A existat ceva extrem de important pentru cei care, în 1992, au venit de departe să-l salute pe Regele Mihai: felul în care aceşti oameni înstrăinaţi de viţă nobilă urmau să-şi lege viaţa de cea a României. Calea prin care îi vor oferi un exemplu de eleganţă, de moralitate, de implicare, de decenţă, de strălucire, de nobleţe. Exemplul viu, nu cartea cu poze. Fiinţa, nu eticheta. Visul, nu închipuirea.