Punct culminant in cea mai mare expeditie romaneasca – EcoGreenlad 2010
După nenumărate obstacole, nori vulcanici, vreme rea şi zăpadă îngheîată, cei doi români temerari au atins cel mai înalt punct al expediţiei Eco-Greenland: 2500 m. De aici va începe coborârea ce nu va fi cu nimic mai uşoară decât ascensiunea.
Drumul alpiniştilor a fost unul anevoios. La temperaturi de -32 de grade Celsius, totul trebuia sincronizat perfect, căci orice încercare de a înfinge tabăra după lăsarea îngheţului se soldează cu un eşec, respectiv o noapte polară în adevăratul sens al cuvântului. "Aşa după cum am estimat, ieri a durat câteva ore să scoatem şi să strângem cortul ancorat cu ajutorul genţilor îngheţate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 şi am mers cât ne-a permis vremea. Dacă nu te opreşti la timp să stabileşti noua tabără nu mai ai nici o şansă să înfingi ancorele de la cort în zăpada care încremeneşte la cele -32C cât au fost şi noaptea trecută." Povestea Ticu Lăcătuşu în prima dimineaţă după atingerea punctului culminant al expediţiei.
Nici coborârea însă nu va fi uşoară, ci din contră. Din cauza traseului, 100 m parcurşi înseamnă doar 1 m de coborâre. "Ne-am fi dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500m să începem o relativă coborâre dar urcuşurile au fost lungi, susţinute. Ieri din 9 ore de mers 6 au fost în urcare. Totuşi, în final am ajuns sub cota 2400. Zona mediană a calotei glaciare are nu una, ci mai multe culmi de 2400m orientate longitudinal pe directia N-S.", povestea Ticu Lăcătuşu despre noua etapă a expediţiei, de abia începută. Vremea însă pare să se fi dat de partea lor: "De câteva zile străbatem transversal aceste culmi, separate de platouri lungi, uşor depresionare. Am parcurs 31 km munciîi, ajutaîi de condiţiile aproape ideale. Zăpada bună, senin, fără vânt dar din când în când câte o adiere reconfortantă."
Atingerea cotei de vârf a calotei a însemnat o piatră de hotar, atât din punct de evdere geografic, cât şi din punct de vedere emoţional. Cu deja două masuri în minus la haine şi neavând nimic în jur în afară de albul îngheţat, cei doi se alimentează cu mici bucurii şi speranţe ce pot face diferenţa la -32 de grade: "Sunt mici deziluzii după fiecare urcuş plin de speranţă, după care la orizont se întrezarea un altul. Temperatura a fost de minim -10 grade în cursul zilei dar cu ger năprasnic dupa apusul soarelui: -33grade. Apusul este la 23.18 iar rasaritul la 2.29. Şi de astăzi va fi lună plină, aducătoare de noroc. Vom vedea!" povestea Ticu într-un mesaj trimis pe 25.05 2010.
Se pare că luna plină le-a adus noroc, caci pe 27 mai, temperatura a crescut cu 5C iar pentru câteva ore, cei doi au înaintat cu soarele în faţă, care a înmuiat zăpada şi le-a mai dezmorţit hainele şi bagajele îngheţate. Mai au în jur de 240 km până acasă, în linie dreaptă, probabil mai mulţi de parcurs, datorită traseului: "În linie dreaptă am mai avea 40 de km pâna la radarul pe care SUA l-au construit în timpul războiului rece pentru interceptarea rachetelor cu rază lungă de acţiune. De la radar până la Kangerlussuaq, sunt 180km în linie dreaptă dar noi vom avea probabil de mers mai mult pentru că trebuie ocolit un labirint de seracuri de gheata. În unii ani se formează chiar lacuri care trebuie evitate cu atenţie, în jurul lor gheaţa este friabilă şi deosebit de periculoasă. Vom vedea!", ne ţinea la curent Ticu Lăcătuşu pe 27 mai.
Traseul expediţiei în timp real, ca şi multe ştiri şi noutăţi despre cei doi alpinişti români vor putea fi găsite în exclusivitate pe www.lacatusu.ro.
Afla de
aici totul despre cea mai mare expeditie
romaneasca
Descopera lumea in care
traiesti!