Războiul este un factor esenţial în apariţia civilizaţiei
Charles Stanish, director al Institutului de Arheologie al UCLA şi Abigail Levine, un absolvent al secţiei de arheologie din cadrul UCLA, au studiat dovezile arheologice din bazinul Titicaca, unde au fost descoperite dovezile existenţei unui număr mare de societaţi prospere şi complexe din timpul mileniului I î.e.n. Aceştia au urmărit evoluţia a două mari state dominante din regiune: Taraco (de-a lungul râului Ramis) şi Pukara (în păşunile Pampas).
Cei doi autori au efectuat săpături între 2004 şi 2006 în Taraco şi au descoperit semnele unui incendiu masiv care a devastat cândva, în primul secol al erei noastre, reducând cea mai mare parte a statului la stadiul de cenuşă şi moloz arhitectural. Cercetătorii au comparat artefactele din perioade de dinainte şi de după incendiu şi au ajuns la concluzia că agricultura, poezia şi industria obsidiană, care erau înfloritoare în cadrul acestui stat, au intrat în declin după incendiu.
Bazându-se pe gradul de distrugere şi pe lipsa eforturilor de reconstrucţie a statului, autorii sugerează că focul a fost rezultatul unui război, nu al unui accident sau al unui ritual.
Mărturiile iconografice ale conflictelor regionale din zonele de prelucrare a pietrei, a textilelor şi a ceramicii sugerează că distrugerea statului Taraco a fost precedată de mai multe secole de atacuri. Acestea includ şi reprezentări ale unor capete-trofeu şi ale unor oameni îmbrăcaţi în piei de feline fără cap.
Deoarece declinul statului Taraco, ce a găzduit aproximativ 5.000 de oameni, a coincis cu transformarea statului vecin, Pukara, într-o forţă politică dominantă în regiune, autorii sugerează că războiul dintre cele două state ar fi condus la aceste atacuri, modelând peisajul politic timpuriu din bazinul de nord al râului Titicaca.
"Războiul, comerţul regional şi munca specializată sunt cei 3 factori esenţiali pe care îi întâlnim în toate culturile drept predecesori ai civilizaţiei, adică un sistem ce prezintă clădiri publice, o religie răspândită şi un sistem politic regional", susţin cei doi cercetători.
Locuit între 500 î.e.n şi 200 e.n., Pukara a fost primul centru regional al populaţiilor situat în zonele muntoase ale Anzilor. În perioadele sale înfloritoare, Pukara s-a întins pe o distanţă de doi kilometri pătraţi şi a avut o populaţie de circa 10.000 de locuitori, incluzând birocraţi, preoţi, artizani, fermieri, păstori şi războinici.
Ruinele civilizaţiei includ sculpturi monolitice impresionante cu o varietate de forme geometrice, imagini zoomorfe şi antropomorfe, ceramici complicate şi multicolore, într-o serie de forme băştinaşe.
Războiul pare să fi jucat un rol similar în cazul civilizaţiilor din Mesoamerica. Pentru a testa teoriile cu privire la originile civilizaţiei, Stanish va începe un nou proiect anul viitor, la un sit neolitic aflat în Armenia, pentru a vedea dacă şi acolo războiul a fost un factor precursor al apariţiei civilizaţiei.
Sursa: Eurekalert