Prima pagină Stiinta

Ce efecte are DRAGOSTEA asupra creierului şi de ce despărţirile ne provoacă DURERE?

Marina Manastîrlî | 02.18.2016 | ● Vizualizări: 3976

Dragostea este ca un drog, iar renunţarea la ea este perturbatoare şi dăunătoare.

Într-un fragment din noua sa carte ”Idiot Brain” (Creierul Idiot), neurologul Dean Burnett explică procesele chimice din spatele despărţirilor şi inimilor frânte.
 
Multe persoane trăiesc senzaţii din cele mai proaste după un eşec în relaţie, ghemuindu-se pe canapea pentru zile în şir, stând cu draperiile trase şi omiţând să răspundă la telefoane. Acestea se întâmplă din cauză că persoanei i-a fost adus la cunoştinţă faptul că nu se va mai vedea cu o persoană pe care a avut-o alături pentru o mulţime de timp. 
 
Oamenii par să caute şi să formeze relaţii romantice monogame, iar acest lucru se reflectă într-o serie de lucruri ciudate pe care creierul le face atunci când ne îndrăgostim de cineva. Atracţia este guvernată de mai mulţi factori. Multe specii dezvoltă caracteristicile sexuale secundare în timpul maturităţii, dar care nu sunt implicate direct în procesul de reproducere. Spre exemplu, coarnele unui elan sau coada unui păun. Ele sunt impresionante şi arată cât de sănătos şi puternic este individul, dar nimic mai mult decât atât.
 
Oamenii nu diferă prea mult. Ca adulţi, vom dezvolta mai multe caracteristici care sunt aparent în mare măsura de a atrage fizic exponenţii de genul opus: vocea profundă şi părul facial la bărbaţi sau sânii proeminenţi şi curbele pronunţate la femei. Nici unul dintre aceste lucruri nu este "esenţial”. 
 
Este important să se facă diferenţa între dorinţa de sex, poftă şi mai profund atracţia personală,  romantism şi iubire, lucruri care de cele mai multe ori sunt căutate şi găsite în relaţii pe termen lung. Oamenii se pot bucura de interacţiuni sexuale pur fizice şi cu persoanele pentru care nu nutresc o adevărată "afecţiune" fără a face o apreciere a aspectului lor. Sexul este un lucru complicat şi greu se poate sincroniza cu activitatea creierului, deoarece la bază stă o mare parte din gândirea noastră ca adulţi şi comportament.
 
 
Dar să vorbim despre iubire, despre sensul romantic al unui individ specific. Există o mulţime de dovezi care sugerează că creierul procesează diferit dragostea. Studiile efectuate de Bartels şi Zeki sugerează că, atunci când persoanelor, care se descriu ca fiind îndrăgostiţi şi prezintă imagini ale partenerilor romantici, li se activează mai multe zone ale creierului, altele decât cele care răspund pentru poftă sau relaţii platonice. Şi anume se înregistrează o activitate sporită într-o reţea de regiuni ale creierului, inclusiv porţiunea medială, cortexul anterior cingular, nucleul caudat şi putamen.
 
Există, de asemenea, activitate mai scăzută în girusul cingular posterior şi amigdală. Girusul cingular posterior este adesea asociat cu percepţia emoţiilor dureroase. Amigdala procesează emoţiile şi memoria, dar de multe ori este responsabilă de lucrurile negative cum ar fi frica sau furia.
 
Un tip de produs chimic deseori asociat cu atracţia sunt feromonii, substanţe specifice eliberate prin transpiraţie şi detectate de alte persoane care-şi modifică comportamentul. În timp ce feromonii umani sunt folosiţi în mod regulat pentru diferite spray-uri, nu există în prezent nici o dovadă concludentă că oamenii au feromonii specifici care influenţează atracţia şi excitareq. Creierul poate fi de multe ori un idiot, dar nu este atât de uşor de manipulat, scrie în cartea sa neurologul Dean Burnett.
 
Oxitocina, adesea menţionată ca "hormonul dragostei", este o simplificare ridicolă a unei substanţe complexe, dar se pare a fi ridicată la oamenii care sunt într-o relaţie. Se mai consideră că oxitocina are o legătură cu încrederea şi conexiunea dintre oameni
 
Dacă eliminaţi toate acestea dintr-o singură lovitură, creierul va fi grav afectat în mod negativ. Toate senzaţiile pozitive pe care le-a crescut brusc vor înceta. Această schimbare este incredibil de dificilă pentru un organ care nu se ocupă de incertitudini şi de ambiguitate. Studiile au arătat că o despărţirile activează aceleaşi regiuni ale creierului care procesează durerea fizică. 
 
Dependenţa şi retragerea poate fi perturbatoare şi dăunătoare pentru creier şi un asemenea proces se întâmplă în timpul unei despărţiri. Unele experimente au arătat că concentrarea, în mod special, pe rezultatele pozitive ale despărţirii poate stimula redresarea şi o reîntremare mai rapidă. 
 
Sursa: The Guardian
 
Vă recomandăm şi aceste articole: