Prima pagină Cultura

Ultimul papa si controversele Vaticanului

Daniel Nicolescu, Nicu Parlog 06.15.2009 | ● Vizualizări: 4894
Ultimul Papa si controversele Vaticanului     religie, crestinism, vatican, catolicism, ultimul papa, luis miguel rocha, interviu + zoom
Galerie foto (16)

Istoria papalitatii este mai mult decat istoria unui stat (Vaticanul) si a unei institutii (Sfantul Scaun). Este o suma de fapte reale intersectate de scorneli si naratiuni apocrife, de ciudatenii si ritualuri inca persistente, de secrete pazite cu strasnicie si de mistere inventate, capabile toate sa suscite interesul istoricilor de profesie si al amatorilor, dar si pe al celor pasionati de haloul tainic care inconjoara lumile interzise.

Cine l-a asasinat pe papa?

Concurs: Castiga cartea lui Luis Miguel Rocha - "Ultimul Papa"

In urma cu o saptamana, pe 4 iunie, a avut loc lansarea in Romania a best-seller-ului "Ultimul papa" de Luis Miguel Rocha. Romanul "Ultimul Papa" combina fictiunea cu faptele reale, intr-o povestire palpitanta, centrata pe moartea misterioasa a Papei Ioan Paul I, in 1978. Relatarile din presa acelor vremuri compuneau un tablou incetosat despre ceea ce se intâmplase cu Sfintia Sa. Chiar si rapoartele din perioada respectiva erau controversate. Cartea lui Rocha se bazeaza pe aceste inconsistente, dezvoltand teorii ale conspiratiei intr-un thriller incitant.

In septembrie 1978, la doar 33 de zile de la numirea in functie, Vaticanul anunta moartea Papei Ioan Paul I - un atac de cord, conform certificatului de deces, un mister ramas nerezolvat, conform altor opinii. Douazeci si opt de ani mai târziu, ziarista Sarah Monteiro la intoarcerea acasa, la Londra, din vacanta, gaseste un plic cu o lista de nume necunoscute si un mesaj codificat. Aparent inofensive, hartiile care i-au intrat in posesie o vor pune in pericol si in situatii limita, pe masura ce descopera povestea lor. Lista se dovedeste a fi o dovada pretioasa pentru demascarea unui complot de proportii internationale, care implica personalitati politice si religioase antrenate in incredibile abuzuri de putere, coruptie si crime. Reteaua conspirativa pe care ziarista ajunge sa o dezvaluie putin cate putin, o conduce catre noaptea mortii "Papei zambitor", Ioan Paul I. Sarah Monteiro lupta pentru viata ei, amenintata de o organizatie secreta interesata de documentele cu pricina, dar si pentru adevar, cu aceeasi indarjire, incercand sa afle ce s-a intamplat de fapt in acea noapte din 1978, de ce, dar mai ales in interesul cui.

DESCOPERA.ro a realizat un interviu in exclusivitate cu Luis Miguel Rocha, provocandu-l pe autor sa-si dezvaluie ipotezele, teoriile si sursele pe baza carora a scris romanul, care este pozitia sa vis-a-vis de catolicism si de religie in general si ce alte secrete mai ascunde Vaticanul.

Citeste aici transcriptul interviului (tradus in limba romana)

Urbi et Orbi. Doua mii de ani de papalitate

Chiar daca accesul in Capela Sixtina este astazi liber, putini sunt cei care au patruns pe coridoarele apartamentelor papale si mai putini inca aceia care au avut privilegiul sa vada de aproape itele cu care a fost tesuta politica pontificala. Umbrele din pivnitele Vaticanului si vechile cutume care inca mai regleaza pulsul cetatii, de la solemnitatea de aparat a garzilor elvetiene la semnalele de fum care vestesc decizia conclavului cu privire la identitatea noului suveran pontif - toate starnesc nostalgia celor satui de foiala searbada si desacralizata a prezentului si polarizeaza curiozitatea initiatilor si a profanilor deopotriva. Sa incercam sa trecem in revista cateva dintre momentele importante ale papalitatii, coborand in timp pana la Roma secolului I dupa Hristos si dand cateva pagini din prefata la uriasa ei carte, care continua sa se scrie sub ochii nostri.

Titulatura de papa este purtata de capii mai multor biserici crestine. Printre acestea, Biserica Romano-Catolica, al carei papa este episcopul Romei, conducatorul spiritual al catolicilor zisi romani si sef al statului Vatican (actualul papa catolic este Benedict al XVI-lea, ales la varsta de 78 de ani, pe data de 19 aprilie 2005); Biserica Copta, al carei papa este Chenouda al III-lea si care afirma ca isi afla obarsia in evanghelistul Marcu; si anumite biserici ortodoxe, al caror patriarh pastreaza numele de papa (este cazul Bisericii din Alexandria, al carei actual papa-patriarh este Theodor I). Numai primele doua folosesc denumirea de papa ca titlu principal, pentru celelalte acesta fiind doar o anexa, utilizata arareori.

Cuvantul papa (din grecescul pappas) nu are, la origine, nimic dintr-un titlu oficial. El reprezinta o apelare incarcata de afectiune respectuoasa, aidoma celei pe care copilul o foloseste atunci cand i se adreseaza tatalui sau. Prima atestare a cuvantului - cu sensul de conducator religios - dateaza din anul 306 si provine de la Alexandria, unde populatia crestina a orasului l-a supranumit papa pe episcopul ei de atunci, Petru. La inceputurile erei crestine, titlul de papa era atribuit tuturor episcopilor. Ulterior, in Occident, el a inceput sa fie rezervat doar episcopului de Roma (secolul al IV-lea). Aceasta este si acceptiunea in care vom face referire la el in textul de fata.

Petru, cel dintai papa

Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru (in greceste piatra) si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri. Matei, capitolul 16, 18-19

Pentru catolici, sirul neintrerupt al papilor urca pana la apostolul Petru, episcop al Romei pana in anul mortii sale (plasata de istorici intre sfarsitul anului 64 si jumatatea anului 68). Chiar daca atributiile si puterile actuale ale episcopului de Roma nu existau pe vremea lui Petru, lui si urmasilor sai le-a fost atribuit retroactiv titlul de papa, desi in timpul vietii ei nu l-au folosit. Figura proeminenta in randul discipolilor lui Iisus, Petru s-a aflat in fruntea celor care au propovaduit, raspandind cuvantul Domnului in Levant si dincolo de fruntariile acestuia.

In volumul Cronica papilor de P.G. Maxwell-Stuart (Editura RAO, Bucuresti, 2007), pe care il vom folosi ca principal reper bibliografic, portretul lui este creionat astfel: "Arestat impreuna cu altii si adus in fata autoritatilor religioase, s-a aparat cu succes, iar reputatia sa de vindecator a devenit atat de mare, incat bolnavii erau carati pe targa si asezati pe pamant in fata lui Petru, astfel incat umbra sa sa-i tamaduiasca." Osemintele descoperite in mormantul de sub bazilica Sf. Petru sunt, conform aceleiasi surse, ale unui barbat de 70 de ani. Daca intr-adevar ii apartin lui Petru, inseamna ca acesta se nascuse cam in acelasi an cu Iisus. Petru a fost primul dintre apostolii care au intrat in mormantul gol al Mantuitorului si cel dintai care a infaptuit o vindecare miraculoasa.

