Prima pagină Stiinta

Viata multimedia

Victor Kapra | 12.06.2006 | ● Vizualizări: 196
Viata multimedia     Viata multimedia + zoom
Galerie foto (1)

Omul a gasit jucaria perfecta, de care nu se mai satura: tehnologia. Si cu cat se joaca mai mult, cu atat i se schimba viata mai tare. In bine sau in rau? Raspunsul nu poate fi dat in nici un caz acum, este de parere Victor Kapra.

Omenirea va fi dublata de o alta populatie, virtuala, care va vietui pe internet, in computere, servere, telefoane mobile si, in general, in orice device pe care il vom manui. De pilda, Motorola propune pentru viitorul imediat o asistenta (posibil si un asistent) care sa „locuiasca“ in telefonul mobil. Are o infatisare placuta, de actrita, si poate fi configurata in functie de gusturile fiecaruia, de pilda bruneta cu ochi verzi. Apare pe ecranul mobilului si este de ajuns sa-i dai comenzi din meniul aparatului, prin viu grai (de exemplu „Suna-l pe Ionescu!“), pentru a se conforma rapid si fara mofturi.

La randu-i, Microsoft sponsorizeaza un site, msdewey.com, populat de o creola sexy careia poti sa-i adresezi tot felul de intrebari. Aceasta lady digitala converseaza cu tine, iti bate in monitor daca o ignori mai mult timp si „cauta“ rezultate pe MSN. Astfel de personaje software, animate si capabile sa inteleaga ce spunem, vor fi omniprezente in echipamentele electronice care presupun comenzi din partea utilizatorului. Nimeni insa nu se aventureaza sa faca scenarii despre modificarile in psihologia noastra pe care le va aduce acest concubinaj cu fiinte perfecte ca infatisare si comportament, dar care nu sunt altceva decat animatii realizate pe computer. Nu este exclus ca, fiind modelate dupa dorintele noastre (inclusiv subconstiente), sa ajungem sa le preferam celor reale, mai „incomode“.

Alter ego digital
Oricine navigheaza pe internet lasa urme electronice. De pilda, ca sa luam niste exemple banale, tara in care se afla, domeniile de interes, timpul petrecut pe o anumita pagina web. Mai mult, accesul la anumite servicii este permis numai dupa ce utilizatorul comunica niste date esentiale despre el insusi. Aceste informatii nu sunt culese pentru a satisface curiozitatea gratuita a cuiva, ci pentru a permite directionarea, cand e cazul, a mesajelor publicitare online (inclusiv a spam-urilor) si pentru a adapta in permanenta continutul site-urilor astfel incat ele sa atraga cat mai multi vizitatori. Asadar, in serverele marilor furnizori de continut web, fiecare dintre noi are o dublura digitala, un profil de consumator si, de ce nu, un profil psihologic (sic!). De asemenea, nu putini oameni descopera, uneori stupefiati, referinte despre propriile persoane pe internet, inclusiv poze.

Cum au ajuns acolo? Simplu: au trimis unei organizatii sau institutii o lucrare in format digital, un CV sau alte informatii personale. Mai mult, cum mai toata omenirea este cuprinsa in ultima vreme de febra crearii de bloguri sau a postarii de fotografii ori materiale video pe marile portaluri specializate, exhibarea propriilor trairi si ganduri pe world wide web a devenit un comportament obisnuit si acceptat. Dar cu riscurile de rigoare: din moment ce ne-am lasat amprenta pe internet, intimitatea noastra devine din ce in ce mai firava. Identitatea noastra digitala va fi exploatata de multi in scop comercial, asa ca sa nu ne asteptam la prea multe scrupule din partea celor care vor incerca sa ne vanda online bunuri sau servicii, tintind la fix in slabiciunile noastre.

Inregistrati de milioane de ori
Psihoza creata de atacurile teroriste justifica aproape orice masura de securitate luata de guverne. Oamenii se supun fara mari rezerve unor proceduri considerate candva de neacceptat. Un exemplu il reprezinta proliferarea camerelor video de supraveghere, care au migrat dinspre locuri considerate strategice catre unele dintre cele mai banale. Aceste camere au devenit tot mai sofisticate, fiind capabile sa analizeze miscarea subiectilor si obiectele suspecte, ori sa indice cati ocupanti se afla intr-un autoturism. Politia americana pregateste dotarea tuturor masinilor sale de patrulare cu camere video cuplate la calculator care sa identifice in orice moment numerele autovehiculelor suspecte, astfel incat infractorii sa fie prinsi imediat dupa comiterea faptelor. Alt exemplu: proprietarul unui magazin sau restaurant nu mai trebuie sa stea toata ziua printre angajati: web cam-urile ii aduc la sediul central sau chiar la domiciliu imagini ale activitatii acestora, prevenindu-se astfel furturile sau scaderea productivitatii.

