Prima pagină Natura

Noua Guinee

Mihaela Stanescu | 07.19.2006 | ● Vizualizări: 807
Noua Guinee      Noua Guinee + zoom
Galerie foto (6)

"Din tot ce poti gasi pe Pamant, acesta este locul cel mai apropiat de Gradina Raiului." Declaratie publicitara, cu vorbe cautate, sau exprimare spontana a entuziasmului unui cercetator coplesit de emotia descoperirii? Ne raspunde Mihaela Stanescu.

Repetate de nenumarate ori, cuvintele au facut inconjurul lumii. Cel care le-a rostit, Bruce Beehler, reprezentantul organizatiei Conservation International din SUA, are tot dreptul sa fie entuziasmat. El a fost unul dintre conducatorii expeditiei care, explorand marea insula Noua Guinee, a gasit si a revelat lumii ceva ce merita emotia oricui. O uriasa bucata de jungla virgina - Doamne, oare chiar mai exista asa ceva? - acopera Muntii Foja din insula Noua Guinee si gazduieste minuni: specii de plante necunoscute pana acum si animale rare si atat de nestiutoare intr-ale oamenilor, incat nici nu se feresc de ei.

Este ceea ce i-a impresionat pe cercetatori mai presus de orice si a dat nastere comparatiei cu Raiul. Caci, daca descoperirea unor noi specii naste un sentiment de triumf, de mandrie, de bucurie a izbanzii cunoasterii, vederea unor salbaticiuni atat de blande incat se lasa privite de aproape si atinse trezeste, cu siguranta, o emotie mai pura si mai adanca: nostalgia paradisului pierdut - oricare va fi fost acela -, pe care o purtam cu totii in noi.

Dincolo de emotie, exista si bucuria rationala ca mai sunt inca pe lume colturi de natura netulburate de om. Dupa cum exista si ingrijorarea ca asemenea locuri privilegiate se imputineaza pe zi ce trece si ca tocmai descoperirea lor de catre om le ameninta existenta. Si mai exista speranta. Poate ceea ce face aceasta descoperire atat de impresionanta este tocmai faptul ca ne aduce speranta. Atata timp cat mai exista asa ceva, nu este totul pierdut.

Cum a fost?

Extrem de dificil. Muntii Foja sunt acoperiti de o padure tropicala deasa, iar zona strabatuta de cercetatori era pana atunci absolut neumblata. Bruce Beehler a subliniat faptul ca nu existau nici un fel de urme ale prezentei umane in zona. Nu existau nici un fel de drumuri, nici macar poteci, iar cercetatorii au avut nevoie de elicoptere pentru a ajunge acolo.

La greutatea de a ajunge acolo fizic, s-au adaugat dificultati administrative. Partea vestica a insulei, aflata sub administratie indoneziana, este un spatiu in care accesul strainilor este sever restrictionat.

Cercetatorii au avut nevoie de numeroase aprobari, obtinute cu greu, pentru a ajunge in zona. Si-au asezat tabara la o altitudine de 1.500 de metri si au pornit sa exploreze paradisul. Surprizele au aparut neobisnuit de repede, de parca vasta jungla virgina abia i-ar fi asteptat pe descoperitori.

Portiunea de jungla situata in interiorul lantului Muntilor Foja acopera o suprafata de 3.000 km2 iar cea de pe intregul lant muntos insumeaza peste 1.000.000 de hectare - in cea mai mare parte padure virgina, cea mai mare de acest fel din Asia si unul dintre cele mai intinse refugii ale vietii salbatice de pe planeta.

Dupa parerea lui Bruce Beehler, asemenea sanctuare ar mai putea exista in Africa si, cu mare probabilitate, in America de Sud.

Ce urmeaza?
Munca de studiere, descriere si clasificare a tot ce a colectat expeditia va dura luni de zile, poate chiar ani. Dupa spusele lui Bruce Beehler, cercetatorii n-au facut decat o investigatie superficiala a zonei. Expeditiile viitoare vor aduce cu siguranta si alte noutati.