Pe cand Biserica se lupta sa se ridice pe propriile picioare, Petru a calatorit mult, propovaduind, convertind si tamaduind, inviind mortii si slujind comunitatile crestine novice. In anul 49 a prezidat Conciliul de la Ierusalim, dupa care s-a indreptat spre Antiohia, care il considera in mod traditional primul sau episcop. In cele din urma, dorinta de a face prozelitism i-a calauzit pasii spre Roma, unde a ramas pana in ultima clipa a vietii. Desi faptele sale nu sunt descrise in Noul Testament, primii autori crestini afirma ca Petru ar fi trait aici si ca ar fi fost martirizat in timpul domniei lui Nero, lucru pe care, cu mult inainte, Iisus il profetise, spunand ca avea sa fie crucificat (Ioan, 21.18).

Crucificarea Sfantului Petru de Caravaggio (1571-1610)



Notatiile apocrife din textul cunoscut sub numele de Faptele lui Petru (secolul al II-lea) relateaza cum Marcel, un roman convertit, i-a dat jos trupul de pe cruce, spalandu-l in lapte si vin si ingropandu-l intr-un sicriu de marmura plin cu rasina, aloe si miere din Atica. La 20 de ani distanta, Anaclet, cel de-al treilea papa, a inaltat un altar memorial peste acest mormant. Dupa aproape 1.900 de ani, in 1968, papa Paul al VI-lea vestea lumii intregi ca fusesera descoperite, cu certitudine, ramasitele Sfantului Petru. Analizele stiintifice ulterioare au aruncat insa afirmatia papala in zona vagului.

Episcopus, servus servorum Dei

Prestigiul pe care episcopul Romei l-a capatat inca din primele secole ale mileniului I tine, inainte de orice, de prezenta in Cetatea Eterna a mormintelor celor doi mari corifei apostolici, Petru si Pavel, unul la Vatican, celalalt la portile orasului, spre Ostia. Tot in termeni de autoritate, nu trebuie uitat ca, atunci cand a parasit Roma, imparatul Constantin a incredintat episcopului de Roma nu doar palatul Laterano (multa vreme sediu al papalitatii, a doua cladire romana ca dimensiuni dupa San Pietro), ci si insemnele imperiale, intre care mantaua rosie care poate fi vazuta si azi pe umerii suveranului pontif (foto) si care isi are orginea in vremea domniei lui Iulius Cezar.

Originea functiei papale este de ordin spiritual, mistic, inainte de a fi politica. Papa este pastorul universal (misie pe care, in fata intregii lumi, o revendica azi Benedict al XVI-lea). Succesor al Sfantului Petru si vicar al lui Iisus Hristos, el este conducatorul vizibil (in locul lui Iisus cel nevazut) al Bisericii si semneaza bulele cele mai solemne cu formula gregoriana "Ego (urmeaza numele), episcopus, servus servorum Dei". La inceputuri, Sfantul Scaun a ramas departe de principalele dispute teologice, astfel incat primele concilii s-au desfasurat in Orient, in limba greaca si n-au beneficiat decat de prezenta unor simpli preoti occidentali sau a unor episcopi minori. Cand Imperiul Roman s-a divizat in cel de Apus si cel de Rasarit, ambele avand ca religie oficiala crestinismul, doar papa, care isi revendica suprematia asupra intregii Biserici, putea fi liantul necesar al acestor lumi scindate.

Sub Leon I, in Imperiul Roman de Apus, imparatul a recunoscut suprematia papei asupra tuturor episcopilor, iar in timpul lui Grigore I, papalitatea si-a capatat deplina putere si prestigiul la care ravnise. Astazi, papei ii revine misiunea de a-i numi pe cardinali si pe episcopi. El convoaca, la nevoie, conciliile, ii canonizeaza pe sfintii catolici, procedeaza la excomunicari, oficiaza, in numeroase ocazii, Sfanta Liturghie, ia pozitie in toate marile probleme ale societatii scriind asa-numitele enciclice (scrisori adresate nu numai crestinilor, ci si tuturor oamenilor de buna-credinta), participa la dialogul interreligios, este sfatuit de cardinali si e asistat in administrarea Bisericii de catre Curie (congregatii, tribunale, secretariate). Papa este si suveranul statelor pontificale (din 1929, Statul Cetatii Vaticanului).

Modalitatea de desemnare a lui este una electiva si e oficiata de un colegiu de electori, cardinalii Sfintei Biserici Romane, reuniti in conclav. Papa este ales pe viata, chiar daca unii alesi au demisionat in decursul mandatului, precum Celestin al V-lea. Domnia unui papa se cheama pontificat, iar originea acestui cuvant se afla, probabil, intr-unul dintre titlurile papale: suveran pontif. La randul ei, filiatia acestei expresii ar trebui gasita in titlul pe care, in Roma antica, il purta imparatul Bizantului: pontifex maximus. Alegerea papei de catre cardinalii romani a inceput sa functioneze de-abia din secolul al XI-lea. Cei 400 de ani ce separa schisma dintre Rasarit si Apus de inflorirea din epoca Renasterii au fost martorii unei implicari tot mai profunde a papalitatii in problemele laice. Independenta institutiei era amenintata din tot mai multe directii, asa incat papii au cedat in fata unora sau a altora dintre competitori (de la regii Frantei, la conducatorii diferitelor state italiene), cel mai faimos exemplu de "derapaj" fiind exilul de la Avignon, din sudul Frantei, cand papii au abandonat, siliti sau de bunavoie, Roma. Tot atunci a avut loc scandalul papilor rivali, papi care, la un moment dat, au domnit simultan.

Este vorba despre asa-numitii antipapi, care, prin alegeri neoficiale, au adus pe tronul pontifical niste pretendenti, in vreme ce un papa se afla deja in exercitiu. Alti antipapi au fost alesi in timpul unei vacante a tronului, intr-un mod ce contravenea regulilor inradacinate. In fine, s-a intamplat si ca electorii sa se divizeze in factiuni rivale si sa aleaga doi papi diferiti in aceeasi zi. Multi dintre antipapi au fost pur si simplu numiti de catre anumiti suverani ca sa le slujeasca propriul interes.

Revenirea la cele sfinte

Interventia Bisericii in problemele laice a atins apogeul in secolul al XVI-lea si a coincis cu decaderea prestigiului sau spiritual. "Cuvantul de ordine era excesul (spune Maxwell-Stuart in volumul deja citat), in comportamentul personal de la curtea papala, in cautarea avida de putere seculara sau in plata unor sume fabuloase pentru grandioase realizari artistice. Surprinsa la inceput de indepartarea de la invataturile si practicile traditionale, Biserica s-a repliat rapid si a creat Contrareforma, un proces pe parcursul caruia s-a innoit. (...) Papii nu s-au lepadat insa de politica. Nici nu aveau cum, in calitatea lor de figuri majore intr-o lume aflata in expansiune rapida. In secolul al XVIII-lea, au pierdut treptat din putere. Lumea si Biserica o apucasera pe cai diferite, iar papalitatea parea sa ezite, inca nepregatita sa renunte la dominatia asupra problemelor seculare."

