Pentru a se asigura că aude paşii de altfel silenţioşi ai unei pisici şi nu proprii paşi, şoarecele a dezvoltat o abilitate de a „închide” în creier zgomotul produs de propriul mers. Există o legătură directă între cortexul motor al creierului şi cortexul auditiv care spune „acum alergăm, nu acorda atenţie sunetului paşilor”.