Internetul a creat un canal extrem de generos, de eficient si de ieftin al distribuirii imaginilor captate de camerele video care, la randul lor, au ajuns la preturi incredibil de mici (vorbim de cele cu performante modeste). Asadar, a primi inregistrari din locuinta proprie, de la gradinita copilului sau nu conteaza din ce loc, oriunde te-ai afla, fie si la mii de kilometri, a devenit un fapt banal. Expansiunea camerelor video care vor inregistra din ce in ce mai mult timp din viata noastra va continua intr-un ritm si mai alert. Si nu este deloc exclus ca, la un moment dat, oamenii sa accepte prezenta acestor „spioni“ – deveniti la randul lor si mai rafinati – permanent la locul de munca, pe post de manageri care sa supervizeze timpul petrecut la birou si vizitele pe internet ori pe e-mail. Sau, de ce nu, in propria locuinta. Motivele nu lipsesc niciodata cand e vorba de a mai taia o felie din libertatea individului sub pretextul securitatii si eficientei.

Implanturile
Dincolo de legendele (?) legate de faptul ca personalitatile lumii – de pilda sefii de stat – au implantate sub piele cipuri cu care dovedesc la nevoie ca sunt originalul si nu copia, tehnologic este perfect posibil inca de pe acum ca datele personale esentiale, inclusiv despre conturile bancare, sa fie stocate intr-un mic dispozitiv care apoi sa fie plasat in corpul nostru. La ce ar putea folosi? Nu ar mai trebui sa purtam cu noi acte sau carduri bancare. Ar fi de ajuns sa ne apropiem de un cititor de astfel de cipuri si sa dam anumite comenzi specifice pentru a plati factura la benzinarie sau pentru a intra la teatru. Totodata, am putea fi localizati permanent. Nu trebuie sa va speriati de aceasta monitorizare, pentru ca s-ar putea sa-i fi cazut deja „victima“ ca simplu posesor de celular: este o banalitate sa identifici locul in care se afla un telefon mobil, cu conditia ca el sa fie deschis. De altfel, un astfel de serviciu este oferit de unul dintre operatorii de telefonie mobila autohton pentru managerii care vor sa stie unde se afla angajatii plecati pe teren. In concluzie, implanturile vor spune totul despre noi: cine suntem, unde ne aflam, cati bani avem in cont, pe unde am mai umblat etc. Suficient, nu?



FACTS


Un alt creier


Maturii din ziua de azi au deprins lucrul la computer – si, in general, manuirea echipamentelor electronice mai sofisticate – din nevoie, cu oarece chin. In schimb, cei nascuti dupa 1990 au invatat sa relationeze natural, instinctiv, cu diverse device-uri, pentru ca s-au intalnit cu ele din prima clipa a vietii, in propria locuinta. Pentru acestia, contactul initial cu computerul a constituit un moment fascinant, a insemnat entertainment si o lume noua, spectaculoasa.

Noua generatie s-a deprins de asemenea sa prelucreze informatiile vizuale alerte (reclamele, de pilda) difuzate de televiziuni inainte chiar de a invata sa vorbeasca. De aceea, o data ajunse la minima maturitate, noile generatii sunt multitasking, fiind capabile sa desfasoare mai multe activitati in acelasi timp: sa lucreze un text pe computer si, aproape concomitent, sa poarte o discutie pe instant messenger, toate acestea pe fondul muzical ce se revarsa din casti. „Omul nou“ deprinde rapid noile solutii informatice, descurcandu-se fara probleme cu cele mai recente echipamente electronice sofisticate. Avem de a face aproape cu o noua specie, care priveste de sus la vechea generatie – incapabila sa se integreze natural in universul tehnologic –, pe care o elimina social, cand e cazul, fara mari ezitari.


Seamanul nostru... de silicon


Intr-un experiment national, Coreea a trimis anul acesta peste o mie de prototipuri de roboti humanoizi in gradinite si in case de oameni obisnuiti. Masinariile sunt capabile de conversatie si de activitati marunte, cum ar fi sa spuna basme copiilor sau sa pazeasca un spatiu. La randu-i, Japonia nu pierde nici un prilej pentru a plasa pe post de hostess roboti inteligenti, in magazine de lux sau la expozitii.

Este o chestiune de timp pana cand casa ne va fi populata de astfel de humanoizi care sa joace rolul unor servitori. Dar, dincolo de confortul extraordinar pe care ni-l vor aduce, nu ne vor provoca si o anumita alienare? Pentru ca acesti roboti vor semana perfect cu noi ca infatisare si se prea poate sa fie de-a dreptul inspaimantator ca in zori de zi sa dai nas in nas, pe drumul spre baie, cu o creatura din silicon care se duce sa prepare cafeaua...



Dincolo de imaginatie


Cand discutam despre felul cum ne va schimba tehnologia viata, nu e indicat sa consideram caraghioasa nici o predictie. Doua exemple din secolul trecut sunt suficiente pentru a intelege acest lucru. Matematicianul Grigore Moisil spunea, in urma cu mai bine de 35 de ani, pe vremea cand calculatorul era o unealta misterioasa, primitiva si de dimensiunile unui dulap: „Foarte curand, oamenii se vor imparti in doua categorii: oameni batrani si oameni care stiu sa lucreze la calculator“. Un deceniu mai tarziu, prin anii ’80, Bill Gates starnea la randu-i stupoare cand prorocea ca va veni o vreme in care fiece om va avea pe biroul sau un computer.