Streptococ betahemolitic A: simptomele şi tratamentul pentru infecţie

26 10. 2018, 12:00
În timpul iernii şi primăverii în zone climatice temperate, până la 20% dintre şcolari pot fi transportatori de streptococi din grupa A în mod asimptomatic. Înţelegerea naturii complicaţiilor bolii infecţioase care pot fi atribuite acestui organism reprezintă una dintre cele mai importante dileme pediatrice. În plus, faţă de infecţiile tractului respirator superior şi a pielii, pyogenes S poate provoca o mare varietate de infecţii sistemice invazive.

Streptococ betahemolitic A: fiziopatologie

Streptococii cresc adesea în perechi sau lanţuri şi sunt negativi pentru oxidază şi catalază. S pyogenes tinde să colonizeze tractul respirator superior şi este extrem de virulent, deoarece depăşeşte sistemul de apărare gazdă. Cele mai frecvente forme ale bolii S pyogenes includ infecţii respiratorii şi cutanate, cu tulpini diferite, de obicei, responsabile pentru fiecare formă. Peretele celular al S pyogenes este foarte complex şi divers din punct de vedere chimic. Componentele antigenice ale celulei sunt factorii de virulenţă. Componentele extracelulare responsabile pentru procesul bolii includ invazine şi exotoxine. Capsula din exterior este compusă din acid hialuronic, care are o structură chimică asemănătoare cu ţesutul conjunctiv gazdă, permiţând bacteriei să nu fie depistat de către gazdă ca agent ofensator. Astfel, bacteria scapă de fagocitoză prin neutrofile sau macrofage, permiţându-i să colonizeze.
 

Streptococ betahemolitic A: cum se transmite?

S pyogenes este foarte uşor transmisibil şi poate provoca boli la persoanele sănătoase de toate vârstele care nu au imunitate specifică pentru această infecţie. Streptococul poate fi prezent pe pielea sănătoasă timp de cel puţin o săptămână înainte de apariţia leziunilor.
 
S pyogenes se răspândeşte în principal prin transmisia de la persoană la persoană, deşi au fost documentate focarele alimentare şi la nivelul apei. Nici răspândirea de organisme prin fomiţi, nici transmiterea de la animale (de exemplu, animale de companie) pare să joace un rol semnificativ în contagiune.
 
Citeşte continuarea pe CSID.