Odata cu ultima jumatate a secolului al XVIII-lea, papalitatea a intrat in stadiul final al schimbarilor. De-a lungul veacului urmator, papii au incercat sa se lepede de ramasitele puterilor lor seculare si sa se intoarca la radacinile indatoririi lor, cea de pastori ai turmei crestine. O directie pe care secolul XX avea s-o intareasca definitiv, in contextul distructiv al celor doua Razboaie Mondiale si al expansiunii comunismului, cand o papalitate imperiala sau chiar princiara nu ar fi raspuns nevoilor oamenilor atat de mult ca relatia dintre parinte si pastor.

__________________________________________

FACTS

TOP 10. Cele mai lungi domnii pontificale

  1. Sfantul Petru (30-64/67): 34 sau 37 de ani
  2. Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani si 7 luni
  3. Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani si 176 de zile
  4. Leon al XIII-lea (1878-1903): 25 de ani si 5 luni
  5. Pius al VI-lea (1775-1799): 24 de ani si 6 luni
  6. Adrian I (772-795): 23 de ani si 10 luni
  7. Pius al VII-lea (1800-1823): 23 de ani si 5 luni
  8. Alexandru al III-lea (1159-1181): 21 de ani, 11 luni si 23 de zile
  9. Silvestru I (314-335): 21 de ani si 11 luni
  10. Leon I (440-461): 21 de ani si o luna

TOP 10. Cele mai scurte domnii pontificale

  1. Urban al VII-lea, 15 - 27 septembrie 1590: 13 zile
  2. Bonifaciu al VI-lea, aprilie 1896: 15 zile
  3. Celestin al IV-lea, 25 octombrie - 10 noiembrie 1241: 17 zile (fara sa fie propriu-zis inscaunat)
  4. Sisinnius, 15 ianuarie - 4 februarie 708: 21 de zile
  5. Teodor al II-lea, decembrie 897: 21 de zile
  6. Marcel al II-lea, 9 - 30 aprilie 1555: 22 de zile
  7. Damasius al II-lea, 17 iulie - 9 august 1048: 24 de zile
  8. Pius al III-lea, 22 septembrie - 18 octombrie 1503: 27 de zile
  9. Leon al XI-lea, 1-27 aprilie 1605: 27 de zile
  10. Benedict al V-lea, 22 mai - 23 iunie 964: 33 de zile

Papi celebri

Din lunga lista a papilor (265 de papi din Annuario Pontificio, la care se adauga antipapii sau papii nelegitimi), iata cateva nume care, din ratiuni istorice, religioase sau chiar anecdotice, au devenit mai vizibile:

  • Petru, cel dintai

  • Fabian, victima a persecutiilor impotriva crestinilor, intemnitat si torturat pana la moarte, in anul 250

  • Grigore I, care a facut din papalitate o forta de prim ordin a lumii crestine

  • Leon al III-lea, care l-a incoronat pe Carol cel Mare (Charlemagne)

  • Ioana, nascuta in 822 la Ingelheim, ar fi uzurpat papalitatea catolica ascunzandu-si adevarata identitate sexuala. Potrivit legendei, dupa ce a devenit secretara lui Leon al IV-lea, a candidat si a fost aleasa. Aventura, dupa ce identitatea Ioanei a fost data in vileag, ar fi constrans Biserica sa procedeze la verificarea rituala a virilitatii papilor proaspat alesi. Un cleric trebuia sa examineze manual chestiunea, prin intermediul unui scaun gaurit. Odata terminata inspectia, el putea exclama: Duos habet et bene pendentes ("Are doua si atarna cum trebuie")

  • Nicolae I: "Eu sunt reprezentantul lui Dumnezeu pe Pamant."

  • Urban al II-lea, care a pornit cea dintai cruciada, in 1095

  • Adrian al IV-lea, papa englez

  • Fapt foarte rar, Celestin al V-lea abdica si se retrage in pustietate

  • Alexandru al VI-lea, Borgia, a avut o amanta, splendida Giulia Farnese si numerosi copii

  • Iulius al II-lea face din Vatican cea dintai putere a Peninsulei Italice

  • Leon al X-lea il excomunica pe Luther

  • Clement al VII-lea il excomunica pe Henric al VIII-lea, moment care marcheaza nasterea Bisericii Anglicane

  • Paul al III-lea deschide Conciliul din Trento, de la 1545. Fapt amuzant: in traducerile romanesti din franceza, evenimentul (Le Concile de Trente) a devenit adesea, din pricina lipsei de informatie, Conciliul celor Treizeci

  • Pius al VII-lea il incoroneaza pe Napoleon, la 2 decembrie 1804

  • Pius al XI-lea, eruditul, condamna nazismul, Pius al XII-lea, in schimb, are o atitudine destul de ambigua in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial

  • Ioan Paul I moare dupa 33 de zile de pontificat

  • Ioan Paul al II-lea este primul papa de origine poloneza. A calatorit in mai bine de 100 de tari si a fost de partea celor napastuiti, pe care i-a imbarbatat cu celebrul indemn "Nu va fie frica!"

__________________________________________

CITESTE

foto L.M. Rocha: George Olteanu

Concurs: Castiga cartea lui Luis Miguel Rocha - "Ultimul Papa"

Accident sau moarte naturala?

Concurs:  Castiga cartea lui Luis Miguel Rocha - “Ultimul Papa”

DESCOPERA. I: Inainte de toate, va urez bun venit in Romania. Acest interviu este axat pe lansarea in Romania a ultimei dumneavoastra carti,  intitulata mai mult decat sugestiv “Ultimul papa”, o relatare neconventionala si foarte interesanta in acelasi timp despre viata si in primul rand moartea papei Ioan Paul I.  Trebuia mentionat inca de la bun inceput ca faptele care privesc istoria neconventionala si teoriile conspirationiste nu sunt percepute in mod oficial ca o alternativa la realitatea de zi cu zi. Cum ati devenit atras de acesta zona a investigatiilor asupra subiectelor “tabu”, si in  mod particular ce anume v-a starnit interesul referitor la controversatul sfarsit al papei Ioan Paul I?
Luis Miguel Rocha.I. Pentru inceput, nu am fost deloc interesat de ceea ce tine de Vatican, stiam doar ca papa este Ioan Paul II, deoarece aveam varsta de doar 2 ani cand papa Ioan Paul I, subiectul principal al cartii mele, a fost asasinat. Cu toate acestea, istoria m-a gasit prima, nu am fost eu cel interesat de istorie. Pe scurt, sunt convins ca in viata conteaza pe cine ajungi sa cunosti si, mai ales, pe cine ajungi sa intalnesti. Acest tip de interconexiune cu oamenii ajunge sa iti schimbe viata pentru totdeauna. In cazul meu, am cunoscut initial o singura persoana, pentru ca mai apoi sa intru in contact cu un grup de persoane care intr-adevar cunosteau multe despre acest gen de subiecte. Nu doar despre papa Ioan Paul I si predecesorul sau pe tronul Vaticanului, ci despre multe alte subiecte care in mod normal sunt evitate chiar si de cei mai perseverenti istorici si cercetatori.

