Prima pagină Maratoanele Descopera Mari întrebări

Ce este vântul solar?

Alexandru Voiculescu | 07.01.2018 | ● Vizualizări: 494
Credit: Pexels     + zoom
Galerie foto (1)

Vântul solar emană plasma şi particule de la Soare în spaţiul cosmic. Deşi vântul este constant, proprietăţile sale nu sunt. Ce cauzează acest flux, de ce are variaţii în proprietăţi şi cum poate afecta Pământul?

Coroana, stratul extern al Soarelui, atinge temperaturi de 1,1 milioane de grade Celsius. La acest nivel, gravitaţia astrului nu poate ţine particulele care se deplasează mult prea rapid şi de aceea se îndepărtează şi ies de sub influenţa stelei, scrie Space.

Activitatea Soarelui se schimbă pe parcursul ciclului de 11 ani, cu variaţii ale numărului de pete solare, niveluri de radiaţii şi cu variaţii de material ejectat. Acestea afectează proprietăţile vântului solar, inclusiv câmpul său magnetic, viteza, temperatura şi densitatea. De asemenea, există diferenţe şi în funcţie de locul de pe Soare din care provine vântul solar.

Spre exemplu, viteza vântului este mai mare deasupra găurilor coronale, atingând viteze de 800 km/s. Temperatura şi densitatea deasupra acestor zone sunt mai mici, iar câmpul magnetic este slab, astfel încât materialul poate scăpa mai uşor în spaţiu. Aceste găuri apar la poli şi la latitudinile mici, ajungând la dimensiuni maxime atunci când activitatea solară este la minim. Temperaturile din vântul solar rapid pot atinge 800.000 de grade Celsius.



În jurul ecuatorului, vântul solar are viteze mai mici, în jur de 300 km/s, dar temperaturile ating chiar şi 1,6 milioane de grade Celsius.

Soarele şi atmosfera sa sunt realizate din plasmă, un amestec de particule cu sarcină pozitivă şi negativă la temperaturi extrem de mari. Dar pe măsură ce materialul părăseşte Soarele, purtat de vântul solar, capătă o consistenţă gazoasă.

Cum poate afecta Pământul

Pe măsură ce se îndepărtează de stea, vântul poartă aceste particule şi norii magnetici, care sunt emişi în toate direcţiile, inclusiv către planeta noastră.

Dacă materialul ar atinge suprafaţa Pământului, radiaţia ar anihila orice formă de viaţă. Acest lucru nu se întâmplă datorită câmpului magnetic care protejează Terra, deviind emisiile Soarelui.

Totuşi, în anumite situaţii, Soarele emană cantităţi mari de plasmă, numite ejecţii de mase coronale (CME - coronal mass ejections), numite mai simplu şi furtuni solare. Acestea sunt mai des întâlnite în perioada activă a ciclului, cunoscută ca maximul solar şi au astfel un efect mai puternic decât vântul solar standard.

„În ciuda importanţei lor, savanţii nu înţeleg pe deplin originile şi evoluţia CME-urilor, nici structura şi întinderea în spaţiul interplanetar”, au precizat cei de la NASA pe site-ul STEREO (Solar Terrestrial Relations Observatory). Această misiune a agenţiei spaţiale are miza de a aduce răspunsuri satisfăcătoare în ceea ce priveşte vântul solar.

Atunci când vântul solar care aduce CME-uri şi alte impulsuri puternice de radiaţie în câmpul magnetic terestru, poate duce la comprimarea câmpului magnetic, un proces cunoscut sub numele de reconxiune magnetică. Particulele ajung la polii magnetici ai planetei, ducând la fenomenul spectaculos cunoscut drept auroră boreală.

Terra este oarecum o excepţie, în sensul că este oarecum ferită de forţa vânturilor solare, faţă de alte corpuri solide din Sistemul Solar. Luna, satelitul nostru natural, are suprafaţa în permanenţă bombardată din cauza lipsei unui câmp magnetic. Mercur, deşi are un câmp magnetic, se află prea aproape de Soare pentru ca suprafaţa să nu simtă efectele radiaţiilor.

Chiar şi în această relativă siguranţă, există efecte negative. Spre exemplu, sateliţii care orbitează Pământul pot fi avariaţi, iar GPS-ul poate fi de asemenea afectat.

Vântul solar străbate distanţe enorme. Misiunea New Horizons a NASA a continuat să îl detecteze chiar şi în spaţiul dintre Uranus şi Pluto.

Studierea vântului solar

Cu toate că de existenţa vântului solar se ştie din anii '50 şi în ciuda faptului că au existat mai multe misiuni cu miza de a afla mecanismele acestuia, ejecţiile şi procesele din coroana solară au rămas extrem de enigmatice. Sonda solară Parker, care va fi lansată în vara acestui an, şi-a propus mai mult decât precedentele misiuni: să „atingă” Soarele. Sonda va avea o orbită în jurul Soarelui mult mai mică decât celelalte nave spaţiale din trecut, iar cu o serie de instrumente, va preleva date esenţiale despre înţelegerea originii şi evoluţiei vântului solar.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O ,,gaură'' imensă a produs vânturi solare ce au atins şi Pământul. Care au fost efectele

Astronomii au descoperit cum câmpul magnetic al Pământului supravieţuieşte furtunilor solare intense

Vremea extremă din prezent ar putea fi provocată de ciclul solar

Cercetătorii au descoperit un detaliu surprinzător cu privire la interacţiunea între planeta Marte şi particulele solare