Cel mai important lucru acum este pastrarea acestei zone cat mai aproape de starea ei naturala. Este neaparat necesar sa fie ferita de invazia turistilor si chiar de invazia savantilor. Paradisul din jungla apartine, formal, triburilor indigene Kwerba si Papasena, ai caror membri au fost ei insisi uimiti de descoperiri, caci nu se aventurasera niciodata pana acolo, de vreme ce gasisera cele necesare traiului in vecinatatea asezarilor lor.

Asadar, exista inca taramuri ale fagaduintei pentru cautatori, pentru temerarii cunoasterii, pentru cei pe care setea nestinsa de a cunoaste ii mana prin lume fara ragaz. Ici-colo, franturi din lumea vie inca asteapta sa fie descoperite. Si pastrate.

EXPERTS


Ultima frontiera a biodiversitatii

Este greu pentru noi, cei care traim in zona temperata, sa ne imaginam uriasa bogatie de vietati ce populeaza padurile tropicale umede. Daca celelalte habitate tropicale- savanele, padurile sezoniere sau deserturile- se incadreaza, in linii mari, in limitele altor regiuni de pe Pamânt in ceea ce priveste numarul de specii, padurea tropicala pluviala este inimaginabil de bogata. Astfel, pe un singur arbore din Amazonia s-au gasit tot atatea specii de furnici cate populeaza arhipelagul britanic, iar pe un hectar de padure tropicala umeda cresc cam tot atâtea specii de arbori cate exista pe intreg continentul european.

In timp ce in Europa sunt inregistrate abia 440 de specii de fluturi de zi (in Romania avem 200), din Noua Guinee se cunosc 958 de specii si, cu siguranta, mai exista inca specii nedescrise, asa cum o demonstreaza expeditia recenta din Muntii Foja. In câteva situri din Amazonia, pe doar cateva hectare, s-au identificat 1.000-1.300 de specii de fluturi diurni. Cele mai putin cunoscute sunt padurile tropicale montane- asa cum este si cazul celor din Muntii Foja. Aceste paduri de munte, greu accesibile chiar si pentru indigeni, reprezinta, probabil, ultima frontiera a biodiversitatii terestre.

Dorel Marian Rusti, biolog, Muzeul Grigore Antipa

FACTS


Pasari din paradis

Daca pasarile paradisului uimesc prin frumusete, pasarile-gradinar fascineaza prin extraordinarele lor ritualuri de imperechere, a caror complexitate depaseste inca putinta savantilor de a le explica pe deplin.

Expeditia se mandreste cu trei mari reusite. Prima este descoperirea unei noi specii de pasare ? o ?mancatoare de miere? cu o pata portocalie pe ?fata?. De peste 60 ani, nu mai fusese descrisa nici o specie noua de pasare provenita de pe aceasta insula care, iata, continua totusi sa ofere naturalistilor cele mai extraordinare surprize. Se imbogateste astfel marea familie (cca 250 de specii) a pasarilor mancatoare-de-miere (Meliphagidae), raspandite in insulele Oceaniei, in Australia si in Noua Zeelanda si care isi trag numele de la obiceiul de a se hrani cu nectar din flori si cu fructe foarte coapte.

A doua izbanda este rezolvarea unui mister ornitologic vechi de un secol: descoperirea locului de origine a unei pasari a paradisului: Parotia berlepschi. Specia fusese descrisa inca din 1897, de catre naturalistul Otto Kleinschmidt, pe baza unor exemplare existente in colectiile unui muzeu particular, apartinand lui Hans von Berlepsch. Se banuia ca pasarile ar fi provenit din Noua Guinee, dar, fiind vorba de o insula imensa, indicatia ?Noua Guinee? era cu totul insuficienta.

Mai multe expeditii au incercat, decenii de-a randul, sa descopere casa acestei specii misterioase. Norocul le-a suras expeditionarilor abia in 2005. Cercetatorii au avut sansa rarisima de a vedea pasarile cu pricina in plina parada de nunta: masculul, cu cele sase pene lungi din crestet ridicate, isi executa dansul nuptial in fata unei femele. E lesne de inteles ce a insemnat aceasta descoperire pentru Bruce Beehler, ornitolog specialist in pasari ale paradisului si autor al unei carti despre pasarile din Noua Guinee.

