Vara nu-i ca iarna… dar o influenţează

14 06. 2012, 12:29

Iarna trecută a fost una dintre cele mai călduroase din istoria Statelor Unite, în timp ce Europa de Est era îngropată sub nămeţi şi toate acestea în condiţiile în care, cu un an înainte, situaţia a fost exact invers.

Acum, o cercetare efectuată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Cornell, SUA, a urmărit gradul de severitate a iernii din Europa şi America, ca urmare a topirii gheţarilor din Arctica, pe timpul verii. Creşterea nivelului de topire cauzează schimbări ale curenţilor de aer din atmosferă, afectând astfel temperaturile din timpul iernii din emisfera nordică . În aceste condiţii, se pare că va trebui să ne obişnuim cu o vreme imprevizibilă, spun specialiştii.

Gheaţa marină reflectă lumina solară, doar că, în ultimul timp, din ce în ce mai multă gheaţă se topeşte şi apa oceanelor este expusă. Ea absoarbe lumina şi se încălzeşte, proces ce agravează topirea. Mai mult, toamna, oceanul eliberează în atmosferă excesul de căldură. La rândul său, acest fenomen duce la scăderea diferenţei dintre temperatura din zona arctică şi cea din zonele mai calde, producând, totodată, o scădere a diferenţelor dintre câmpurile de presiune atmosferică în aceste regiuni. În zona arctică, variaţiile presiunii sunt descrise de un index numit Oscilaţia Arctică, în timp ce Oscilaţia Nord-Atlantică descrie modul în care variază presiunea în nordul Oceanului Atlantic, influenţând puternic vremea de pe cele două continente – Europa şi America de Nord.

Această îngustare a diferenţelor dintre cele două oscilaţii modifică modul în care se comportă curenţii de aer în timpul iernii. Aşa se explică vremea ciudată de care am avut parte în ultimele ierni.

Ideea este că temperaturile anormale din timpul iernii (fie prea mari, fie prea scăzute faţă de media obişnuită) sunt provocate de topirea gheţarilor: cu cât se topeşte mai multă gheaţă din zona arctică, pe timpul verii, cu atât mai mult se va schimba direcţia curenţilor de aer, provocând ierni ori foarte calde, ori foarte reci, pe care meteorologii nu le vor putea prezice.

Sursa: Scientific American