Sahara, “cheia” primelor migratii umane
Printre descoperirile cercetatorilor se numara si faptul ca in
urma cu 9.000, 50.000 si 120.000 de ani, in Sahara si Sahel exista
un nivel al umiditatii suficient nu doar pentru existenta unui
ecosistem de preerie, ci si a unei raspandiri extinse a
copacilor.
Oamenii de stiinta au studiat zacamintele marine corespondente
ultimilor 200.000 de ani, si care sunt depozitate pe fundul
Golfului Guineii, in Africa occidentala: vanturile puternice care
provin din Sahara si Sahel transporta intr-adevar cantitati
importante de pulberi, cenusa, polen, frunze, ce pot ajunge dincolo
de Atlantic, dar in buna parte "aterizeaza" pe suprafata marina
pentru ca apoi sa se depoziteze pe fund.
Perioadele cele mai vechi coincid exact cu epocile in care primele
fiinte umane au migrat din Africa orientala in Africa
septentrionala si Orientul Mijlociu, in Asia si in fine, in Europa.
La acea vreme conditiile meteorologice in partea centrala a Africii
de Nord au permis traversarea unei regiuni in mod normal total
neospitaliera, si migratia catre alte continente.
Atunci cand clima in Sahara si Sahel a redevenit uscata,
locuintorii de aici au fost constransi sa se deplaseze, ceea ce a
provocat schimbari atat culturale, cat si genetice in regiuni di
Africa de Nord si Orientul Mijlociu in care intre timp se
stabiliseara alte populatii.
Potrivit cercetatorilor, aceste schimbari climatice ar fi la randul
lor corelate cu unele variatii ale fortei sistemului de curenti
oceanici - AOC (Atlantic Overturning Circulation), o teorie
derivata din analiza unor resturi din schelete de foraminifere
bentonice (microorganisme cu invelis calcaros) gasite in
zacamintele marine. Schimbarile la nivelul AOC sunt cele care
determina o modificare a raporturilor intre diferite substante
chimice dizolvate in apa marii, reflectate in compozitia
scheletelor de foraminifere.
Sursa: Le Scienze
CITESTE SI: