Viaţa noastră privată este afectată de sateliţii comerciali şi de era spaţială?

„În anul 1967, satelitul ATS-3 a efectuat una dintre primele şi cele mai frumoase fotografii ale planetei noastre din spaţiu, schimbând pentru totdeauna modul în care gândim despre locul nostru în univers. Imaginea unei sfere cu elemente albastre, albe şi verzi plutind într-un vid de culoare neagră a surprins fragilitatea Terrei, scrie Mediafax.

Acea imagine unică realizată prin satelit a contribuit la modificarea sensibilităţilor unei generaţii. Fotografia a fost pe coperta primei ediţii a revistei Whole Earth Catalogue, energizând mişcarea ecologistă care tocmai se înfiinţa pe Coasta de Vest a SUA”, aminteşte Financial Times. „În prezent, asistăm la derularea rapidă a unei noi revoluţii în domeniul tehnologiei sateliţilor, iar consecinţele acesteia sunt pur şi simplu imprevizibile.

• Gazul înghețat de pe Uranus și Neptun ne-ar putea spune cum s-au format aceste planete
• Corpul nu vrea de fapt să îmbătrânească, arată prima hartă a mușchilor umani

Dezvoltarea rapidă a miliarde de smartphone-uri şi a altor dispozitive conectate, în ultimul deceniu, a stimulat piaţa telecomunicaţiilor prin satelit, transformând cererea în acest domeniu. S-au modificat şi modalităţile de transport în spaţiu, în contextul în care o nouă generaţie de miliardari inovatori, în frunte cu omul de afaceri Elon Musk, fondatorul SpaceX, au construit rachete ieftine care pot fi reutilizate, reducând costurile de lansare. Situaţia le-a permis unor mici firme private să lanseze numeroşi sateliţi comerciali mici şi ieftini, numiţi «CubeSats», reconfigurând oportunităţile de afaceri în spaţiu. Una dintre aceste entităţi se numeşte Planet, înfiinţată în 2010 de trei foşti ingineri de la NASA într-un garaj din San Francisco. Firma operează cea mai mare flotă privată de sateliţi care fac zilnic fotografii ale Pământului.

Compania vinde imaginile din spaţiu oricărei persoane dispuse să plătească, unele fotografii fiind oferite gratuit organizaţiilor nonguvernamentale şi cercetătorilor”, explică editorialistul John Thornhill într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Ochi pe cer: revoluţie în tehnologia sateliţilor / Zeci de mici sateliţi sunt în jurul planetei noastre, monitorizând totul, de la gheţarii care se micşorează la deplasările refugiaţilor – dar ce costuri implică acest lucru pentru viaţa noastră privată?”. Fermierii folosesc aceste imagini pentru estimarea producţiei agricole, investitorii înregistrează numărul de rezervoare de petrol în China şi estimează tendinţele de consum, în timp ce activiştii pentru drepturile omului urmăresc deplasările refugiaţilor rohingya care fug din Myanmar. Practic, zilnic, pot fi urmărite lucruri precum micşorarea gheţarilor, extinderea oraşelor, defrişările în zone îndepărtate ori situaţiile catastrofale generate de conflicte militare.

„Această democratizare parţială a datelor obţinute din spaţiu, pe care unii o compară cu trecerea de la computere fixe la cele portabile, ne permite să înţelegem «secvenţele de viaţă» ale Terrei mai profund decât până acum. Dar situaţia generează şi preocupări privind erodarea sferei private a persoanelor şi a suveranităţilor naţionale, în contextul în care companii şi indivizi privaţi obţin acces în lumea noastră, date care până acum erau accesibile doar agenţiilor guvernamentale. Cu toţii suntem din ce în ce mai expuşi”, subliniază FT. „Observarea Pământului în întregime nu este o noutate. Dar ceea ce se întâmplă acum este că planeta este monitorizată zilnic la rezoluţii înalte.

Sateliţii au rezoluţii suficiente pentru observarea fiecărui copac mare din lume zilnic”, confirmă specialistul britanic în astronomie Martin Rees. Una dintre companiile care au lansat sateliţi comerciali de monitorizare se numeşte Planet, care operează o flotă de 190 de sateliţi aflaţi pe orbită, obţinând peste 1,3 milioane de fotografii pe zi. Unul dintre cofondatorii companiei, Robbie Schingler, în vârstă de 39 de ani, sugerează că utilizarea din ce în ce mai frecventă a imaginilor obţinute prin sateliţi riscă să genereze implicaţii geostrategice importante, permiţând „înregistrarea derulării istoriei” aproape în timp real. „Tratatul antibalistic din anul 1972 a putut fi pus în aplicare în timpul Războiului Rece întrucât americanii şi ruşii aveau sateliţi de spionaj cu care puteau urmări capabilităţile militare”, explică Robbie Schingler.

Fred Abrahams, director în cadrul filialei din Berlin a organizaţiei Human Rights Watch, afirmă că microsateliţii pot oferi beneficii uriaşe multor utilizatori, inclusiv activiştilor pentru drepturile omului care încearcă să dezvăluie atrocităţi comise în zone periculoase şi inaccesibile precum Siria ori Myanmar. El este preocupat mai puţin de problemele sferei private. „Imaginile obţinute prin sateliţi nu au rezoluţii incredibil de mari (…)”, susţine el, explicând că nu pot fi vizualizate detalii şi sugerând că probleme mai mari sunt cele create prin sisteme de supraveghere de la sol, de genul camerelor de luat vederi, dronelor şi telefoanelor mobile.