În scurt timp, vesta antiglonţ va fi la fel de subţire ca o foaie de hârtie, graţie nanomaterialelor
Mărgelele de sticlă folosite în acest experiment măsurau „o milionime de metru în diametru”, fiind lansate cu ajutorul unui puls de laser, tehnică dezvoltată de un specialist de la MIT, Keith Nelson, de-a lungul mai multor ani. Această tehnică a fost modificată cu ajutorul specialiştilor de la Universitatea Rice, în cadrul unor experimente efectuate la Institutul pentru Nanotehnologii Militare din cadrul MIT. Această cercetare a fost finanţată de Biroul de Cercetare al Armatei SUA, care doreşte să reducă povara suportată de soldaţii americani, nevoiţi în acest moment să folosească veste antiglonţ cu o grosime de un inci.
Materialul folosit de cercetători este un polimer care se asamblează singur, fiind compus din straturi alternative, de un nanometru grosime, de materiale flexibile şi rigide.
Folosirea straturilor alternative permite cercetătorilor să vadă în mod precis deformarea materialului după impact. Prin studierea mai multor impacturi, echipa de cercetători a descoperit că materialul era cu 30% mai eficient împotriva impacturilor frontale decât în faţa celor laterale, descoperire ce va duce la modificarea procesului de fabricaţie a materialelor din vestele de protecţie.
Cercetătorii continuă să lucreze la acest material, estimându-se că testele efectuate de aceştia vor duce la elaborarea unor veste antiglonţ subţiri cât o foaie de hârtie. De asemenea, tehnologia va putea fi folosită pentru a proteja sateliţii, costumele astronauţilor, navetele spaţiale şi multe alte obiecte.