Un nou val pe Marea Neagra!

Cu titlul New Wave on the Black Sea (Un nou val pe Marea Neagra), A.O. Scott, un cunoscut critic de film al publicatiei New York Times, a dedicat duminica, 20 ianuarie, o adevarata poveste pentru cinematografia romaneasca, explicand, in detaliu, evolutia fantastica pe care a avut-o filmul romanesc in ultimii 3 ani.

Scott, care considera ca filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" este cel mai bun film din 2007, fiind urmat, pe locul 6, de filmul lui Corneliu Porumboiu, "A fost sau n-a fost?", isi explica admiratia pentru filmul romanesc inca de la inceput prezentand modul in care a fost cuprins de acest "virus":

• Lungmetrajul românesc eligibil pentru nominalizarea la premiul Oscar pentru film străin
• ”La Gomera”, propunerea României la Oscar 2020, are premiera nord-americană

"Aceasta intrebare a inceput sa circule in mijlocul Festivalului de Film de la Cannes din 2005", scrie Scott, explicand si rezultatele acestei intrebari. "Oamenii de film de la Cannes isi puneau o singura intrebare: Mai multe decat ne-am fi asteptat. Dar pentru moment eram fericiti sa putem avea "Moartea domnului Lazarescu", continua criticul englez, pregatindu-si cititorii pentru urmatoarele destainuiri: "In 2006, dupa , Festivalul de la Cannes a gasit loc in programul proiectiilor sale pentru doua noi filme romanesti: , al lui Catalin Mitulescu si cel al lui Corneliu Porumboiu, , doua abordari, desi in diferite moduri, ale revolutiei din 1989".

Scott continua, firesc, cu Filmul lui Cristian Mungiu, , povestind parcursul acestuia si subliniind totodata simplitatea regizorului roman care si-a gasit astfel loc "masa bogatilor", o data cu dobandirea celebrului Palme d’Or: "Un an mai tarziu, primul film care a fost prezentat la Cannes a fost filmul , al lui Cristian Mungiu, o trista poveste a avortului ilegal si un portret geners al vietii de zi cu zi din ultimii ani de dominatie comunista. Pana la sfarsitul festivalului  s-a impus in fata competitiei. A fost multa incantare, insa nicio surpriza, atunci cand Mungiu, in varsta de 39 de ani, cu o voce blanda si o fata rotunda, a urcat pe scena Salii Lumiere, in ultima seara a festivalului, pentru a accepta premiul Palme d’Or, cel mai de pret premiu al festivalului, intrand astfel intr-un cerc al maestrilor cinematografiei", descrie criticul, insa fara sa uite reusita filmului : "Mai devreme, in aceasi zi, juriul Un certain regard a acordat premiul filmului , alt film romanesc, al carui regizor, prolificul si talentatatul Cristian Nemescu, a murit intr-un accident de masina in anul precedent, la varsta de 27 de ani".

Introducerea lui Scott se incheie intr-un mod care pune cinematografia romaneasca acolo unde nimeni nu se astepta: "Astfel, in trei ani, patru mari premii ale festivalului de la Cannes s-au indreptat catre o tara a carui loc in cinematografia secolului 20 ar putea fi numit, cu indulgenta, marginal. Marsul triumfal al lui de dupa Cannes a continuat prin nominalizarea la Globul de aur. Totusi poate aici o auziti prima data: a sosit noul val Romanesc".

Citeste aici articolul complet, pe siteul New York Times!