I. Deci, dumneavoastra sunteti in cele din urma o persoana religioasa? Cu alte cuvinte, sunteti un fervent credincios catolic?
R. Sunt un om credincios, dar nu unul religios. Mai clar, nu cred deloc ca religia este un lucru bun.

I. Religia institutionalizata?

R. Da, evident. Lumea ar fi, fara indoiala, un loc mai bun fara atata religiozitate formala. Deoarece cred ca credinta si increderea in Dumnezeu reprezinta fenomene intime care au loc in interiorul fiecarei fiinte umane. Si nimeni nu ar trebui sa ne spuna cum sa traim sau cum sa aplicam credinta noastra in Dumnezeu. Cred ca noi, ca oameni, trebuie sa descoperim noi insine, ca fiinte individuale, ce este bine si ce este rau, ce este permis si ce nu este permis. Pentru mine, de exemplu, mersul la biserica in fiecare duminica, nu este nimic altceva decat o activitate ridicola.

I. Sustineti, deci, ca nu ar trebui sa existe nimeni intre om si Dumnezeu?
R.- Exact! Nu avem deloc nevoie de astfel de intermediari spirituali! Mai ales ca astfel de persoane isi aroga dreptul de a fi mijlocitori intre om si Dumnezeu. Cat de absurd!

I. Din ce in ce mai multi oameni realizeaza ca este “cineva” in spatele realitatii oficiale reflectate zilnic in mass-media mondiala, o entitate de sine statatoare sau o organizatie secreta care detine intr-adevar puterea si conduce politicile si economiile mondiale.Cartea dumneavoastra se vrea cumva un manifest de protest destinat readucerii in memoria colectiva a comunitatilor catolice a episodului straniu al mortii papei Ioan Paul I ?
R. Ei bine, da! Trebuie sa ne amintim. Si, mult mai important decat atat, trebuie sa stim ca papa a fost asasinat.

I. Deci nu a fost un accident sau o moarte naturala …
R. In nici un caz nu a fost o moarte accidentala…Nu putea fi…Adica la un interval de doar 6 ore dupa moarte, papa a fost imbalsamat, iar camerele sale au fost curatate extrem de meticulos. 6 ore! De ce atata graba in a curata totul si a indeparta astfel orice eventual indiciu? Daca tot trebuie sa mentionam organizatiile care ne conduc, dupa cum ati amintit, avem spre exemplu Clubul Bilderberg. Doar pentru a da un exemplu, in ultimii ani, toti fostii prim-ministri ai Portugaliei au fost prezenti la intrunirile Grupului Bilderberg, exact in anii in care au fost numiti prim-ministri.

I. Luau notite?
R. Probabil…astfel de evenimente nu au cum sa fie coincidente…

I. Papa Ioan Paul I a condus destinele Bisericii Catolice timp de doar 33 de zile, o perioada de timp foarte scurta. A fost un papa iubit de enoriasii sai? La urma urmei, a fost supranumit “Papa cel mereu zambitor”.
R. - Da, a fost un papa foarte iubit in randul oamenilor obisnuiti. In prezent, incepe sa fie uitat de oameni, cu exceptia Italiei. Italienii inca il numesc “Papa Luciani”, dupa numele sau mic, Luciani. Sunt sigur ca dupa ce vor citi aceasta carte, multi oameni vor intra in contact cu personalitatea sa, vor cunoaste istoria sa si vor ajunge chiar sa-l iubeasca si sa-i onoreze memoria. Singurul meu regret este acela legat de faptul ca aveam doar 2 ani cand a murit, deoarece as fi vrut foarte mult sa il intalnesc in persoana. A fost intr-adevar un om deosebit…

I.- Este adevarat ca a avut din nefericire dusmani foarte puternici?

R.- O, da. Si inca ce dusmani…

I.- Credeti ca acestia ar fi mers intr-atat de departe incat sa ordone uciderea sa?

R.- Din nefericire el este dovada istorica a acestui complot. De fapt, a fost ucis pentru ca a fost mult prea onest si deschis fata de oricine. In plus, intentiona sa curete Biserica. Moartea sa este dovada suprema ca Biserica Catolica nu mai poate fi curatata de cei rai. Poate incerca orice prelat sau cardinal, dar mai mult ca sigur va impartasi soarta raposatului papa.

I.- Recapituland putin, in acel context, masurile politice si religioase adoptate de papa Ioan Paul I ar fi iritat intr-atat puternicii lumii, incat acestia au ordonat suprimarea sa fizica?

R.- In mod sigur, in special pentru ca la mijloc erau sume imense de bani. Bani care vrem nu vrem, sunt motorul care pune in miscare societatea actuala. Da, a fost ucis din cauza banilor. Pentru a vedea ce fel de om era, trebuie amintit ca papa Ioan Paul I vroia sa ramana in memoria oamenilor drept ultimul papa bogat si primul papa sarac de bogatii materiale. Intentiona, nici mai mult nici mai putin, decat sa distribuie toata averea Bisericii Catolice saracilor, va dati seama? Pe langa aceasta, una din cele mai mari decizii luate de el a fost aceea de a-l da afara, de a-l exonera fara drept de apel, pe insusi Paul Marcinkus, nimeni altul decat Presedintele Bancii Vaticanului. In plus, intentiona sa-l demita pe secretarul de stat al Vaticanului, cardinalul Jean Marie Villot, un om foarte puternic si influent la Vatican. In consecinta, in ziua urmatoare demiterii cardinalului, Papa a fost asasinat. Aici, din nou, nu poate fi vorba de nicio coincidenta.

I.- Ideea asasinarii papei, a fost preluata chiar de unele filme artistice precum  “Nasul” - partea a 3-a. Alti autori, in genul lui David Yallop, Martin Mallachi si John Cornwell, au scris lucrari cu tematica similara in care, la randul lor, prezentau teoria asasinatului. In cartea dumneavoastra “ Ultimul Papa”, dezvaluiti aspecte noi legate de incident?
R.- Da. Sa va dau un mic exemplu: Cand am fost in Italia pentru a-mi promova volumul “Ultimul Papa”, am avut o conferinta de presa unde erau prezenti circa 40-50 jurnalisti italieni, intre acestia aflandu-se inclusiv jurnalisti din Vatican. Unii dintre jurnalisti lucrau in domeniul investigatiilor de peste 25 de ani, cercetand cazul asasinarii papei. Ei insisi au declarat ca aceasta este singura carte care le-a dat raspunsurile indelung cautate, raspunsuri credibile. Din aceasta cauza sunt convins ca volumul scris de mine merge mai departe decat toate cartile scrise anterior pe aceasta tema.



