Cum îşi masacrau SUA proprii cetăţeni în vremea Prohibiţiei!
Este anul 1926, în Ajunul Crăciunului. La camera de gardă a Spitalului Bellevue din oraşul New York dă buzna un bărbat beat, înfricoşat de un închipuit Moş Craciun înarmat cu o bâtă, care îl urmăreşte vrând să-l rănească. Înainte ca personalul spitalicesc să îi stabilească diagnosticul - halucinaţiile induse de alcoolul consumat erau numai un simptom - omul moare.
La fel i se întâmplă şi unui alt petrecăreţ de sărbători. Şi încă
unuia. Până la finele Crăciunului, spitalul este luat cu asalt de peste
60 de pacienţi, extrem de grav îmbolnăviţi de alcool, dintre care
opt decedează. În următoarele două zile alţi 23 de indivizi mor în
New York, ca urmare a celebrării bahice a evenimentului
creştin.
Medicii acelei perioade erau obişnuiţi cu intoxicarea prin alcool,
o rutină a erei prohibiţei. Băuturile vremii îi îmbolnăveau adesea pe oameni,
deoarece erau produse în distilerii ascunse, în condiţii
neigienice, contractând pulberi metalice şi alte impurităţi. Dar
acum rata şi manifestarea îmbolnăvirilor deveniste cu totul alta.
Iar decesele, aşa cum aveau să descopere la scurtă vreme
investigatorii, se petreceau prin necuprinsa "bunăvoinţă" a
guvernului SUA.
Deranjaţi că oamenii continuau să consume în cantităţi mari alcool
chiar şi după interzicerea lui, oficialităţile federale au decis să
încerce o modalitate coercitivă cu totul nouă. Au ordonat otrăvirea
alcoolului industrial produs în Statele Unite - folosit în vopsele
şi solvenţi, combustibili şi produse medicamentoase - , produs adesea subtilizat de
contrabandişti, redistilat şi vândut sub formă de
băuturi spirtoase.
Se estimează că, până la jumătatea anilor 1920, 225 de milioane de
litri de alcool industrial erau furate anual pentru a-i aproviziona
pe toţi băutorii din SUA (Prohibiţia a fost instaurată
la 1 ianuarie 1920).
Aproximativ 70 de formule de denaturare au fost luate în calcul de
guvernul american, între care cea mai simplă metodă era adăugarea
toxicului alcool metilic în
amestec, ori a unor compuşi foarte amari, mai puţin letali, dar de
natură sa îi dea alcoolului un gust îngrozitor.
Mai târziu, în 1927, s-a ajuns chiar la adăugarea unor substanţe
puternic otrăvitoare, precum kerosen, gasolină, benzen,
cadmiu, cloroform, camfor, acid carbolic, acetonă, zinc, mercur.
Totodată, s-a decis sporirea nivelului de alcool metilic - până la
10% din cantitatea totală a produsului - mişcare care a dovedit cel
mai mare potenţial letal.
Ideea a fost aceea de a înspăimânta populaţia cu privire la
consumul ilicit de licori bahice. În schimb, rezultatul obţinut s-a
dovedit cu mult mai crunt şi, până la sfarşitul Prohibiţiei, în
1933, programul federal de intoxicare înregistrase în "palmares",
după unele estimări, cel puţin 10.000 de morţi. Desigur, aceştia
s-au ales cu deosebire din rândul păturilor sociale
inferioare, oamenii bogaţi permiţându-şi eforturile
financiare necesare protecţiei de asemenea otrăvuri şi achiziţiei
de băuturi fine.
Deşi astăzi episodul este în bună măsură uitat, "războiul chimist
al Prohibiţiei" rămâne una dintre cele mai bizare şi mai letale
decizii din istoria americană a aplicării legii. Băuturile
alcoolice otrăvitoare ucid încă - 16 indivizi au decedat chiar în
această lună după ce au consumat alcool toxic in Indonezia, acolo
unde contrabandiştii işi fabrică propriile sortimente pentru a
evita taxele - dar astfel de exemple se datorează comercianţilor
lipsiţi de scrupule şi nu neaparat ordinelor guvernamentale.
Sursa: Slate
Descoperă lumea în care trăieşti: