Domesticirea câinelui: începută, abandonată, apoi reluată

Craniul descoperit de o echipă internaţională de arheologi, condusă de specialişti ruşi, este diferit de craniile moderne ale lupilor sau ale câinilor.

Botul este similar ca mărime cu cel al câinilor primitivi, complet domesticiţi în Groenlanda în urmă cu 1.000 de ani, însă dinţii sunt mari şi se aseamănă cu cei ai lupilor sălbatici europeni de acum 31.000 de ani.

În cazul lupilor, indivizii cei mai curioşi şi mai netemători tind să aibă mai multe caracteristici juvenile (botul mai mic şi mai lat, dinţi mai apropiaţi între ei), caracteristici care, de-a lungul generaţiilor, au ajuns să fie specifice câinilor domestici.

Toate aceste dovezi indică faptul că fosila aparţine unui câine din etapele foarte timpurii ale domesticirii, susţine specialistul în biologie evoluţionistă dr. Susan Crockford.

Aceşti câini timpurii ar fi fost utili pentru oameni, ajutându-i la curăţarea de resturi a adăposturilor şi la alungarea prădătorilor, dar abia în ultimii 10.000 de ani, câinii au devenit membri cheie ai echipei, consideră cercetătorii de la Universitatea Oxford, conduşi de profesorul arheolog Thomas Higham.

Un aspect curios este faptul că acestă formă străveche de câine siberian pare să se fi oprit însă din evoluţia sa pe drumul domesticirii. În timp ce oamenii ocupau regiunea Altai în ultima etapă a erei glaciare, se pare că aceştia au renunţat la câinii lor, probabil din lipsa resurselor de hrană.

Abia după încheierea perioade glaciare, acum cca. 10.000 de ani, domesticirea ar fi fost reluată, făcând din câine cel mai bun prieten al omului.

Sursa: BBC