I.- V-am intrebat, deoarece circula unele zvonuri care sustin ca papa avea o lista personala unde se regaseau cei mai corupti conducatori ai Bisericii Catolice din acea perioada. O lista pe care Papa intentiona sa o faca publica…
R. - Nu cred ca vroia sa o faca publica. Personal pot spune ca am avut ocazia sa vad acea lista. Deci lista este adevarata, dar nu cred ca papa vroia sa o faca publica. In schimb, vroia cu tot dinadinsul sa curete  Biserica Catolica de toate personajele care figurau pe lista. Unul dintre cei care erau cap de lista a fost Paul Marcinkus in persoana. Trebuie amintit insa un aspect hotarator: Lista nu era neaparat o lista a coruptilor, cat o lista a masonilor din Biserica …

I. Ceea ce este mai rau decat o lista a coruptilor…

R.- Bineinteles, este mai grav decat o lista a coruptilor pentru ca, in mod normal, Biserica Catolica trebuie sa excomunice orice mason din randurile sale, mai ales daca este vorba de un prelat mason. Si mai interesant decat atat este faptul ca pe lista masonilor aparea din nou numele lui Jean Marie Villot. De unde reiese cat de mult au reusit lojile masonice sa penetreze Vaticanul, recrutand membrii din conducerea de varf a Bisericii Catolice in acele vremuri.

I.- In acele vremuri, spuneti. Dar astazi? Astazi este mai rau?

R.- Astazi avem de aface cu Opus Dei, este un pic diferit. Astazi Organizatia Opus Dei conduce Vaticanul. In acele timpuri, loja masonica Propaganda Due se afla la conducerea Bisericii Catolice.


Teoria conspiratiei

I.-Suntem cumva familiari cu Propaganda Due, din nefericire, chiar si Nicolae Ceausescu, ultimul dictator al Romaniei, a fost membru activ in loja…
R.- Nu ma surprinde, chiar Silvio Berlusconi este… a fost membru in Propaganda Due. Oamenii nu stiu prea multe despre aceasta loja, dar ea este inca activa. Cu precizarea ca in zilele noastre nu mai sunt la fel de puternici cum erau odata.

I.- Sunteti convins de asta ?

R.-Da, da, astazi nu mai au puterea si influenta de odinioara…

I.- Atunci vine in mod natural intrebarea: Cine detine astazi puterea?
R.- Sunt convins ca astazi Opus Dei face legea la Vatican…Vedeti, papa Benedict din prezent a fost dintotdeauna in randurile Opus Dei. A facut public acest lucru. Astazi nici macar nu se mai ascund. Daca astazi mergeti la Vatican, gasiti in centru tronand statuia fondatorului Organizatiei Opus Dei, Josemaria Escriva, cel pe care fostul papa Ioan Paul al II-lea, a mers pana intr-acolo incat l-a sanctificat, va vine sa credeti? Da, l-a facut un sfant…am scris si despre Josemaria Escriva in cartea mea “Glontul Sfant”in care ma axez pe viata penultimului papa al Catolicismului. Josemaria Escriva a oripilat intreaga lume in momentul in care a declarat deschis ca Adolf Hitler nu a omorat atat de multi evrei…doar  4 milioane de evrei, in opinia sa, in niciun caz cifra oficiala de 6 milioane. Terifiant , nu-i asa?

I.- Inapoi putin la momentul asasinarii papei...Amintiti frecvent ca ati intrat in contact si l-ati cunoscut personal chiar pe cel care l-a asasinat pe Papa? Cum asa? Cum s-a intamplat?

R.- Ei bine, oricat de imposibil ar parea, individul era chiar un prieten de al meu…

I.- Serios?
R.- Il cunosteam de peste 10 ani si nu as fi crezut niciodata ca a fost cel care l-a omorat pe papa Ioan Paul I. Mie imi spunea deseori ca nu este decat un asistent din cadrul Ministerului Italian de Externe, si eu il credem bineinteles. Odata, in luna aprilie a anului 2005, imediat dupa moartea Papei Ioan Paul II, l-am reintalnit in Porto. Era un om foarte batran la acea data, cu sanatatea fragila, care s-a decis sa imi spuna intreaga poveste din spatele asasinarii papei Ioan Paul I, precum si ce s-a intamplat cu papa Ioan Paul II, alaturi de multe destainuri interesante.



I.- Cu alte cuvinte, acea persoana particulara, v-a dat unele indicii pe care nimeni altcineva inainte de dumneavoastra nu le cunostea pana la acel moment?

R.- Da, erau informatii in premiera, nimeni nu mai stia de ele. Este interesant, vedeti, pentru ca are legatura cu ce am spus la inceput: cei pe care-i cunosti iti schimba viata…Este acel gen de interconexiune cu oamenii. De unde putem trage lesne concluzia ca niciodata nu poti cunoaste pe nimeni in proportie de 100%.
 
I.- Este adevarat
R.- Oamenii pot fi cababili uneori sa faca lucruri pe care niciodata nu ni le-am fi imaginat…A fost prietenul meu si, in final, a decis ca eu eram persoana potrivita pentru a se, sa-i zicem “confesa”.

I.- Acel ucigas al papei  traieste si astazi?

R.- Nu, a murit in urma cu 2 ani, in 2007.

I.- Moartea sa putea fi accidentala, sau a fost eliminat pentru ca cunostea prea multe?

R.- Nu, nu, suferea de ceva timp de cancer la plamani iar decesul sau era foarte probabil…

I.- Sunteti deci de parere ca ucigasul a urmat niste ordine stricte atunci cand l-a asasinat pe Papa punandu-i otrava in ceai?
R. - In mod sigur a primit ordin sa faca acea fapta…

I.- In acest caz, teoria conspiratie avanseaza ideea ca in spatele asasinarii papei au fost fie CIA, loja masonica Propaganda Due, Organizatia Opus Dei, sau alte forte oculte din Vatican. In opinia dumneavoastra, cine a fost in spatele asasinatului?

R.-Daca trebuie sa numim vinovatii, ei bine, o parte din ei au facut parte din organizatiile amintite. Dar dintre toate se detaseaza loja Propaganda Due. Nu trebuie uitat nici faptul ca CIA a sponsorizat in trecut Propaganda Due, prin sume de bani care atingeau cifra de 9 milioane $ lunar, o suma imensa in acele vremuri…Merita amintit ca CIA a sponsorizat si Operatiunea Gladio. Popaganda Due era de interconectat cu multe servicii secrete. Nici MI5 nu era straina de activitatile lojei masonice. Prin urmare, in mod indirect,  CIA a avut de a face cu momentul asasinarii papei, dar ordinul de suprimare nu a venit de la CIA. Cel care a dat ordinul asasinarii papei a fost Marele Maestru al lojei Propaganda Due, Licio Gelli, nascut in 1919, care traieste bine-mersi si astazi. Alti autori morali sunt Roberto Calvi, membru al Propaganda Due si presedinte al Bancii Ambrosiano, Paul Marcinkus si Jean Marie Villot, care a fost cel care personal a deschis usa ucigasului care a intrat in camera papei…

I.- Credeti cumva ca CIA ar fi crezut la un moment dat ca papa era o persoana indizerabila?
R.- Nu, doar ca indirect CIA sponsoriza cu bani loja masonica in cauza. Nu trebuie sa ne miram prea mult, daca tinem cont ca guvernul italian din acea perioada se numara si el printre sponsori… Totusi, nici CIA, nici guvernul italian nu sunt autorii morali ai acelei crime. Probabil nici nu banuiau ca se va ajunge atat de departe.



