”Jurnal din timpul Marelui Război” – exponatul lunii martie 2018, la Muzeul Naţional de Istorie a României

21 03. 2018, 18:30
Eroul însemnărilor era originar din Copăcioasa, localitate aflată la 25 de km de Târgu Jiu, oraş în care a trăit şi studiat. Înainte de înrolare era angajatul unei bănci din Craiova. Personajul nostru este înrolat ca sublocotenent şi pleacă pe front la 11 octombrie 1916, purtându-ne, prin intermediul notelor din jurnal, prin Oltenia, Muntenia şi Moldova. Viaţa de front îi oferă eroului nostru o serie de episoade tragice, legate de creşterea numărului îmbolnăvirilor de tifos exantematic şi chinurile crunte prin care treceau bolnavii. Epidemia îi dobora atât pe militari, cât şi pe civili, pe lângă mizerie şi aglomeraţie, o altă cauză fiind legată de proasta alimentaţie, de lipsa lemnelor şi de frig, numărul victimelor devenind din ce în ce mai mare. 
 
„Nici dangăt de clopot, nici clocot de lume, nu eşti bocit de rude nu mai este nimenea, ci târâţi câte 30-40 într-o groapă, asta ne e soarta”, scria, la 8 martie 1917, sublocotenentul nostru. 
 
Însemnările sale au două registre. Cel real – cruzimile şi neajunsurile războiului ce devin viaţă cotidiană, chiar şi în spatele frontului. Dar marile probleme cu care se confruntă sublocotenentul nostru sunt: masa zilnică, căutarea locuinţelor, deparazitarea. Cel de-al doilea registru este cel al  viselor. Aproape zilnic, sublocotenentul notează visele avute, vise populate cu membri ai familiei, iubitele sale precum şi interpretarea acestor vise care prevestesc binele sau răul ce are să se întâmple. 
 
Poeziile sunt destul de numeroase, majoritatea de dragoste, unele ale unor clasici transcrise din memorie, altele scrise de către sublocotenent şi dedicate celor două iubiri constante şi vechi – Clemence şi Paraschiva – sau pasiunilor mai noi întâlnite în timpul războiului.
 
Pe lângă poezii, autorul pigmentează notele de front cu desene; acestea reprezintă în mare parte doamne şi domniţe în varii ipostaze, mai mult sau mai puţin erotice, rod al imaginaţiei sau al amintirilor sale. Câteva poezii de dragoste sunt însoţite de desene în care o jartieră, un picior sau un sân dezgolit stârnesc imaginaţia desenatorului şi a posibilului privitor. 
 
Valoarea poeziilor este pur documentară, dar cea a desenelor este una reală, surprinzând cu talent, oamenii pe care-i întâlneşte, femeile din viaţa sa, caricaturizând, în acelaşi timp, personaje politice şi istorice ale vremii. 
 
Savoarea însemnărilor sublocotenentului este dată de desene. În clipele critice de boală, supărare, dor de familie, dar şi în cele de veselie, eroul nostru desenează, povestind gândurile şi trăirile mai bine decât prin cuvinte. 
În notele scrise pentru sine, făra intenţia de a le publica vreodată, autorul nu se autocenzurează, îşi declamă sentimentele pentru două domnişoare, narează viaţa pe front şi încercările de a nu ajunge în prima linie, iar frământările personale legate de irosirea propriei vieţi apar frecvent şi, mai ales, în momentele de cumpănă.
 
Micro-expoziţia va fi deschisă la MNIR în perioada 22 martie – 15 aprilie a.c., putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.