Prima pagină Timp Liber

Reviste

Redactia Descopera.ro | 07.06.2007 | ● Vizualizări: 481

Descopera.ro recomanda: Paine si circ, Micile Lacuri, Cat costa posteritatea?

Paine si circ BBC History, vol. 8 nr. 6, iunie 2007
Dupa atatea povesti, romane si pelicule care au avut in centrul atentiei arena amfiteatrelor romane, Tony Wilmott (arheolog la English Heritage) s-a hotarat sa explice stiintific ce se intampla cu adevarat inauntrul lor. Lasand deoparte faptul ca luptele erau mult mai putin sangeroase decat in operele de fictiune sus-mentionate, trebuie spus ca toate aceste Colosseum-uri aveau o functie  religioasa, politica si, mai ales, simbolica, mai importanta decat aceea de „entertainement“, care le este astazi atribuita in exclusivitate. In provinciile romane, amfiteatrele erau situate la fruntariile oraselor si se aflau mereu „on the edge“, la limita, marcand granita dintre viata si moarte, dintre salbaticie si civilizatie, dintre pericol si siguranta, dintre ordine si haos. Ele erau, in mod vizibil, locul unde se intalneau barbarii si lumea civilizata. In paranteza fie spus, indigenii din Britania (cei la care cercetatorul face in mod expres referire) manifestau foarte putin interes pentru luptele regizate in amfiteatrele locale din Chester si Caerleon, iar acesta este unul dintre motivele pentru care spectacolele erau de scurta durata (spre deosobire de cele din Roma, de exemplu, care puteau dura si 24 de ore fara intrerupere); in plus, spatiul destinat spectatorilor nu prevedea gradene sau locuri pentru sedere, ci doar niste terase. La Roma, Colosseum-ul era un model, in mic, al societatii romane, cei avuti si puternici beneficiind de locuri in randurile din fata, aproape de arena, iar masele stand in randurile de sus. Ordinea impusa in arena, controlul total al organizatorului (editorului) jocurilor (incepand cu Domitian, luptele gladiatorilor nu puteau fi puse in scena decat de insusi imparatul sau de reprezentantul sau) si ritualizarea unui proces haotic si sangeros erau simbolice pentru ordinea impusa societatii de catre sistemul imperial.

Micile Lacuri New Scientist nr. 2606, iunie 2007
Marile Lacuri ii uimesc si ii alarmea­za pe cercetatori cu nivelul scazut pe care il au apele lor in ultima vreme, mai precis din 2006 incoa­ce. Cu atat mai mult cu cat suprafata lor uriasa repre­zinta cea mai mare intindere de apa dulce compacta a planetei. Lacul Su­perior, bunaoara, a scazut cu 34 cm fata de anul trecut si cu mai mult de jumatate de metru fata de nivelul sau mediu. Iarna, din cauza tempera­turii crescute, apele nu mai ingheata in aceeasi proportie, deci nu mai reflecta razele Soarelui si absorb din ce in ce mai multa energie solara. Adaugand la asta procesul accelerat de evaporare din timpul verii si cresterea procentului de CO2, devine limpede ca gigantica lor rezerva de peste se diminueaza vazand cu ochii.

Cat costa posteritatea? Ça m’intéresse nr. 316, iunie 2007
Ca sa aflam acest lu­cru din timpul vietii, redactorii revistei ne propun sa observam avan­tajele si dezavanta­jele catorva retete aplicabile in Hexagon. Deci, ca sa ramai in me­moria urmasilor, trebuie: 1. Sa ai CV-ul publicat in Who’s Who. In editia 2006 figureaza 22.443 de persoane, carora li se dau CV-ul, lista de pasiuni si, uneori, adresa. Pretul acestui con­centrat de tipi cu talent: 495 de euro. 2. Sa intri in Petit Larousse. 3. Sa-ti vezi sosia la Muzeul Grévin (al figurilor de ceara). 4. Sa iei Legiunea de Onoare. Teoretic, e mai usor de intrat in po­se­sia celei mai inal­te distinctii nationale franceze de­cat sa patrunzi in garni­tura vedetelor de la Star Academy.