I.- Daca acceptam teoria asasinatului papei Ioan Paul I, multi oameni se pot intreba pe buna dreptate, daca si in cazul papei Ioan Paul II, nu avem de a face tot cu un asasinat mascat …
R.- Nu cred. Penultimul papa era foarte batran si bolnav. Suferinta sa era vizibila ori decate ori papa Ioan Paul II aparea in public sau la televizor. Totusi nu trebuie uitat ca au incercat sa-l asasineze in anul 1981. Nu au fost serviciile secrete sovietice sau bulgare, cum se vehiculeaza oficial.

I.- Si in acest caz putem vorbi de o afacere interna a Vaticanului ?
R.- Evident…Aceiasi oameni.

I.- Inapoi la Vatican, deoarece Vaticanul detine in prezent cea mai mare colectie de manuscrise si documente, multe dintre ele secrete. Este cumva o baza de date similara cu biblioteca din Alexandria din Antichitate, transpusa in prezent. Multi specialisti si cercetatori sunt de parere ca Istoria, asa cum o cunoastem noi, va fi schimbata definitiv daca aceste manuscrise vor fi date publicitatii. Ce parere aveti de aceasta situatie?
R.- Dupa cum spune si numele locului unde sunt depozitate “Arhivele Secrete”, ele sunt secrete si vor ramane asa, deoarece, acolo inauntru, exista ceva ce ei vor ca noi sa nu aflam niciodata. Oricum, in lumea romanelor mele, “Ultimul Papa” si Glontul Sfant”, reiese ca ei nu controleaza dovezile. In realitate exista unele documente pe care ei nu le poseda. Isi doresc foarte mult sa le detina, dar nu au cum. Multe din documentele aflate in Arhivele Secrete sunt scrise in limbi pe care majoritatea oamenilor nu le inteleg, precum ebraica veche sau aramaica. In schimb, daca unii cercetatori, istorici sau lingvisti ar primi acces inauntru, multe lucruri noi se vor afla iar istoria va trebui rescrisa.

I.- Atunci istoria, asa cum o cunoastem, ar fi schimbata definitiv ?
R.- O, da! Evident!

Catolicismul si Europa

I.- Istoria crestinismului, istoria Europei…
R.-  Da, da. Ei ascund multe, multe lucruri… Ei au mainile patate cu sangele a milioane de oameni. Si pentru aceste afirmatii nu trebuie sa trec pe la Arhivele Secrete. Amintiti-va doar de Inchizitia care a ucis de-a lungul timpului milioane de oameni. Deci au sange pe maini?

I.- Cucerirea Americii. Distrugerea civilizatiilor precolumbiene..
R.- Acelasi si acelasi lucru. Din nou a fost vorba de vina lor…In numele Domnului s-au dus la ei si, pur si simplu, i-au ucis.

I.- Au fost pusi sa aleaga intre crestinare fortata sau moarte…
R.- Este un lucru cunoscut si acceptat ca papa Pius al IX-lea i-a ajutat doar pe evreii convertiti la crestinism, intorcandu-si fata de la evreii care nu au dorit sa se converteasca. Au mult sange pe maini, de unde rezulta ca au multe lucruri de ascuns

I.- Credeti ca din cauza acestor motive un credincios catolic protestant de astazi ar trebui cumva sa se simta vinovat?
R.- Nu, in niciun caz. Vedeti, eu, spre exemplu, m-am nascut in anul 1976, nu sunt vinovat de nimic…

I.- Clar..
R.- Pentru o buna bucata de timp m-am considerat un catolic, nu ma voi considera niciodata precum un israelian care este convins ca responsabilitatea faptelor sale il va urmari pana intr-a cincea generatie. Responsabilitatea mea ca om incepe doar din momentul in care m-am nascut. Nu am ucis sau jefuit pe nimeni, sunt la fel de bun ca un sfant…



I.- Cum vedeti totusi viitorul Bisericii Catolice in contextul actual? Cu atat mai mult cu cat generatiile de tineri de astazi nu mai sunt atrase de crestinism, preferand o viata cat mai libertina?
R.- Cred ca Biserica Catolica se va confrunta cu un numar din ce in ce mai mic de credinciosi dispusi sa-i calce pragul, deoarece este o biserica intoarsa spre trecut. Biserica Catolica a devenit mai mult o destinatie turistica. Te duci acolo si vezi un individ imbracat in alb. Este amuzant deoarece joaca un rol, nimic mai mult.

I.- Este un spectacol gol, lipsit de spiritualitate?

R.- Este un spectacol complet gol, nu doar gol… Multi dintre credinciosi se multumesc doar sa viziteze Basilica Sfantul Petru din Vatican. Toti au ajuns sa se duca acolo doar pentru arta si cultura, nu pentru cautarea autenticului religios…

I.- Avem in acest caz de a face cu un pelerinaj turistic care a inlocuit pelerinajul religios?
R.- Este atat de evident…Am fost de 2-3 ori in Vatican, duminica in timpul amiezei, si l-am vazut pe papa iesind la fereastra si binecuvantand pe toata lumea in mai multe limbi. Era de-a dreptul amuzant. Imi placea sa vad asta ca simplu turist. Nu imi pasa de ce zicea, nu cred ca ma voi duce in fiecare duminica la biserica doar pentru ca o cere papa. Nu am de ce sa fac asta. Relatia mea cu Dumenzeu este una personala si ma priveste doar pe mine si pe El…

I.- Inteleg… vedeti totusi o renastere, o revigorare a Bisericii Catolice?
R.- Cu papa din prezent? Nu, niciodata. Este un personaj cu vederi extrem de conservatoare. A facut parte dintotdeauna din Congregatie…congregatie care nu este altceva decat urmasa vechii Inchizitii. Papa din prezent este o persoana careia nu-i plac oamenii care au idei opuse doctrinei catolice. Sub acest papa totul va ramane neschimbat…Apropo, stiti cum se masoara popularitatea unui papa? Se face in functie de donatiile pe care le primeste din lumea intreaga…Papa Ioan Paul II a fost mult, mult mai popular decat papa Benedict al XVI-lea… Deoarece penultimul papa primea din partea credinciosilor milioane si milioane de dolari in fiecare an, iar papa Benedict nu reuseste sa stranga nici macar jumatate din sumele de bani stranse anual de papa Ioan Paul II…De unde reiese ca oamenii nu-l prea plac…

Razboiul religios

I.- Putem crede ca biserica catolica pierde astazi un razboi, iar terenul este ocupat de alte religii precum islamul sau cultele neo-protestante?
R.- Din acest conflict religios pierd doar oamenii care au nevoie de ghidare, care nu au curaj sa creda singuri. Mereu vor exista oameni care au nevoie de indrumare spirituala deoarece nu sunt capabili sa-si stabileasca singuri o relatie cu Dumnezeu. Probabil multi vor migra spre o alta religie, alta categorie isi va pierde credinta si va devei atee, dar este un fapt evident ca Biserica Catolica va continua sa isi piarda din numarul de credinciosi. Cu siguranta.

