Cum trăiesc sute de câini în zona de excludere a dezastrului nuclear de la Cernobîl

În urma dezastrului de la Cernobîl din 1986, oraşul Pripyat şi satele din apropiere au fost abandonate, iar locuitorilor nu li s-a permis să-şi ia şi animalele de companie atunci când au fost evacuaţi. „Rugăciunea pentru Cernobîl”, o istorie devastatoare a perioadei, scrie despre „câinii care lătrau, încercând să urce în autobuze cu stăpânii lor”. Soldaţii îi împingeau şi îi dădeau afară. „Câinii alergau distanţe îndelungate după autobuze”, relatează celebra carte.

Familiile îndurerate au lăsat bilete pe uşilor locuinţelor, în care rugau autorităţile să nu le ucidă animalele. Cu toate acestea, nu a existat loc pentru compasiune în acea perioadă. Trupele de soldaţi au fost trimişi cu ordinul de a împuşca orice animal lăsat în urma de locuitori, dar unii au supravieţuit. Astfel, descendenţii lor au reuşit să populeze zona de excludere.

Viaţa nu este uşoară pentru maidanezii din Cernobîl. Animalele trebuie să îndure, fără adăpost adecvat, iernile aspre din Ucraina, în timp ce se confruntă cu un nivel de radiaţii ridicat, din cauza căruia au o durată de viaţă mult mai mică. Foarte puţini trec de vârsta de şase ani.

Citeşte continuarea pe Mediafax!