Pasarile paradisului (Paradiseidae) alcatuiesc o familie cu cca 50 de specii, raspandite din Noua Guinee pana in nordul Australiei. 90% dintre acestea traiesc in Noua Guinee, considerata centrul de raspandire a grupului. Caracteristice pentru ele sunt penele ornamentale, prezente la masculi, care sunt adesea viu colorati, in timp ce femelele au un colorit mult mai tern.

Penajul spectaculos este pus in valoare si de remarcabilele parade nuptiale, asa-numitele dansuri (succesiuni de miscari caracteristice) pe care masculii le executa in fata femelelor in perioada imperecherii. Aceste pasari au devenit victime ale modei in sensul cel mai crud al expresiei, multe dintre ele fiind masacrate pentru ca penele lor splendide sa impodobeasca palariile doamnelor. Astazi, cele mai multe dintre specii sunt protejate.

In fine, cea de-a treia reusita este fotografierea ?la ea acasa? a pasarii-gradinar Amblyornis flavifrons. Specia fusese descrisa inca din secolul al XIX-lea, pe baza unor exemplare de colectie care proveneau, dupa cum sugerau, vag si frustrant, etichetele, din Noua Guinee. In urma cu 25 de ani, biologul Jared Diamond descoperise casa acestei pasari-gradinar tot in misteriosul lant muntos Foja.

Echipa care a patruns aici in 2005 a izbutit sa obtina cele dintai fotografii ale zburatoarei in habitatul ei natural. Imaginati-va incantarea cercetatorilor la vederea masculului pasarii-gradinar in plin entuziasm al constructiei! Ce construia? Ei bine, aceste pasari (incadrate de ornitologi in familia Ptilonorhynchidae, cu cca 20 de specii, raspandite in Noua Guinee si Australia) au o caracteristica unica printre zburatoare. Masculii amenajeaza un fel de ?gradini de agrement? pe care le decoreaza cu pietricele, muschi, fructe marunte, flori, cochilii, bucatele de scoarta si pene.

Acolo unde civilizatia umana a ajuns pe teritoriul lor, pasarile-gradinar, adaptandu-se, au inceput sa-si decoreze ?gradinile? si cu fragmente de hartie colorata, cu cioburi si cu mici obiecte din metal sau din plastic. Fiecare specie are un stil de constructie propriu. Unele se multumesc cu simple petice de pamant decorate, altele inalta niste ?umbrare? din tulpini de plante sau din betigase. Un astfel de edificiu nu este un cuib, desi are si el un rost in reproducere. Masculul construieste ?gradina? cu scopul de a impresiona si atrage o femela. Ouale urmeaza sa fie depuse intr-un cuib adevarat, construit de femela in coroana unui arbore.

Vietuitoare inca nealungate din Rai

Plante

Padurile tropicale sunt cunoscute ca fiind extrem de bogate in specii. Biodiversitatea vegetala ce caracterizeaza aceste ecosisteme furnizeaza permanent surprize botanistilor. Asa s-a intamplat si acum. Lumea vegetala si-a mai dezvaluit cateva secrete: cel putin 5 specii noi de palmieri si un splendid rododendron, cu flori imense, de 15 centimetri diametru.

Insecte
Fluturii din Noua Guinee le sunt cunoscuti nu numai oamenilor de stiinta, ci si colectionarilor amatori, ca sa nu mai vorbim de comercianti (desi comercializarea multora dintre specii este prohibita, intrucat acestea au devenit rare). Ca dimensiuni si culori, pe marea insula traiesc poate cele mai spectaculoase specii de lepidoptere. Expeditia din 2005 a descoperit patru specii noi.

Amfibieni
Multe expeditii in junglele planetei au descoperit specii noi de broaste. Expeditia din Papua a adus o contributie semnificativa: 20 de noi specii, printre care un microbrotacel de numai 1,5 cm lungime.

Mamifere
Cuceritorii Muntilor Foja au avut surpriza sa gaseasca acolo un cangur de copac pe care il credeau aproape disparut. Considerat de catre unii drept specie aparte (Dendrolagus pulcherrimus), iar de altii doar o subspecie a speciei Dendrolagus goodfellowi, cangurul de copac ?cu mantie aurie? din Muntii Foja reprezinta, in orice caz, o descoperire de cea mai mare importanta.
Tag-uri: Noua Guinee