I.- Poate fi acesta inceputul sfarsitului pentru catolicism?
R- Nu, deloc, poate in Europa doar. Vedeti, avem aici contra-exemplul Americii de Sud, un continent unde traiesc cei mai multi catolici din lume, o mare parte dintre acestia fiind deosebit de ferventi. De asemenea, creste numarul credinciosilor din Africa, asa ca nu cred ca Biserica Catolica va disparea in viitorul apropiat. Nu uitati nici de milioanele de catolici care s-au nascut in aceasta religie, chiar daca nu mai sunt practicanti.

I.-  Inapoi la cartea dvs. In acest volum ati ales in mod deliberat sa amestecati fapte si evenimente istorice, reale, cu actiunea fictiva. Este o reteta buna pentru o carte atractiva, daca ne aducem aminte de succesul Codului lui DaVinci. Astazi traim intr-o lume “semi-libera”, deci credeti ca este mai bine sa oferi adevarul mascat si actiunea fictiva, decat sa expui fapte, date si cifre?
R.- Vedeti, fictiunea atrage mai multi oameni. Cartile de fictiune si nuvele, spre exemplu, sunt mult mai citite decat cartile care ofera documente. Iar eu nu sunt un documentarist perfect, avand o formatie de scriior de fictiune si nuvele. Dar sustin orice initiativa de a expune o lucrare care sa contina doar documente despre acest caz. Dar pentru ca imi doresc ca mesajul meu sa ajunga la un numar cat mai mare de oameni, voi alege intotdeauna acest mod de a scrie cartile. Da, aveti dreptate, este o reteta care functioneaza.

I.- Credeti ca “Ultimul papa” poate fi folosita ca un fel de “manual al incepatorului” de catre oricine ajunge sa fie atras de studiul dedesubturilor politicii internationale?
R.- Da, a fost scrisa si in acest scop…acest gen de carti are succes si din cauza ca Biserica este inchisa, lipsita de transparenta si secretoasa, chiar si in zilele noastre. Iar cel mai bun exemplu este acela ca nu avem acces la Arhivele Secrete. Nu stim nici macar in prezent ce se intampla cu adevarat acolo, care sunt planurile lor. Stim doar ce vor ei sa aflam. La fel ca acum 800 de ani…In aceste conditii, oamenii simt nevoia sa caute alte cai de revelare a Adevarului. Iar in momentul cand au sansa sa citeasca carti care ofera o alta versiune decat cea prezentata de biserica, atunci se duc si le cumpara.

I.-  Ati declarat ca nu sunteti un credincios catolic practicant. V-au atras cumva si alte religii?

R.- Nu, nu. Nu sunt atras in mod special de nicio religie. Cred ca orice religie este pur si simplu rea…Cred ca orice religie este precum un cancer…ceva de care sa te feresti.Dupa cum am mai spus, nu ar trebui sa avem lideri religiosi care sa ne spuna ce sa facem. Nimeni nu stie cu adevarat ce este un pacat si ce nu este…Dumenzeu nu a venit aici sa ne arate pacatele. Cred ca in interiorul profund al fiintelor noastre, stim cu totii ce este bun si ce este rau.

Cum a ajuns "Ultimul Papa" un best seller

I.- Spuneti-ne mai multe depre carte. Este o carte in care actiunea se incheie sau planuiti sa continuati actiunea intr-o viitoare carte similara?
R.- Nu, actiunea incepe si se incheie in acest volum. Am incercat sa creez un personaj principal, in acest caz jurnalista de origine anglo-portugheza Sarah Monteiro. Ei bine, in carte, jurnalista Sarah Monteiro nu stie la inceput nimic despre subiectul asasinarii papei. Am creat acest personaj pentru ca cititorul sa se indentifice intr-un personaj asemenea siesi, care nu stie nimic despre moartea papei. Intr-adevar, majoritatea oamenilor nu cunosc astfel de amanunte. Am vrut ca pesonajul principal sa fie intr-un fel, un aliat al cititorului, deoarece atat jurnalista cat si cititorul nu stiu nimic despre subiect, dar afla totul pe parcursul romanului. Exista o legatura intre personaj si cititor, o legatura pe care am vrut sa o stabilesc inca de la bun inceput. Am insistat, de asemenea, ca partea de fictiune sa aiba o stransa legatura cu evenimentele istorice reale. In acest sens, capitolele pur istorice sunt foarte bine evidentiate in interiorul cartii, astfel incat cititorul va sti ca parcurge un capitol care abunda in documente si fapte istorice. Dupa ce cartea va fi citita, sper din toata inima ca cititorii sa ajunga sa cunoasca la fel de multe pe cat cunoaste personajul principal din carte. Jurnalista Sarah Monteiro, reveleaza adevarul si lumina catre cititor. Sunt convins ca oamenilor le va placea modul in care este scrisa carte precum si felul in care sunt expuse evenimentele. Chiar si astazi primesc mii de e-amailuri zilnic in care oamenii spun ca le place modul in care a fost scrisa cartea.

I.- In acest sens, cum a fost cartea primita de publicul portughez?

R.- A fost foarte bine primita. S-a vandut in sute de mii de exemplare, le-a placut intr-adevar. Trebuie retinut un aspect: cand scrii o carte, trebuie sa retii ca vor fi oameni care vor iubi ce scrii, precum si oameni care te vor ura din prima clipa. Nu vei avea niciodata o majoritate de 100% care va aprecia scrierile tale. Este pur si simplu imposibil. Cartile mele sunt best-seller-uri pretutindeni, personal sunt foarte fericit in acesta directie…

I.- Dar in afara granitelor Portugaliei? Cum a fost primita cartea peste tot in lume unde a fost tradusa?
R.- Am avut un success de proportii pe plan mondial. In Statele Unite, in Brazilia, am fost best-seller. Ceea ce ma surprinde si pe mine este ca volumul a avut un succes neasteptat in Asia, in tari precum China, Japonia, Indonezia, Taiwan, tari unde nu traieste o majoritate catolica. In Israel s-a vandut forte bine, va dati seama? In Israel, unde sunt foarte putini catolici. Este deja interesant ca oameni din cele mai diverse culturi si religii si-au aratat interesul referitor la subiect si au dorit sa citeasca aceasta carte.

