Prima pagină Sporturi

Altfel de campioni (I)

Adrian Nicolae 01.14.2008 | ● Vizualizări: 2820
Altfel de campioni (I)     Eddie Edwards, schi + zoom
Galerie foto (1)

Se spune ca in lumea dura a sportului nu exista decat un singur invingator, un singur om sau o singura echipa care isi poate castiga dreptul de a purta laurii victoriei si de a fi in atentia intregii lumi. Invinsii sunt repede uitati si tot efortul lor este considerat zadarnic. Exista insa si reversul medaliei : oameni care au devenit celebri nu atat prin performantele lor atletice cat, mai ales, prin daruirea si puterea de a continua lupta in ciuda esecurilor umilitoare. Paradoxal, unii dintre ei au reusit sa ajunga atat de cunoscuti incat au eclipsat total chiar si pe adevaratii campioni.

Eddie „Vulturul” Edwards

Putini mai stiu cine a castigat proba de sarituri cu schiurile la Olimpiada de iarna din 1988, de la Calgary. In schimb, orice pasionat al sporturilor de iarna isi aminteste de britanicul Eddie Edwards, cel poreclit ‘’Vulturul’’, vedeta incontestabila a acelei competitii.

Eddie, pe numele sau adevarat Michael Edwards, un simplu muncitor part-time in constructii, avea sa isi castige faima internationala in urma pasiunii sale pentru sariturile cu schiurile. Lipsit de orice sprijin material, acesta decide sa inceapa antrenamentele pe care si le va finanta singur o buna bucata de vreme. Alaturi de Chuck Berghorn, administrator al pistei de sarituri din Lake Placid, New York, pe care il va numi antrenorul sau , Eddie era pregatit sa isi transforme visul in realitate. In ciuda echipamentului rudimentar (Edwards era nevoit sa poarte cate sase perechi de sosete ca sa poata incalta bocancii cu cateva numere mai mari, imprumutati de la Berghorn), tanarul britanic se pregatea asiduu si parea mai aproape decat oricand de marea performanta.

Prima aparitie internationala a schiorului englez a avut loc in 1987, atunci cand a reprezentat Marea Britanie la Campionatul Mondial de Sarituri. Desi a ocupat numai locul 55, Eddie avea sa socheze un an mai tarziu, atunci cand primea dreptul de a participa la Olimpiada de iarna de la Calgary, din postura de unic aplicant pentru proba de sarituri.

Oficialii competitiei au crezut initial ca este vorba de o gluma. Parea imposibil ca un barbat scund, care cantarea 82 de kilograme, cu 9 kilograme mai mult decat cel mai greu competitor, si care, pe deasupra, era nevoit sa poarte permanent ochelari de vedere, sa poata concura alaturi de cei mai valorosi sportivi ai momentului. Ba mai mult, recordul personal al lui Eddie era de doar 77 de metri, mult prea mic pentru standardele olimpice moderne.In ciuda acestor handicapuri, Eddie Edwards avea sa devina in cel mai scurt timp favoritul spectatorilor, primind ovatii la scena deschisa in momentul sariturilor.

Asa cum era de asteptat, schiorul britanic s-a comportat lamentabil. Performanta sa de numai 73,7 metri avea sa il propulseze pe locul 56 din 57 posibile, asta in conditiile in care ultimul participant fusese descalificat. Nimic nu il oprea insa pe Eddie Edwards din drumul sau catre inimile fanilor din toata lumea. Practic, castigatorul competitiei, finlandezul Matti Ensio Nykanen, cel care reusise o saritura de 224 de metri, avea sa treaca neobservat. Toate privirile erau atintite asupra lui Eddie, considerat deja „castigatorul moral al intrecerii”.

Publicul il poreclise „Domnul Magoo”, datorita faptului ca nu reusea sa vada aproape nimic prin ochelarii sai uriasi, vesnic aburiti din cauza frigului, asta in timp ce un ziarist il numea „Bombardierul”, aluzie la modul grosolan in care acesta ateriza pe zapada.

La incheierea competitiei, presedintele Comitetului Olimpic avea sa tina un discurs memorabil: „Unii dintre sportivi au reusit sa castige medaliile de aur, unii dintre ei au doborat recorduri, iar unul dintre acestia chiar a reusit sa zboare precum un vultur”. In acel moment, 100.000 de oameni scandau la unison numele schiorului britanic.

Desi regulile competitiei s-au schimbat imediat dupa incheierea Jocurilor Olimpice de iarna de la Calgary, permitand accesul doar primilor 30 de schiori din topul mondial, faima lui Eddie Edwards ajunsese deja in toata lumea. Cu cat mai slabe ii erau rezultatele, cu atat era mai indragit.

Britanicul nu a mai reusit o alta calificare la Olimpiada de iarna desi a concurat pana in 1998. In schimb, a devenit favoritul mass-media participand la numeroase talk-showuri si materiale filmate, ajungand chiar si subiectul unei carti. In 2002, o casa de productie americana a cumparat drepturile de televizare asupra povestii lui Eddie Edwards, filmul urmand sa fie turnat si sa apara pe piata in acest an.

FACTS

Eddie Edwards este, in prezent, cel mai titrat sportiv din proba de sarituri cu schiurile din Marea Britanie. El este primul britanic care si-a reprezentat tara intr-o asemenea proba la Jocurile Olimpice de Iarna.

Eddie este detinatorul recordului national la sarituri in Marea Britanie, cu o performanta de 105 metri.

Recordul mondial la sarituri ii apartine norvegianului Bjorn Einar Romoren, cel care, in 2007, a reusit o performanta de 239 de metri.

Regula instituita de catre Comitetul Olimpic in 1988, prin care nici un schior aflat sub locul 30 mondial nu poate participa la Olimpiada, poarta numele de „Regula Eddie Vulturul”.

Succesul lui Eddie a fost atat de mare dupa Olimpiada de Iarna de la Calgary, incat televiziunile erau nevoite sa ii ofere 10.000 de lire sterline pe ora pentru fiecare transmisie.

Eddie Edwards este, in prezent, unul dintre cei mai cunoscuti agenti sportivi din tara sa, reprezentand un numar mare de atleti si fotbalisti britanici.

Urmariti in partea a doua a materialului „Altfel de campioni”:

Eric “Tiparul” Moussambani – inotatorul solitar
Philip Kimely Boit – scoala de schi a Kenyei

Vizioneaza performanta lui Eddie Edwards la Jocurile Olimpice de Iarna de la Calgary, 1998



ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI