Prima pagină Natura

Dacă Oceanul Atlantic dispare, viitorul geologic al Terrei este total diferit faţă de cum ne-am imaginat

Alexandru Voiculescu 02.16.2019 | ● Vizualizări: 904
Credit: 123RF     + zoom
Galerie foto (1)

Într-un nou studiu, savanţii conduşi de Zheng-Xiang Li de la Curtin University din Perth, Australia, au precizat că supercontinentele şi superoceanele se formează şi se dezintegrază în cicluri care câteodată păstrează crusta oceanică şi câteodată o reciclează în interiorul planetei.

„Sugerăm că structura mantalei Terrei devine complet reorganizată la fiecare al doilea supercontinent (sau la fiecare ciclu alternativ) prin regenerarea unui nou superocean şi un nou inel de foc”, a precizat Li pentru Live Science.

Inelul de foc reprezintă un lanţ de zone de subducţie din jurul Pacificului unde crusta oceanică se scufundă sub continente. Vulcanii şi cutremurele sunt frecvente în jurul acestui inel - de aici şi numele.

Istoria supercontinentelor are multe necunoscute, dar savanţii devin din ce în ce mai convinşi că masa de uscat converge într-un singur continent gigantic o dată la fiecare 600 de milioane de ani. Primul a fost Nuna, care a existat acum 1,6 - 1,4 miliarde de ani. Acesta s-a dezintegrat şi s-a reformat în Rodinia acum 900 de milioane de ani. Acesta la rândul lui s-a dezintegrat acum 700 de milioane de ani. Apoi, acum circa 320 de milioane de ani, s-a format Pangaea.



Există un tipar alternativ?

Există tipare în circulaţia mantalei (stratul de sub crusta Pământului) care se potrivesc cu ciclul de 600 de milioane de ani. Dar unele depozite aurifere şi minerale şi unele semnături geochimice din roca veche reapar într-un ciclu mai lung - unul care este mai aproape de un miliard de ani. Într-o lucrare publicată în aprilie în Precambrian Research şi publicată recent online, Li şi colegii săi susţin că Pământul are două cicluri: cel de 600 de milioane de ani al supercontinentelor şi cel de un miliard de ani al oceanelor. Fiecare supercontinent se rupe şi se reformează prin cele două metode.

Acestea se numesc „introversie” şi „extroversie”. Pentru a înţelege introversia, trebuie să ne imaginăm un supercontinet înconjurat de un singur superocean. Continentul începe să se rupă în bucăţi, separat de un nou ocean intern. Apoi apar procese de subducţie în noul ocean format. În aceste locuri, crusta oceanică ajunge în mantaua Pământului. Oceanul intern este înghiţit în interiorul planetei. Continentele se apropie din nou unul de altul, formând un nou supercontinent.

Pe de altă parte, extroversia, creează atât un continent nou cât şi un ocean nou. În acest caz, un supercontinet se rupe, creând acel ocean intern. În acest timp, subducţia nu apare în oceanul iintern, ci în superoceanul care înconjoară continentul. Pământul înghite superoceanul, trăgând crusta spre ocean, înconjurând globul. Practic, supercontinentul se întoarce pe dos: vechile zone de coastă se lovesc pentru a forma zona internă şi lanţuri muntoase, iar zonele de ruptură devin zonele de coastă. Între timp, oceanul intern este acum superoceanul care înconjoară supercontinentul.

Echipa de cercetători a susţinut că în ultimele două miliarde de ani, introversia şi extroversia au alternat. În acest scenariu, supercontinentul Nuna s-a rupt şi a format Rodinia prin introversie. Superoceanul Nunei a supravieţuit, devenind superoceanul Rodiniei, pe care savanţii l-au numit Mirovoi. Nuna şi Rodinia au configuraţii similare, ceea ce susţine noţiunea că Nuna doar s-a dezintegrat şi s-a reformat rapid.

Dar apoi, crusta oceanică a lui Mirovoi a început să se subducă. Rodinia a fost dezintegrată pe măsură ce superoceanul său dispărea. S-a reunit pe partea cealaltă a planetei, formând Pangeea, cu un nou superocean numit Panthalassa.

Viitorul Terrei

Desigur, şi Pangeea s-a dezintegrat, formând continentele de astăzi. Rămăşiţele Panthalassei au supravieţuit, fiind crusta Oceanului Pacific.

Dacă tiparul se păstrează, viitorul supercontinent se va forma prin introversie. Oceanul intern creat de ruperea Pangeei, Atlanticul, Oceanul Indian şi oceanele sudice se vor închide. Oceanul Pacific se va extinde pentru a deveni superoceanul noului supercontinent. Savanţii numesc acest viitor continent teoretic Amasia. totuşi, în acest moment, Pacificul devine mai mic prin procesele de subducţie care „mănâncă” din crusta oceanică, dar se poate ca această tendinţă să nu continue.

Oricum, viitorul geologic al Pământului rămâne incert. Modelele care încearcă să combine mişcările continentelor Terrei cu dinamica internă a mantalei poate ajuta la determinarea dacă metodele de introversie şi extroversie sunt realiste.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cele trei mari supercontinente care au dominat Terra. Care va fi viitorul Pământului?

Supercontinentele viitorului: cum va arăta Pământul peste 200 de milioane de ani?

Lucruri de ştiut despre supercontinentul Pangeea, masa de uscat care a modelat istoria evoluţiei vieţii din ultimii 300 de milioane de ani

Au supravieţuit divizării supercontinentului Pangaea şi trăiesc şi astăzi printre noi