A fost descifrat genomul unui bour italian de acum 11.000 de ani

În cadrul studiului, realizat de David Caramelli, profesor de Antropologie la Universitatea Florenţa, împreună cu Giorgio Bertorelle de la Universitatea Ferrara, şi publicat recent în revista BMC Evolutionary Biology, a fost determinată secvenţa completă a ADN-ului mitocondrial a unui bour (o specie în prezent dispărută, precursoare a tuturor raselor bovine moderne), care a existat în Italia, în urmă cu peste 11.450 de ani.
Acest zimbru era răspândit pe vremuri în toată Europa, nordul Africii şi o parte din Asia, fiind de exemplu pictat de oamenii din Paleolitic pe pereţii grotelor din Lascaux, cu circa 16.000 de ani în urmă. Cercetarea specialiştilor italieni reprezintă un pas important către înţelegerea completă a relaţiilor genetice dintre bovinele moderne şi mai ales, permite readucerea în discuţie a ipotezei potrivit căreia, toate rasele moderne europene descind din strămoşi domesticiţi în Orientul Mijlociu cu circa 10.000 de ani în urmă, şi ulterior importaţi în Europa pe parcursul răspândirii agriculturii şi păstoritului.

La bovinele moderne, mai ales cele din sudul Europei, ar putea exista încă urme genetice ale bourului european. În studiul lor, cercetătorii sugerează că diversitatea genetică era mai mare la strămoşul paleolitic decât la rasele bovine actuale. Dintr-un punct de vedere practic, rezultatele studiului sugerează şi că ar trebui să acordăm o atenţie deosebită raselor bovine actuale, întrucât în aceste zone unele rase ar putea conserva componente genetice aparţinute formei sălbatice europene, inexistente la cele orientale.

Domesticirea multor specii animale a însoţit naşterea civilizaţiilor moderne, iar cea a bourului a început acum aproximativ 10.000 de ani, survenind prin selecţia unor caracteristici precum docilitatea şi producţia crescută de lapte şi de masă musculară, a explicat Caramelli, precizând că declinul demografic al bourului, cauzat mai ales de vânătoarea intensă practicată de om, a început cel mai probabil acum 2-3.000 de ani. Ultimul exemplar s-a stins în Polonia, în 1627. "A fost un proces de o importanţă enormă pentru societăţile umane, pentru economia acestora, modul lor de a trăi şi dezvoltarea relaţiilor sociale de tip diferit", este de părere specialistul italian.

În opinia lui Caramelli, domesticirea bourului a influenţat cu siguranţă şi evoluţia omului. De exemplu, s-a demonstrat că răspândirea în multe populaţii umane a unor mutaţii ADN care permit digerarea lactozei şi la o vârstă adultă a survenit printr-un proces darwinian de selecţie naturală, provocat de schimbarea dietei. "Înţelegerea istoriei evolutive a speciilor care furnizau strămoşilor noştri o pradă de vânătoare optimă şi ai căror descendenţi ne furnizează azi şi nouă un important aport de proteine animale, a înţelege adică unde, cum, când şi de câte ori omul a modificat această specie şi în acelaşi timp s-a modificat pe sine însuşi, înseamnă a înţelege o parte foarte importantă din istoria umană", a mai adăugat Caramelli.
Sursa: Corriere della Sera