Prima pagină Sporturi

Altfel de campioni (II)

Adrian Nicolae 01.21.2008 | ● Vizualizări: 319
Altfel de campioni (II)     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Nimic nu poate egala sentimentul oferit de triumful la cea mai importanta competitie sportiva a lumii, Olimpiada. Si asta cu atat mai mult cu cat distanta dintre victorie si esec poate fi uneori de ordinul sutimilor, fie ele secunde sau puncte. Istoria Jocurilor Olimpice moderne ne arata insa ca drumul spre glorie nu este intotdeauna cel clasic, o contraperformanta memorabila putand fi garanta notorietatii celui care a obtinut-o.

Eric "Tiparul" Moussambani

Una dintre cele mai mari atractii ale Olimpiadei de la Sydney, din anul 2000, a fost, cu siguranta, exoticul inotator din Guineea Ecuatoriala, Eric Moussambani, cel care urma sa concureze in spectaculoasa proba de 100 de metri liber.

Participant la Jocurile Olimpice fara a indeplini baremele minime de calificare ( 50 de secunde), gratie unei hotarari a Comitetului Olimpic International de a sprijini eforturile tarilor in curs de dezvoltare, Moussambani avea sa devina, in cel mai scurt timp, un erou national si favoritul celor peste 1 miliard de telespectatori din intreaga lume, eclipsand prin simpatie performantele mult mai titratilor inotatori, Ian Thorpe si Pieter van den Hoogenband.

Tanarul inotator de numai 22 de ani urma sa ia startul in prima cursa preliminara alaturi de alti doi concurenti care se bucurasera de acelasi wildcard, reprezentantul Nigerului, Karim Bare si tadjikul Farkhod Oripov. Spre surpriza celor peste 10.000 de spectatori prezenti in sala, cei doi atleti vor fi descalificati, dupa ce luasera startul gresit de doua ori la rand, Eric Moussambani ramanand sa concureze singur in ceea ce, cu siguranta, avea sa devina cursa vietii sale.

Daca olandezul van den Hoogenband avea sa castige cateva zile mai tarziu titlul olimpic cu timpul de 47 de secunde si 84 de sutimi, Moussambani isi va croi drumul spre victorie in incredibilul timp de 1 minut, 52 de secunde si 72 de sutimi, performanta mai mult decat dubla fata de recordul olimpic si chiar mai mare decat rezultatele obtinute la proba de 200 de metri liber. Cursa nu a fost insa una lipsita de emotii. Chiar daca a concurat de unul singur, exoticul inotator si-a speriat serios spectatorii, lasand de mai multe ori impresia ca este pe punctul de a se ineca. Dupa ce a parcurs ultimii metri intr-un efort aproape agonizant si dupa ce inghitise o cantitate apreciabila de apa, Moussambani va ajunge la finish in uralele tuturor celor prezenti.

Imediat dupa incheierea probei, sportivul avea sa declare ca „ultimii 15 metri au fost cei mai grei din viata sa”, asta si pentru ca era prima oara cand concura intr-un bazin de 50 de metri, antrenamentele sale fiind efectuate intr-un bazin de 20 de metri, singurul din Guineea Ecuatoriala. Ba mai mult, Moussambani se apucase de inot cu numai 8 luni inainte de inceperea Jocurilor Olimpice.

In ciuda contraperformantei sale, Eric Moussambani a fost felicitat personal de catre presedintele CIO, Juan Antonio Samaranch, iar timpul obtinut a fost declarat record national in Guineea Ecuatoriala.

Urmareste aici cursa lui Eric Moussambani

Philip Kimely Boit

Erou national in Kenia, cvasinecunoscut in Europa, Philip Kimely Boit uimea lumea sportului in 1998, atunci cand devenea primul sportiv african participant la proba de schi-fond, cu ocazia Jocurilor Olimpice de Iarna de la Nagano.

Fost alergator pe distanta de 800 de metri, cu performante apropiate de recordul mondial, Boit a fost desemnat in 1996 de catre Comitetul Olimpic Kenian, alaturi de compatriotul sau Henry Bitok, drept primul cuplu sportiv de culoare care sa incerce doborarea hegemoniei tarilor cu traditie in sporturile de iarna. Si cum in Kenia zapada nu este cunoscuta decat de la televizor, cei doi temerari aveau sa inceapa antrenamentele in Finlanda, una dintre puterile mondiale in domeniu, in cadrul unui proiect finantat de celebra companie de echipament sportiv, Nike.

Bitok avea sa renunte defintiv la schi dupa numai doi ani, atunci cand Comitetul Olimpic punea la dispozitia Keniei un singur loc pentru participarea la Olimpiada de la Nagano. In schimb, Philip Boit se transformase rapid in rasfatatul presei, care vedea in el un veritabil erou.

Cum multi se asteptau, kenianul avea sa sfarseasca proba pe ultimul loc, parcurgand distanta de 10 kilometri atat de lent, incat oficialii fusesera nevoiti sa amane festivitatea de premiere pentru ca schiorul kenian sa poata fi felicitat de catre Bjorn Daehlie, castigatorul cursei din acel an. Momentul a fost atat de emotionant pentru Philip Boit, incat, ajuns acasa, il va numi pe unul dintre fii sai, Deahlie Boit.

Exoticul schior va repeta contraperformanta si in 1999, cu ocazia Campionatului Mondial de schi din Ramsau, Austria, acolo unde va ocupa din nou ultimul loc, la mare distanta fata de ultimul competitor. In acelasi an, Nike avea sa rezilieze contractul de sponsorizare cu sportivul african, urmand ca acesta sa se antreneze „pe uscat”, in tara sa natala.

In ciuda greutatilor intampinate, Philip Boit va mai concura si in 2002, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Salt Lake City, si in 2006, la Olimpiada de la Torino, reusind sa depaseasca 3 respectiv 5 concurenti.

Intr-un interviu acordat presei britanice, kenianul si-a facut public obiectivul, acela de a participa si la cea de a patra Olimpiada, cea care va avea loc in 2010, la Vancouver.


Citeste prima parte a articolului "Altfel de campioni"

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI