 de minute; daca sta sub apa complet inactiv,
isi poate tine respiratia chiar si 2 ore!

Muscatura sa este absolut devastatoare. Conform tuturor
studiilor de specialitate, marii crocodilieni ai lumii sunt
vietuitoarele care poseda cea mai puternica muscatura dintre toate
animalele din prezent. Nici macar un tigru, urs, hiena sau rechin
nu se poate compara cu un crocodil adult, cand vine vorba de forta
dezvoltata de maxilare !
Dr. Brady Barr, un cunoscut expert in biologia crocodililor, a
efectuat numeroase experimente pe teren, in scopul determinarii
fortei muscaturii unui crocodil de Nil. A testat mai multe
exemplare salbatice, cele mai mari valori inregistrandu-le in cazul
unui crocodil mascul cu o lungime de circa 5 metri, ascuns intr-o
vizuina de sub malul unui rau secat din Africa. Fiara a muscat
aparatul de testare cu o forta incredibila, de circa 2 tone pe cm
patrat – suficient pentru a sfarama cele mai solide oase ale unei
potentiale prazi. Oare ce forta cumplita detine Gustave intre
maxilarele sale infioratoare?
Intre anii 1940-1960 s-a inregistrat cel mai mare „genocid”
al acestei specii. Zeci de mii de crocodili au fost vanati pentru
piele si pentru carnea lor, folosita drept aliment ritual in multe
parti ale Africii. Populatiile au fost puternic lovite, doar
adoptarea unor masuri drastice de protectie reusind, pe ultima suta
de metri, sa salveze specia de la disparitie. Astazi se estimeaza
ca mai traiesc intre 250.000-500.000 exemplare.

Sa mori intre falci de
crocodil…

Putine animale se simt la adapost de pericolul stransorii de
menghina a unui crocodil adult. Se estimeaza ca elefantii,
rinocerii si hipopotamii adulti sunt singurele vietati care au
scapat de grija unui vieti incheiate in gura unui crocodil.
Restul animalelor Africii risca o moarte cumplita la intalnirea cu
acesti adevarati regi neincoronati ai apelor. Crocodilii de Nil
sunt celebri in toata lumea pentru violenta cu care tasnesc din apa
pentru a insfaca violent antilopele gnu sau zebrele care vin, pline
de teama si neincredere, sa se adape. Ceea ce animalelor
mai tinere sau neexperimentate le pare un bustean vechi care
pluteste inofensiv la suprafata apei, este, de multe ori, un
crocodil care luneca, nemiscat si concentrat precum un mare maestru
Zen. Doar ca maestrul in cauza nu cauta Nirvana, ci urmareste doar
sa ucida pentru propasirea sa si a speciei din care face parte.
Daca crocodilii sunt de temut chiar si in momentele in care prada
lor se afla pe mal, atunci in apa, elementul unde sunt stapani,
acesti pradatori de cosmar sunt cu adevarat
invincibili.
Chiar si animalele de talie mare sunt in pericol daca au fost
surprinse de crocodili in ape adanci. Spre exemplu, un crocodil de
talie mare nu poseda forta necesara prinderii si uciderii unui
bivol african care se adapa. Dar, daca acelasi crocodil ataca
bivolul in timp ce acesta inoata, redutabilul mamfier salbatic este
condamnat fara scapare. Crocodilul pur si simplu il ineaca, odata
ce l-a prins in apa. Moartea intre falcile unui crocodil este, cu
siguranta, una dintre cele mai infioratoare modalitati de ucidere
intalnita de-a lungul relatiei prada-pradator din lumea animalelor.
Daca muscatura unui leu, tigru sau leopard sfasie,
muscatura unei hiene zdrobeste, iar muscatura unui rechin reteaza
cu precizie chirurgicala, muscatura unui crocodil zdrobeste si
smulge violent in acelasi timp…
Crocodilii nu au capacitatea de a mesteca, singura lor modalitate
de a se hrani consta in a zdrobi si smulge simultan halcile de
carne. Daca bucata de carne este prea mare pentru a fi smulsa
dintr-o singura miscare, crocodilul se lanseaza intr-o manevra
unica in Regnul Animal.

Odata ce a insfacat prada in menghina falcilor, crocodilul intra in
asa numita „Rotire a mortii”, o miscare in care repila se invarte
pe loc, cu tot corpul, precum un sfredel urias, pana cand membrul
sau bucata din trupul victimei este smulsa din corp si inghitita pe
loc.
Daca estimam ce se intampla cu un om atacat de crocodil, avem in
fata ochilor o imagine de cosmar, care are in prin plan o moarte
indescriptibil de dureroasa.
Paradoxal, totusi, un crocodil de dimensiuni mai mici poate
provoca o moarte mai dureroasa decat un colos de talia lui Gustave.
Cercetatorii, alaturi de autoritatile locale din Burundi au
imaginat scenariul unei situatii in care un om este insfacat de
Gustave. Probabil, in majoritatea cazurilor, victimele n-ar mai
avea timp sa simta chinurile mortii; falcile incredibil de
puternice ale lui Gustave le-ar ucide dintr-o singura muscatura.
Regele din Ruzizi este atat de mare incat poate inghiti un om
intreg, fara a mai fi nevoit sa-l sfartece in bucati. Chiar si o
singura lovitura a craniului masiv, un adevarat bloc compact din
oase dure si muschi, poate omori un om.

Nu poti ucide un
Zeu…

In trecut, familiile celor omorati de Gustave si-au infrant
teama instinctiva, sub explozia de ura si durere, incercand, de
cateva ori, sa-l ucida pe cel care le rapise rudele. Crocodilul
monstruos a scapat cu viata de fiecare data. Astazi, Gustave poarta
mandru pe armura sa cicatricele lasate de oamenii care, in micimea
lor, au incercat sa se razbune pe el, Zeu si Gardian al
Salbaticiei.
Gustave a fost eroul principal al unui film documentar despre viata
si „opera”sa, film realizat de catre fanul sau nr. 1, francezul
Patrice Faye. Pelicula intitulata „Capturing the Killer Croc” a
fost lansata in anul 2004 si are in prim plan incercarile lipsite
de succes ale cercetatorilor si autoritatilor de a-l captura viu pe
Gustave, pe atunci in pericol de a fi ucis de localnici.
Pentru prinderea sa, echipa a instalat in apa o capcana sub
forma unei custi imense, in care era pusa o momeala. In ciuda
incercarilor repetate de a-l captura, prezentate cu lux de amanunte
in documentar, Gustave nu s-a lasat pacalit. In cateva randuri,
parca a vrut sa le faca in ciuda oamenilor, trecand pe langa
capcana, oprindu-se in dreptul ei, dar neintrand
inauntru.

In luna ianuarie, anul 2009, Gustave inca traia pe malul raului
Ruzizi. De atunci, a mai facut cateva victime, dar nu a mai fost
zarit in locurile sale favorite. Cercetatorii estimeaza ca
monstruoasa reptila si-a schimbat teritoriile de vanatoare,
deoarece atat satenii, cat si pescarii au invatat sa se fereasca de
el. Gonit de foame, Gustave s-a indreptat spre alte unghere din
imensul sau regat, unde asteapta, ascuns, urmatoarele
victime.