Prima pagină Travelling

Iesim la terasa!

Florin Iorganda 10.26.2007 | ● Vizualizări: 88
Iesim la terasa!     China + zoom
Galerie foto (1)

Va invit, incepând cu acest numar, sa descoperim impreuna China in toata coplesitoarea ei diversitate. Când cititi acest articol, membrii comunitatii rurale prezentate aici muncesc din greu ca sa culeaga recolta de orez pentru care au trudit un an intreg. Eu i-am intâlnit insa undeva pe la mijlocul procesului si mi-au lasat o impresie puternica...

Cand am purces la explorarea foto­grafica a Chinei, aveam in cap panora­me cu zgâ­­rie-nori, privelisti cu terase de orez si instantanee cu celebrele chei ale Râ­ului Galben. Unele imagini mi-au reusit mai bine, altele mai putin. Am avut par­­te de deziluzii datorate sezo­nului plo­ios, dar si de momente magice, pe ca­re insa cu greu am reusit sa le imortalizez. Despre tera­sele inundate am aflat in Yangtsuo, intr-unul dintre pub-urile in care mi-am pierdut timpul asteptand sa vina vremea buna pe valea fluviului Li. Nu imi mai amintesc numele sau originea comesenilor, dar tin minte si acum dezamagirea lor, datorata cetii dese de pe muntele aflat la doar 100 de kilo­metri depar­tare. Si cum ceata poate insemna adesea valatuci grosi pe fun­dul vaii in lumina rasaritu­lui, am lasat balta visul cu râul de poveste si am pornit in cautarea culturilor terasate. Aici se cuvine sa fac o prima parante­za legata de calatoritul in China: oriun­de ai merge, exista deja mii de turisti acolo si cu greu poti gasi o destinatie in care sa nu fi ajuns turismul de masa.

E dificil de identi­ficat o fata ne(mai)vazuta a Chinei, pentru ca mii de autocare cu vizitatori invadeaza zilnic toate locatiile posibile: zgomo­tosi dar disciplinati, condusi de vesni­cul ghid cu portavoce si stegulet, turis­tii chinezi sunt un spectacol in sine. Situate in nordul provinciei Guangxi – sudul Chinei, la granita cu Vietnamul –, dealurile terasate sunt gazdele a nu mai putin de 20 de minoritati, colorate atât la propriu, cât si la figurat. Am cutreierat lumea in lung si in lat, dar abia aici, in cel mai turistic loc cu putinta, am avut parte de cea mai simpla si mai intensa experienta de calator. In timp ce fotografiam de zor o familie iesita la curatat de buruieni, nori grei s-au strâns deasupra muntelui.

Eram oricum intrat in noroi pâna la genunchi, asa ca perspectiva ploii nu m-a speriat prea tare. Membrii familiei mi-au indicat prin gesturi un adapost de lemn aflat la marginea plantatiei si m-au invitat la masa. In timp ce femeia a aprins focul de lemne sub un disc metalic, barbatul a strâns niste buruieni de pe pajiste si au pregatit impreuna o mâncare simpla dar delicioasa, cu orez, verdeata si jumari. Le-am aratat pe telefonul mobil poze cu cei dragi de acasa si cu Romania, am terminat in trei o sticluta cu alcool slab din orez si am invatat ca, daca ai inima deschisa, poti comunica absolut cu oricine. Practic, inceputul sezonului ploios aduce cu sine inundarea teraselor: apa este retinuta de diguri, iar dupa luna iulie, cand arsita pune iar stapânire pe tinut, bogatele izvoare captate sus, in munte, alimenteaza unul dintre cele mai ingenioase sisteme de irigatii din lume. Tuburi si jgheaburi din bambus conduc apa din nivel in nivel, asigu­rând un flux bine controlat, care men­tine umiditatea necesara cresterii orezului. O inginerie straveche, care aici a devenit cu timpul arta si viata


Foto: Florin Iorganda
Tag-uri: China

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI