Prima pagină D:News

Coreea de Sud investeşte un miliard de dolari într-un proiect gigantic, fără precedent

01.22.2013 | ● Vizualizări: 1682
Proiectul K-DEMO are potenţialul să facă realizabilă energia nepoluantă din fuziunea nucleară     + zoom
Galerie foto (2)

Coreea de Sud s-a angajat să dezvolte în colaborare cu laboratorul american PPPL (Princeton Plasma Physics Laboratory) un concept preliminar al unui reactor care va produce energie prin fuziune nucleară. Proiectul intitulat K-DEMO (Korean Demonstration Fusion Power Plant) are ca obiectiv proiectarea unei centrale care să fie construită după 2030 în Daejeon, sub coordonarea Institutului Naţional de Cercetare asupra Fuziunii (NFRI).

Acesta nu este singurul proiect de acest tip în care investeşte ţara asiatică: Coreea de Sud dezvoltă deja proiectul K-STAR (Korea Superconducting Tokamak Advanced Research) şi contribuie bani la reactorul experimental ITER, în valoare de 15 miliarde de euro, ce se construieşte în Cadarache, Franţa, în urma unei colaborări internaţionale.

Proiectul K-DEMO doreşte să fie următorul pas spre realizarea centralelor comerciale care să obţină energie din fuziunea nucleară, centrala ce va fi construită în Daejeon urmând să fie prima centrală de acest tip care va contribui energie electrică într-o reţea naţională de leectricitate.

„Este o strategie foarte înţeleaptă din partea coreenilor să profite de experienţa pe care au obţinut-o prin costruirea ITER şi să o folosească pentru a construi o centrală de fuziune precum K-DEMO”, comentează Stephen Dean, preşedintele grupului Fusion Power Associates.



Conform reprezentanţilor PPPL, centrala K-DEMO va servi drept prototip pentru reactoarele de fuziune comerciale, urmând să genereze „aproximativ un miliard de waţi de putere timp de câteva săptămâni în şir”, adică mult mai multă energie decât ITER, care are drept obiectiv producerea a 500 de milioane de waţi pentru 500 de secunde până la finalul deceniului 2020.

Ministerul Educaţiei, Ştiinţei şi Tehnologiei din Coreea de Sud a anunţat că dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru a construi K-DEMO reprezintă o prioritate pentru următorii 10 ani, urmând să ducă la obţinerea cunoştinţelor necesare pentru construirea unei centrale de fuziune între 2022 şi 2036. Guvernul coreean a anunţat că intenţionează să investească un trilion de woni (aproximativ 940 de milioane de dolari) în acest proiect. Conform unei surse din minister, 300 de miliarde de woni au fost deja obţinuţi. Reprezentanţii guvernului se aşteaptă ca proiectul să creeze 2.400 de locuri de muncă în prima fază, care va dura până în 2016.

Robert Goldston, fostul director al laboratorului PPPL, crede că proiectul K-DEMO este fezabil, fiind convins de seriozitatea coreenilor după ce a fost martor la proiectul precedent, K-STAR. „În timpul proiectului K-STAR Asia a trecut printr-o criză financiară, dar reprezentanţii guvernului şi oamenii de ştiinţă specializaţi în fuziune au rămas fermi şi au dus până la capăt proiectul, în ciuda tuturor dificultăţilor”, spune Goldston. „Sentimentul meu este că echipa coreeană, la toate nivelurile, este extrem de dedicată acestui proiect, indiferent de piedici – iar proiectele mari mereu întâmpină obstacole”, a mai declarat Goldston.

Lee Gyung-Su, cercetător în cadrul NFRI, afirmă că ţara sa are o nevoie disperată de energia pe care fuziunea nucleară ar putea-o genera: „Coreea de Sud nu are resurse energetice”, explică specialistul. „Densitatea populaţiei este foarte mare, iar ţara consumă foarte multă energie. De aceea avem altă perspectivă asupra fuziunii nucleare în comparaţie cu SUA”, spune Lee.

Americanii se arată sceptici în privinţa proiectului K-DEMO, subliniind că proiectul ITER a avut parte de amânări repetate şi de creşteri ale costurilor. „Este evident deja faptul că centralele comerciale ar fi prea mari şi prea costisitoare, având un cost de operare prea mare pentru a putea genera energie la un preţ competitiv”, afirmă Thomas Cochran, consultant în cadrul Natural Resources Defense Council din Washington DC. Cochran recomandă coreenilor să cheltuiască mai degrabă banii pe tehnologii care pot avea un impact în termen apropiat asupra emisiilor de carbon şi asupra schimbărilor climatice.

Lee recunoaşte întârzierile proiectului ITER, însă afirmă că problemele s-au datorat managementului, nu tehnologiei. „Programul a fost reparat, nu mai sunt probleme din punct de vedere al termenului. Iar aceste riscuri există în cazul oricărui efort ştiinţific nou, iar investiţia în cercetare şi dezvoltare a fost făcută în ciuda riscurilor inerente”, explică cercetătorul coreean.

„Suntem dispuşi să ne asumăm riscurile, pentru că avem nevoie de inovaţie ca să supravieţuim”, a concluzionat Lee.

Surse: Nature, Princeton