Prima pagină Timp Liber

Reviste

Daniel Nicolescu 05.14.2008 | ● Vizualizări: 27
Reviste     reviste, Ca m’interesse, nature, La Recherche + zoom
Galerie foto (1)

Big Brother e cu ochiul pe ei

Ca m’interesse nr. 326, aprilie 2008

Probabil ca visul cel mai indraznet al oricarui politist este sa poata recunoaste, fara dubiu, anumite persoane dintr-o multime. Altfel spus, sa aiba la dispozitie o metoda de supraveghere care sa-i ingaduie sa aiba sub control indivizii dintr-o aglomerare umana intr-un mod automat si discret. Camerele de luat vederi din ziua de azi nu indeplinesc, din pacate, acest obiectiv. Ele inregistreaza fidel actiunile si gesturile, insa o expresie diferita pe chip, o schimbare de look sau felul in care pica lumina pot impiedica identificarea unui suspect. Rob Jenkins si Mike Burton, de la Universitatea din Glasgow, sunt pe cale sa gaseasca solutia potrivita. Ei afirma ca softul pe care l-au creat, plecand de la mai multe fotografii diferite ale aceleiasi persoane, este capabil sa recunoasca o fata umana in proportie de aproape 100%. Trecand pe sub o poarta de control, subiectul este „mitraliat“ de 4 flashuri succesive, situate in unghiuri distincte, care produc umbre diferite pe chip cu o asemenea viteza, incat ai sentimentul ca nu a fost decat un singur flash.

Tehnica, denumita stereofotometrie, utilizeaza o iluminare variabila, care permite reconstituirea reliefului fetei. Operatiunea se desfasoara fara ca subiectul sa fie nevoit sa stea nemiscat. Combinand variatiile de intensitate luminoasa a celor 4 fotografii, softul calculeaza orientarea pielii pentru fiecare dintre pixelii din imagine. |n acest moment, fata este reconstruita in imagine 3D, in nuante de gri. Etapa urmatoare coloreaza si granuleaza fata, astfel incat toate tentele, toti porii si toate imperfectiunile sa fie puse in evidenta. Plecand de la modelul reconstituit in 3D, softul poate ulterior sa „imagineze“ chipul sub o infinitate de alte conditii de iluminare. De-acum, aceste fete multiple sunt traduse in limbaj matematic si incepe cautarea elementelor invariante, adica descoperirea „semnaturii“ inconfundabile a chipului, dincolo de expresii sau de machiaj. Programului britanicilor nu ii ramane decat sa compare semnatura gasita cu o intreaga baza de date antropometrice. Asta intr-un timp relativ scurt, astfel incat suspectul sa nu aiba timp sa paraseasca aria de supraveghere. Teroarea incepe sa treaca in tabara adversa.

De la futil la util

La Recherche nr. 418, aprilie 2008
In Orientul Apropiat, primele recipiente din lut au o varsta de 9.000 de ani. Cu toate acestea, obiecte din ceramica se faceau deja, la acea data, de cateva milenii. Cum se poate explica acest decalaj temporal intre inventarea unei tehnici si utilizarea ei materiala? Ideea ca marile inventii din perioada preistorica reprezinta niste raspunsuri la problemele de supravietuire ale momentului sau ca sunt macar niste tentative de ameliorare a existentei cotidiene continua sa fie foarte raspandita. Potrivit lui Jacques Cauvin (si contrar teoriei marxiste, care inca are adepti), motorul inventiilor tine mai degraba de domeniul sacrului. Nascute din imaginatia creatoare specifica spatiului religios, noile tehnici nu vor fi folosite decat mult mai tarziu spre a raspunde unor nevoi pragmatice.

Arca de gheata

Nature nr. 7.186, aprilie 2008
Printr-o coincidenta simbolica, arca sfarsitului lumii se afla amplasata la capatul Pamantului. Pe insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, un grup de oficiali, politicieni, savanti si ziaristi a depozitat, pe 26 februarie a.c., primele exemplare de seminte de cereale, intr-un tunel de gheata sapat adanc in flancul unui munte arctic. Aceasta Arca a plantelor, denumita Svalbard Global Seed Vault, va fi completata in urmatorii cinci ani si va aduna mostre din cele circa 150 de specii de cereale destinate alimentatiei umane, cu toate varietatile lor cunoscute pe diverse meridiane ale globului (numai orezul are aproximativ 100.000 de asemenea varietati). Aceasta banca a biodiversitatii, care va pastra semintele supravietuirii la o temperatura naturala optima de minus 18 grade Celsius, a fost construita de guvernul norvegian si a costat noua milioane de dolari.

Reviste de altadata

Designul, oglinda a culturii
Arta, anul XXXV nr. 5/1988

Revista Arta din luna mai a anului 1888 prilejuieste intalnirea cu un domeniu deseori ignorat: cel al designului. Ignorat din ignoranta. Gillo Dorfles demonstreaza asta intr-un studiu sintetic, dar deosebit de solid in informatii, puncte de vedere si caracterizari specifice atat istoriei artei, cat si filosofiei culturii. Evitand cu eleganta dilema „Cine a fost mai intai: oul sau gaina?“, Dorfles procedeaza la excursul istoric cu o critica a definitiilor si a criteriilor ce le-au generat. Astfel ajunge la concluzia ca „doar in epoca noastra postindustriala obiectul si-a castigat o noua valoare universala in posibilitatile sale infinit valide, fie ca este vorba de un aparat de copiat foto, de o carte, de un instrument de precizie sau de o opera de arta. |n felul acesta, obiectul a proliferat pretutindeni in mediul inconjurator: caracteristica sa principala nu rezida in faptul ca este mai mult sau mai putin economicos sau mai mult sau mai putin estetic, ci mai ales in faptul ca este in mod constant obiect de consum.“ Ceea ce este corect. Mai mult, Dorfles remarca si impactul noilor trehnlogii, in special al „calculatorului, desi se afla la inceputuri“, iarasi corect: sa nu uitam ca e vorba  de anul 1988! |n felul acesta, designul este insasi oglinda culturii la un moment dat. In final, Dorfles conchide: „Cand privim obiectele utile ca fiind un domeniu specific al designului, fie ca este vorba de simple produse destinate mobilarii caselor sau de mecanisme stiintifice complexe, faptele mai mult decat cuvintele vor fi cele ce ne vor orienta in acest sector, care poate fi cel mai important al epocii noastre.“ Suntem inconjurati de design, educati de design si, implicit, creatori de design, care este oglinda culturii din epoca noastra.

Text de Emanuel Badescu