I.- In mod evident, prin intermediul acestei cartei ati reusit sa starniti interesul Bisericii Catolice…
R.- Da, nu a fost mare lucru, a trebuit doar sa-mi public cartea in Italia…Apropo, in Italia cartea s-a vandut de asemenea foarte bine. Responsabil este publicul cititor italian care este familiar cu subiectul asasinarii papei. Italienii au iubit cartea inca de la lansare. Chiar si in interiorul Vaticanului a circulat cartea mea, si multi dintre prelatii de acolo au citit-o. De exemplu, am primit o cerere din partea Vaticanului in care imi cereau sa le trimit doua exemplare ale cartii scrise in portugheza…Cererea a fost facuta de jurnalistii oficiali ai Vaticanului…M-am dus la Roma doar pentru a le inmana personal volumele, am vorbit putin cu ei si i-am intrebat cum a fost cartea primita de Vatican…Stiti ce mi-au raspuns?-O, este o carte pe care o citesc toti cei din interiorul Vaticanului, dar nimeni nu o sa recunoasca vreodata ca a citit-o…Cartea mea deja apartine indexului Cartilor Interzise de Vatican..

I.- Chiar si astazi?
R.- Ei, glumeam putin, inapoi la intalnirea cu jurnalistii Vaticanului, i-am mai intrebat ce fel de reactii au mai fost, sau ce pot sa imi mai spuna despre felul in care mi-au primit cartea. Mi-au raspuns neoficial, bineinteles, ca a fost un inalt cardinal care a declarat la o ocazie, ca tot ceea ce este scris in cartea mea este totalmente adevarat. Asa ca trebuie sa avem grija…Pentru mine, reactia lor nu a fost deloc surprinzatoare. A fost doar o confirmare neoficiala a faptelor.



I.- Subiectul in sine este exploziv…Asasinarea unui papa in plin secol XX...
R. - Nu a fost singurul…

I.- Dupa ce ati publicat cartea, dumneavoastra, familia sau prietenii apropiati, ati primit amenintari cu moartea sau au fost tentative de asasinat?

R.- Nu, niciodata. Dar sa va spun un fapt interesant. Mi s-a furat odata calculatorul din casa, locuiesc la etajul doi, deci nu era ceva imposibil de facut. Am fost jefuit noaptea, in timp ce dormeam si nu am simtit absolut nimic. Hotul, sau hotii nu au furat nimic altceva, nici bani cash, carti de credit sau bijuterii, nimic, doar computerul meu. Am fost un pic panicat, deoarece cartea “Ultimul Papa” se afla exact in acel computer, nu o lansasem inca…Toate datele necesare cartii erau acolo, trebuia sa o iau iarasi de la zero…A trebuit sa imi sun prietenul, acel prieten care l-a asasinat pe papa. El traia pe vremea aceea. I-am spus precipitat ce se intamplase, si el m-a linistit spunandu-mi ca se va ocupa personal de acest incident. Evident, in prealabil m-am dus la politie, am depus plangerea, politia si-a inceput propria ancheta de investigatii. In fine, dupa doar o luna, computerul a aparut in stare intacta, cu toata cartea si informatiile mele stocate inauntru.

I.- Cum asa? A aparut pur si simplu in fata casei dvs?
R.- Nu, nu chiar asa. Politia m-a cautat spunandu-mi doar atat: computerul dvs. a reaparut, va rugam sa veniti pentru a-l recupera de la sectia noastra de politie…

I.- Suna deopotriva imposibil si incredibil…
R.- Stiu, pare un caz de masina furata si apoi regasita…Dupa acel incident, nu s-a mai intamplat nimic.

I.- Deci nu sunteti speriat, nu va mai temeti pentru viata si securitatea dvs.
R.- Nu, deloc, nu mai exista nicio problema, sunt sigur ca prietenul meu a avut grija de tot…

I.- Cum va explicati asta?
R.- El mi-au dat de inteles ca pot scrie asta, nimeni nu ma va mai deranja in vreun fel…Iar eu mi-am crezut prietenul, nu aveam oricum de ales…Vaticanul stie ca totul a fost adevarat, si nu mai au cum sa evite sau sa opreasca adevarul.

I.- Inapoi la prietenul dvs, care cu siguranta este personajul cheie al intregii carti. Cum l-ati intalnit prima oara pe insusi asasinul papei Ioan Paul I?

R.- L-am intalnit in Londra. Nu a fost nimic special. L-am intalnit intr-o scoala obisnuita. Initial o asteptam pe prietena mea care lucra la acea scoala, cand a aparut acest om.Ma asteptam sa vorbim putin la inceput, dar convorbirea noastra s-a intins pe parcursul mai multor ore. Ne-am lasat datele de contact unul altuia, urmand sa ne mai intalnim.

I.- Asa, pur si simplu?
R.- Da, stiu ca pare surprizator pentru oricine, dar asa a decurs… Eu sunt portughez, sunt prieten cu toata lumea, la fel si italienii. Vad acum ca si romanii sunt la fel, foarte deschisi, foarte prietenosi…Iar datorita faptului ca prima noastra conversatie decursese atat de bine, nu imi aduc aminte acum despre ce altceva am mai vorbit cu el, dar apoi am continuat sa vorbim frecvent la telefon deoarece el traia in Italia iar eu locuiam in Porto. Am comunicat mult cu el si prin intermediul Internetului. Asa am ajuns sa ne cunoastem mai bine si am devenit preteni apropiati. L-am vizitat in Italia, el mi-a intors vizitele in Porto…

I.- Cand a decis sa va spuna cine a fost el de fapt si ce lucruri a savarsit?
R.- S-a intamplat in luna aprilie a anului 2005, imediat dupa moartea papei Ioan Paul II.

I.- Si dvs. l-ati crezut inca de la bun inceput?

R.- Da, l-am crezut pentru ca dupa ce mi-a povestit faptele, la un interval de doar doua luni mi-a trimis spre confirmare o serie de documente din interiorul Vaticanului, care dovedeau legaturile sale cu crima. Erau documente depre care vorbeau inclusiv autorii citati de dvs., David Yallop si John Cornwell. In cartile lor, ei afirma ca aceste documente nu au aparut in public niciodata, si totusi eu le-am avut in mainile mele si le-am studiat pe indelete. Printre documente se numara si faimoasa “Lista Pecorary”, lista cu toti prelatii catolici care faceau parte din masonerie, printre alte documente se numarau si cele referitoare la schimbarile si demiterile pe care papa Ioan Paul Iurma sa le faca chiar de a doua zi. Jurnalul personal al papei se numara de asemenea printre acele documente…

I.- Deci ati avut acces chiar si la jurnalul papei?

R.- Da, trebuie sa mentionez totusi ca am avut acces la acele documente doar pentru o perioada foarte scurta de timp… Cred ca jurnalul sau va fi publicat in viitorul apropiat…

I.- Intentionati sa-l publicati tot dvs.?
R.- Nu, nu am nicio legatura cu viitoarea publicare a jurnalului papei…Jurnalul va fi publicat doar atunci cand se vor implini 40 de ani de la moartea sa. Asta pot sa va spun cu siguranta…

I.- Acestea fiind spuse, in incheierea acestui interviu, domnule Luis Miguel Rocha, tin sa va multumesc atat in numele portalului Descopera.ro, cat si in numele utilizatorilor nostri de pe Internet!

R.- Si eu va multumesc, de asemenea, pentru interviu!

Concurs:  Castiga cartea lui Luis Miguel Rocha - “Ultimul Papa”

Intoarce-te inapoi la articolul despre Vatican!