Până acum, se considera că plânsul bebeluşilor este, în esenţă, un comportament neintenţionat, instinctiv, legat de supravieţuire: copiii foarte mici plâng atunci când resimt senzaţii neplăcute, părinţii putând astfel să îşi dea seama că se întâmplă un lucru potenţial periculos pentru copil. Dar, recent, opinia unui specialist japonez confirmă un lucru pe care părinţii l-au bănuit întotdeauna: unii bebeluşi pot plânge „prefăcut”, pentru a primi mai multă atenţie din partea părinţilor.