Ce se întâmplă în creierul nostru când auzim ”Te iubesc”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Psihologul Alexandru Pleşea susţine această idee, amintind că iubirea este cea mai puternică emoţie pe care o poate manifesta corpul nostru, după cum a fost măsurată chiar de cercetători, dar că aceasta nu vine din minte, ci este, de fapt, coordonată de către minte. 

• Un telescop de buzunar cu raze X ar putea descifra chimia ascunsă a Lunii
• Cometa interstelară 3I/ATLAS dezvăluie o chimie bizară dincolo de Sistemul Solar

Emoţia iubirii produce o forţă foarte mare în interiorul nostru, astfel că ni se intensifică toate cele cinci simţuri. Gustul este altul, atingerile devin mai intense, privirea mai vigilentă, auzul mai calibrat şi mirosul mai fin. Studiile arată că procesele de memorare, amintire şi inovaţie capătă uşurinţă şi deschid o serie de oportunităţi în viaţă în timpul unei relaţii de iubire

De asemenea, iubirea este considerată singura stare care îl conduce pe om spre descoperirea adevăratei intensităţi a puterii sale. Totuşi, dincolo de aceste efecte pozitive, gândurile, obiceiurile şi prejudecăţile îl împiedică, în general, pe omul modern să o trăiască intens şi pe termen lung.  

„Iubirea – ca stare – o avem genetic întipărită în fiecare dintre noi, este substanţa primă din care suntem clădiţi, însă mintea noastră a generat un sistem alternativ, dihotomic, care estompează sau remodelează fluxul de iubire care ne curge prin fiecare celulă a corpului nostru. Acest sistem alternativ construit artificial de creier, care a primit aceste învăţături de la societatea contemporană, ne împinge spre iubire unilaterală, spre iubire condiţionată şi spre orgolii în dragoste”, explică psihologul Alexandru Pleşea.

„Această stare duală în care trăim – iubirea înseamnă libertate totală / iubirea implică condiţii – experimentăm confuzia, stresul şi stările de anxietate şi ne este foarte greu să vedem şi să experimentăm acest sentiment în starea lui pură. Iubirea are nevoie să fie înţeleasă ca fiind neschimbătoare, necondiţionată de gânduri, nu fluctuează şi nici nu depinde de factorii externi. Ea fiind un proces al inimii, şi nu al gândurilor. Gândurile sunt de fapt obişnuinţa minţii, care de cele mai multe ori distrug căsnicii, relaţii, colaborări etc”, continuă Alexandru Pleşea.

Citeşte continuarea în Gândul!